Ei, v-aţi decis încotro?

În finalul episodului trecut, apărut  hăt, în 18 iunie a.c., înainte de a pleca să descopăr „Cele şapte minuni ale Antichităţii”, vă întrebam stimaţi cititori, dacă v-aţi decis să includeţi pe agenda dv. de vacanţă  şi minunatul „Oraş al Îngerilor”?  Mă refer la Bangkok,  Capitala Thailandei, nu la cunoscutul de toată lumea…Los Angeles. De fapt, Bangkok înseamnă „Satul cu măslini”, deşi n-am văzut urme ale acestei denumiri străvechi. Să nu mint, odată în farfurie…

Noi argumente

 

…Bine, vă mai las să vă gândiţi. Ca să vă momesc, am să vă ofer noi argumente în favoarea opţiunii, primul  fiind  că fascinantul megalopolis din Asia atrage anul peste 15 milioane de turişti, rivalizând cu Hong Kong și Singapore.

Este orașul  care are  cel mai lung nume din lume: „Krung Thep Mahanakhon Amon Rattanakosin Mahinthara Ayuthaya Mahadilok Phop Noppharat Ratchathani Burirom Udomratchaniwet Mahasathan Amon Piman Awatan Sathit Sakkathattiya Witsanukam Prasit”. Brrrr….

Ca să încapă  integral acest pomelinic în buletinul unui localnic, ar trebui ca respectiva carte de identitate  să fie de dimensiuni considerabile. De aceea  s-a optat pentru varianta prescurtată şi rezonabilă a denumirii,  utilizându-se numai primele două cuvinte, „Krung Thep”. 

Ghinion sau noroc?

Dând puţin timpul înapoi, am să rememorez  câteva impresii de la sosirea în Regatul Siam, momente interesante despre care n-am avut vreme să zăbovesc. Aşa, bunăoară,  în holul  impresionantului aeroport a trebuit să mă întâlnesc cu ghidul local. Fireşte, nu ne cunoşteam. Există însă o soluţie clasică în asemenea împrejurări, trăite şi de alţii:  gazda stă la ieşire şi agită o hârtie pe care se află scris numele vizitatorului. Iar acesta  se duce şi zice „prezent!”.

    Simplu de tot.

Mai înainte să dau de ghid,   am stat lângă uriaşul conveior ce scotea bagajele din burta avionului până mi-am recuperat trolerul.  „Uite-l că vine!”. Era legat la mâner cu o fundiţă verde,  spre a-l recunoaşte rapid din mulţimea de valize negre identice ce-ţi trec prin faţa ochilor. Am răsuflat uşurat ca de fiecare dată când ajung la o destinaţie pe calea aerului. Nu se pierduse, nu fusese rătăcit şi nici … „violat”.  Aşa cum se întâmplă de multe ori, spre disperarea bieţilor pasageri, care se trezesc că  au rămas doar cu bagajul de mână.

Până acum m-a ferit Domnul de un asemenea pocinog cumplit. Realizaţi, stimabililor, ce înseamnă  să ajungi într-o ţară străină fără haine de schimb, lenjerie, trusă cu articolele de igienă???  Rămâi zile întregi cu ce e pe tine.     Pentru că recuperarea valizei rătăcite durează.  De regulă se face abia după ce ai ajuns acasă…

Principala poartă de acces

Aşadar, radios  am  trecut de „gate”. Cum mă aşteptam,  la ieşire un  grup de  masculii asiatici  agitau pancarde cu numele persoanelor pe care urmau să le preia. Conform înţelegerii prealabile de pe Net, pe mine mă aştepta un tip numit Kham. Am citit la repezeală  micile pancarde o groază de nume ori prenume, fiindcă unele sunau ciudat. Numai al meu nu era!  Uitându-mă mai atent încă o dată, am zărit pe un carton  mâzgălit cu  o cariocă verde,  „Mr.HORJA”.

„Să ştii că eu oi fi ăla”, mi-am zis mai liniştit. Ca atare, m-am îndreptat către  tipul cu  anunţul.  Kham era  un tânăr mic de stat, dar ulterior s-a dovedit a fi mare la sfat. Arăta vioi şi  comunicativ.

Primul  contact…vizual  a inclus ceremonialul  salutului. La asiatici  nu  te repezi să strângi mâna interlocutorului, cum facem noi. Iar de ţucat amical pe obraz, în semn de amiciţie şi “Bun-venit”. Ferit-a sfântul! Trebuie să  rămâi la o distanţă rezonabilă de celălalt şi să-ţi împreunezi palmele, ca pentru o rugăciune. Atenţie,  vârfurile degetelor nu trebuie să depăşească  sub nici o formă  înălţimea feţei. (Dacă nu te descurci, ar fi bine să ai cu tine un…şubler! E un sfat amical pentru cei fără experienţă – nota mea).

Primul dintre cei doi se înclină cel mai tânăr. Nefiind cazul meu, i-am răspuns, imitându-i plecăciunea.

Eticheta ar fi fost şi mai frumoasă, dacă mi s-ar fi aninat  la gât  vreo ghirlandă de flori, cum am văzut prin filme. Însă obiceiul nu era de prin părţile locului.

L-am atenţionat amical  cum  mă cheamă  de fapt, nu cum scrisese el pe micul panou.  Însă Kham,  o ţinea pe a lui: „Yes, yes mister Horja”.

Mai târziu,  mi-a povestit că thailandezii nu prea  pun bază pe apelative.   Folosesc  în schimb…porecle. Expresive şi nejignitoare . Curios este şi faptul că multe  prenume sunt unisex, încât dacă nu vezi persoana, nu ştii ce fel de  parte e: muierească sau bărbătească? Plus că în Thailanda există foarte mulţi transexuali. În felul acesta confuzie e totală.

Ca atare, mica inadvertenţă  onomastică în ceea ce mă privea n-a mai contat. Vorba  aceia, “tot un drac”!

La plimbare cu …taxiul

Ajunşi pe  platforma din faţa aeroportului, am văzut o coadă respectabilă alcătuită  din  nou-veniţi ce aşteptau la o gheretă.  Li se dădea un bilet şi mergeau glonţ la şirul de taximetre care îi aştepta. Noul-venit  înmâna  şoferului hârtiuţa ce conţine destinaţia scrisă în limba locală de funcţionarul de la ghişeu. În felul acesta  se evită confuziile şi…plimbările în cerc pe seama naivilor.

Fiindcă, peste tot în lume metehnele taximetriştilor sunt identice.

Kham mi-a indicat un taxi ce ne aştepta, ajutându-mă   amabil să pun valiza în portbagaj.

– Bine, dar nu ai maşină?, l-am întrebat  surprins pe micul „înger păzitor” măsliniu. Care în loc să  stea protector  pe umărul meu drept (la figurat, se înţelege), aşa cum se spune în Biblie, s-a aşezat confortabil  alături de mine pe bancheta din spate.

– Am, cum să nu? Însă este preferabil aşa, deoarece aici  găsesc întotdeauna  greu un loc de parcare.

„Bravo nene, uite ce descurcăreţ!  Şi cine achită transportul?”, m-am gândit tipic româneşte. ”Fireşte, turcu’; adică  muşteriul”. Presupunere ce  s-a adeverit întocmai la final.

Însă ce mai conta? Ajunsesem  cu bine în ”Veneţia Orientului”.  Iar plimbarea de la aeroport până în Bangkok-downtown  a fost o desfătare. Mamă, ce  trafic, ce zgârie nori şi ce de verdeaţă!!!

Suvarnabhumi”

… „Suvarnabhumi” nu este  vreun  salut cordial, cum poate credeţi. Ci numele principalei  porţi aeriene  a Regatului  vechiului Siam.  Sună, într-adevăr, cam ciudat,  fiind greu de reţinut. La sosire, după ce am petrecut vreo 12 ore într-un Boeing 777 – cel mai modern  aparat din clasa lung curier ce operează în prezent –  abia aşteptam să mă dezmorţesc. Aşa că m-am grăbit să fac formalităţile obişnuite  vamale, neavând vreme să  admir mândreţea de aerogară. Mare greşeală. Dar  cui îi arde de aşa ceva după aterizare?  Vrei să  vezi cât mai repede oraşul, oamenii, tumultul străzii  ce se află dincolo de geamurile fumurii…

 

Ei bine, abia la plecarea înapoi  spre Qatar, având mai mult timp de “căscat gura”, am putut să vizitez cât de cât  aeroportul. Un colos cu o suprafaţa de 563.000 m², aflat pe locul zece în clasamentul celor mai mari construcţii de pe Terra.

Caracteristica acestui gen de edificii în Orientul Îndepărtat este că pe lângă arhitectura futuristă,  design-erii  pun în valoare legendele şi cultura tradiţională, oferind  turistului  informaţii vizuale. Multe opere de artă, muzică folclorică ambientală, aranjamente florale, copăcei ornamentali, statui, fresce, vitralii, picturi murale, alte secvenţe inspirate din mitologia locală. Şi la Beijing am admirat acum doi ani aşa ceva.

Dacă nu aţi mai vizitat până acum mari aglomerări urbane din zona Asia de Sud-Est, ar fi bine să începeţi cu  Bangkok-ul, această perlă urbană, ce vă  va surprinde la tot pasul: eleganţă, rafinament. Aglomeraţie peste măsură, dar şi urme ale civilizaţiei străvechi.

Două atracţii remarcabile

Dar să nu uit alte elemente realmente interesante din interiorul uriaşului Aeroport  “Suvarnabhumi”, care  oferă  câteva  atracţii remarcabile.  Mă refer la  două  lucrări de artă monumentală tradiţională. În primul rând,  impozantul Grup statuar compus din 12 luptători uriaşi din Ramakien,  fiecare având şase metri înălţime şi  cântărind …o tonă!!!

Numele lor sună straniu şi e imposibil să le ţii minte, de aceea trebuie să le  notezi. Fioroasele  personaje se numesc “Suriyaphob”,“Indrajit”, “Virulhok”, “Cakravarti”, ”Maiyarab”, “Mangkorakarn”, “Tosakanth”, “Viruncamban”, “Askanmara”,  “Sahassadeja”-luptătorul cu o mie  de feţe şi două mii de braţe -, “Tosagirithorn” – care are o trompă  în loc de nas-, şi “Tosagirivan”. Sunt  12? Că n-am avut răbdare să-i mai număr, abia i-am scris.

Kham  mi-a povestit pe nerăsuflate esenţa alegoriei. Ţineţi-vă bine. Ramakien reprezintă o versiune a celebrei  epopei sanscrite Ramayana. Ea relatează  peripeţiile eroului Ramachandra – divinitate hindusă considerată unul din importantele avataruri ale lui Vishnu – Zeul susținător al Universului. Încarnarea lui  s-a produs pentru  a  le arăta   vieţuitoarelor de pe Pământ care este drumul  cel drept de urmat.

Se pare că multe  culturi asiatice au adaptat  această  legendă. În cazul de faţă s-a optat pentru  stilul local, Thai, astfel ca veşminmtele,  armamentul luptătorilor, ţinuta acestor personaje fantaste  corespund perfect specificului thailandez.

Legende şi mituri asiatice

La Terminalul International Departures de la Aeroportul „Suvarnabhumi” din Bangkok,  se află şi un al doilea grup sculptural de mari dimensiuni, despre   care ţineam să vă informez.  Ilustrează de această dată   scene dintr-o legendă intitulată  “Învolburarea Oceanului de Lapte” (!?) Sau, poate, n-am înţeles eu bine, şi se referă la… Calea Lactee? Mă rog, nu prea contează.

Şi în acest caz miturile sunt ilustrate  ostentativ. Numai că  semnificaţiile profunde  scapă  unor  vizitatori  semi-ignoranţi (ca să fiu delicat)   ce se holbau la ele ca şi mine. Dacă  nu ţi se explică,  eşti terminat. Personal am fost  impresionat de  statuia uriaşă intitulată “Regele şerpilor”, vietate ce stă încolăcită  în jurul Muntelui Mandara. Alături se află Zeitatea supremă Vishnu, sub forma unei broaşte testoase. Care potrivit celebrei povestiri fantastice  Ramakien,  susţine pe spatele său întregul Univers.

O altă lucrare  înfăţişează Semizeii (Devas), lângă ei stau Demonii (Asuras), care trag de corpul lui Naga spre a agita Oceanul de Lapte. De ce? Intenţia lor este să producă Amrita – nectarul Nemuririi. Numai că din aceasta învolburare se naşte Dhanvantari, care poarta vasul cu Amrita (…)

…Mai există  o sumedenie de tălmăciri, total  aiuristice pentru alde noi, europenii, dar nu vreau să vă încarc  memoria, dragi prieteni. Şi aşa   probabil că a obosit  după atâtea tâmpenii citite până acum…(Va urma)

Horia C. Deliu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail