Ca să ajungi la mânăstirea cu hramul „Schimbarea la față” din Sita Buzăului, trebuie să urci o Golgotă românească, adică un deal cu un drum greu accesibil, până sus, unde într-un decor plin de farmec se află sfânta mânăstire. Ieri, fiind sărbătoarea „Schimbarea la față”, deci hramul mânăstirii de maici de la Sita Buzăului, locul a fost binecuvântat de Dumnezeu prin prezența a mii de oameni care au participat la slujba arhierească sărvârșită de Înaltpreasfințitul Arhiepiscop Ioan al Episcopiei Covasnei și Harghitei, cunoscut tot mai mult sub titulatura de Arhiepiscopul Munților.
Deși vremea a fost deosebit de călduroasă, slujba religioasă s-a desfășurat în cele mai bune condiții, în aer liber, în pridvorul bisericii mari, credincioșii aflându-se în curtea mănăstirii, ca într-un amfiteatru natural. Î.P.S. Ioan a avut în vedere în cuvântul de învățătură textul sfintei evanghelii a sărbătorii, arătând că „sărbătoarea de astăzi marchează într-un fel cu totul deosebit istoria mântuirii neamului nostru creștinesc”, iar Schimbarea la față semnifică faptul că Mântuitorul „nu s-a schimbat la față, ci doar și-a arătat, pentru o clipă, adevărata față a Sa apostolilor Săi. Apostolii Săi au văzut fața lui Hristos din Nazaret, dar nu văzuseră niciodată fața Fiului lui Dumnezeu. De data aceasta le-a arătat fața Dumnezeirii sale.” Fără a intenționa să prezentăm, în aceste rânduri, predica în totalitatea ei, totuși menționăm afirmația Înaltpreasfințitului Ioan că „ce este mai important lucru din contextul acestei sărbători este faptul că se aude glasul Tatălui Ceresc, mărturisirea Tatălui Ceresc despre Fiul Său, care spune: Acesta este Fiul Meu cel iubit, pe Acesta să-L ascultați!” Despre frumusețea și profunzimea predicii se pot spune multe, iar cei care au fost de față o pot mărturisi.
La sfârșitul slujbei religioase, în pridvoul bisericii au fost aduse multe steaguri tricolore (am aflat ulterior că au fost o mie) și în prezența soborului de preoți, Î.P.S. Ioan a binecuvântat drapelele prin stropire cu apă sfințită. În cuvântul ce a urmat imediat, ierarhul nostru a menționat că de data aceasta nu va oferi credincioșilor, ca în anii trecuți, iconițe, ci le va oferi icoana României, drapelul tricolor. În continuare, a precizat semnificațiile culorilor tricolorului: albastrul reprezintă provincia Transilvania, simbolizeză setea de libertate a oamenilor, cunoscând că în Ardeal a fost aproape o mie de ani multă sete de libertate. „Galbenul l-am asemuit cu Bărăganul cel plin de bob de grâu, din care mamele noastre frământă o prescură pentru Sfânta Liturghie și pâine pentru copiii lor. Roșu l-am asemănat cu Moldova, pentru că în Moldova s-a vărsat cel mai mult sânge pentru credință, pentru neam și țară.”
Î.P.S. Ioan a oferit drapele tricolore și la celelalte hramuri ale mănăstirilor din Eparhie (Valea Mare, Mărcuș, Toplița), menționând în mod original semnificațiile drapelului nostru tricolor, pe care-l consideră, cu adevărat, icoana României. De data aceasta la mânăstirea de la Sita Buzăului se referă și la partea de susținere a drapelului, care-l ține sus: „Aceasta este biserica. Aceasta este credința în Dumnezeu. Când se va rupe credința noastră, steagul va cădea și el jos, adică țara va cădea și ea. Dumnezeu prin rugăciunile frățiilor voastre ține steagul acesta, astăzi, sus, liber în țara noastră și pe toate meridianele lumii, unde trăiesc români. De aceea, fiți tari în credință! Cei care sunt tari în credință, aceia țin țara. Nu necredincioșii țin țara aceasta, ci Dumnezeu ține țara, prin rugăciunile și prin viețile sfinte și binecuvântate, așa cum sunteți frățiile voastre. Să dea Dumnezeu ca în spațiul nostru să fie cât mai mulți oameni cu credință tare în Dumnezeu. Atât timp cât va fi rugăciune și dangăte de clopote, țara aceasta va fi bineplăcută lui Dumnezeu și cinstită de toate neamurile pământului. Să ne rugăm pentru țară, nu numai pentru noi, ci pentru țara noastră care se întinde de la Nistru până la Tisa și de la Hotin până la Mare.” De două ori, partea finală a fost întreruptă de intonarea Imnului național „Deșteaptă-te, române!”, cântat, auzindu-se clar cuvintele, de întreaga mulțime. Amin.
Luminița Cornea
