PRIMIM DE LA CITITORI
Într-un număr relativ recent al cotidianului Mesagerul de Covasna a fost expusă posibilitatea utilizării resurselor de apă ale lacului Pădureni pentru irigarea culturilor agricole din zonă. Susţinând hotărât necesitatea şi utilitatea transpunerii în fapt a unui asemenea demers, şi aş dori să subliniez următoarele:
PERDELELE FORESTIERE DE PROTECŢIE
A CÂMPURILOR AGRICOLE, UN ÎNSOŢITOR INDISPENSABIL
AL IRIGAŢIILOR
Irigaţiile constituie un important mijloc dar nu şi suficient în combaterea secetei.
Practica mondială arată că ele trebuiesc însoţite de plantarea pe terenurile agricole a unor benzi constituite dintr-un număr de rânduri de arbori şi arbuşti forestieri,benzi numite perdele
forestiere de protecţie a câmpului.Acestea încadrează, în funcţie de distanţele la care sunt amplasate, parcele dreptunghiulare de teren.
Ele au fost folosite pentru prima data (sec. XVII) de către fermierii danezi, atât ca pavăză impotriva vânturilor reci în jurul aşezărilor omeneşti, dar şi pentru apărarea culturilor agricole şi păşunilor. Exemplul danezilor a fost urmat mai târziu şi de alte ţări, printre care şi ţara noastră, promotor al ideii încă în sec XIX (deşi aplicarea în practică s-a realizat la începutul sec XX de către unii mari proprietari în Oltenia, Bărăgan ş.a.)
Efectul unor asemenea plantaţii rezultă din datele obţinute pe mari suprafeţe, în diverse părţi ale lumii, comform cărora, sporul mediu de recoltă la adăpostul acestor perdele este de 15%.În ţara noastră, în Bărăgan, în condiţii de secetă moderată, s-a obţinut cu 43 % mai mult grâu de toamnă, cu 61% porumb ştiuleţi, cu 28 % floarea soarelui. În condiţiile unor secete excesive, ca cea din anii 1946-1947, în timp ce pe terenurile neprotejate de perdele recoltele au fost compromise practic în totalitate, la adăpostul perdelelor s-au obţinut, în medie, 700 kg. grîu la ha.
Aceste rezultate reprezintă efectul influienţei exercitate de perdele asupra vitezei vântului în sensul reducerii semnificative a acesteia în câmpul protejat.Ca urmare, are loc reducerea evapotranspiraţiei în timpul verii, acumularea suplimentară de zăpadă în timpul iernii şi repartizarea ei uniformă pe suprafaţa câmpului protejat (reţinerea suplimentară a unui strat de un singur cm. grosime de zăpadă poate însemna cca.30 tone apă la ha.), creşterea temperaturii aerului în timpul iernii (cu 2-3 grade), ce influienţează favorabil dezvoltarea semănăturilor de toamnă şi reduce grosimea stratului de sol îngheţat (la care contribuie şi fi acumularea suplimentară de zăpadă),îmbunătăţirea regimului de umiditate a solului în întreg câmpul protejat.
Adversarii perdelelor forestiere de protecţie a culturilor agricole se prevalează de faptul că acestea ocupă o parte din suprafaţa agricolă. Un calcul extrem de simplu dovedeşte că acest raţionament este complect greşit. Astfel, la dimensiunile unui câmp protejat de perdele amplasate la distanţe optime (acestea sunt în funcţie de zona fizico-geografică, de caracteristicile climatice etc., un hectar de perdea constituită din 4-5 rânduri de arbori protejează circa 20 ha teren agricol. Dacă se ia în calcul un spor de recoltă, datorat protecţiei perdelelor, de numai 1000 kg/ha grâu de toamnă (spor mediu obţinut în zona Iaşi, deci într-o zonă nu excesiv de secetoasă ), rezultă un spor total pe parcela respectivă de circa 20 tone grâu, ceea ce este greu de crezut că s-ar fi putut obţine de pe suprafaţa ocupată de perdele. Şi dacă la noi măsurătorile s-au făcut pe suprafeţe mai restrânse, în China reţelele de perdele protejează peste 20 milioane terenuri agricole, de pe care se obţin sporuri de recolte de 15-30 %.
Un alt argument împotriva perdelelor susţine eficacitatea ridicată a irigaţiilor, care ar putea elimina complect efectul dăunător al secetei. Este necesar să se ştie că seceta este de două feluri:seceta din sol (când sunt epuizate rezervele de apă din sol ) şi seceta din aer (temperaturi extrem de ridicate ale aerului, combinate cu vânt uscat),în cazul căreia, deşi în sol există umiditate, plantele nu reuşesc să absoarbă atât încât să compenseze pierderile prin transpiraţie. Irigaţiile feresc culturile agricole de seceta din sol dar nu le pot proteja împotriva secetei din aer, ceea ce se poate realiza cu ajutorul perdelelor forestiere de protecţie.
Pe de altă parte, s-a dovedit că perdelele forestiere au un important rol şi în condiţiile irigării. Pe lângă faptul că ele măresc transpiraţia productivă cu 13 % şi recolta cu până la 30% (faţă de câmpurile irigate dar neprotejate de perdele ), reduc cu 17% consumul de apă la tona de masă vegetală produsă (ceea ce înseamnă posibilitatea reducerii normei de irigare, deci importante economii financiare) reduc viteza vântului, îmbunătăţind, astfel, calitatea irigării prin aspersiune, reduc pericolul mlăştinării şi sărăturării solului (fenomene cunoscute ca având mare răspândire în cazul irigaţiilor) ca urmare a transpiraţiei abundente a arborilor ce compun perdelele, reduc evaporarea apei din canalele de aducţiune (deci reducerea debitului de apă necesar a fi pompat în reţea din sursa de alimentare.
Deci, irigarea nu eclude necesitatea perdelelor forestiere de protecţie a câmpurilor, ci are nevoie de acestea.
Nu se poate omite nici faptul că şi reţelele de irigaţie (canale magistrale, canale de aducţiune etc.) ocupă însemnate suprafeţe din terenul de cultură şi necesită mari cheltuieli de investiţii şi intreţinere. Mai trebuiesc menţionate şi datele obţinute în alte ţări, pe mari suprafeţe irigate şi pe perioade îndelungate de timp (20 ani ), conform cărora, pe 2/3 din suprafeţele irigate nu s-au obţinut recoltele preconizate prin proiectare, deşi s-au folosit norme de irigare mult mărite (deci nerealizarea recuperării investiţiilor, degradarea accentuată a solului prin mlăştinare şi sărăturare ).Mai mult decât atât, în producţia agricolă obţinută s-a regăsit mai puţin de jumătate (48 % ) din apa preluată din sursă, deci un mare consum ineficient de energie (în ţara noastră, în anul 2008 din costul irigării unui hectar de teren 80% l-a reprezentat costul energiei, 90% din acesta fiind suportat de la bugetul de Stat ).
O problemă importantă de care trebuie ţinut seama este accea că, în condiţii de secetă excesivă, (tocmai când perdelele forestiere îşi dovedesc cel mai pregnant utilitatea ), sursele de alimentare cu apă a reţelelor de irigaţie să nu mai poată asigura debitul necesar. În cazul lacurilor, cum este cazul celui de la Pădureni, scăderea nivelului util în lac poate pune probleme accesibilităţii sorburilor pompelor la nivelul necesar.
Adăugând la argumentele de mai sus producţia de fructe ce se poate obţine prin introducerea în asortimentul de specii forestiere şi a celor pomicole (în regiunile deficitare în lemn ,ceea ce nu este cazul zonei Pădureni, şi producţia de lemn ), rolul de atragere a numeroase specii de păsări şi chiar vânat, rolul estetic şi cel sanitar al perdelelor, se va înţelege de ce crearea reţelelor de perdele forestiere de protecţie a terenurilor agricole a devenit o problemă de Stat în majoritatea ţărilor din Europa şi din lume. Este exemplul unor ţări ca Franţa, unde se derulează acţiunea de ocupare de către perdele a 2% din suprafaţa regiunilor cerealiere şi a 4% din cele cu profil zootehnic; în Danemarca, unde acţiunea de plantare nu a încetat niciodată, deşi cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 720 l/mp,este prevăzută plantarea a încă 80 mii km perdele pentru protejarea a 4 milioane hectare teren; în Anglia se desfăşoară lucrări de plantare a 600 mii hectare plantaţii de protecţie.
Trebuie reţinută aprecierea F.A.O.(Organizaţia pentru Alimentație și Agricultură) comform căreia existenţa reţelelor de perdele forestiere de protecţie a câmpului denotă gradul de dezvoltare a agriculturii unei ţări.
ILIE MUŞAT
Ing.Amelioraţii Silvice
Dr.în Silvicultură
