Azi, dacă întorsureanul își propune să facă o plimbare prin orășelul lui, pentru a se relaxa sau deconecta de la munca de rutină cu care este obișnuit zilnic și își activează mecanismul de reflexie cu ceea ce vederea îi oferă, cred că arhiva memoriei va declanșa imagini primite cândva prin anul 2008, pe când biroul primului om din oraș își aștepta oarecum curios, alesul.
E drept că nu toți avem abilitatea de a sustrage din arhiva memoriei în conștient acele imagini, dar putem fi ajutați de cei care au pus bine acea broșurică, pe vre-un raft al bibliotecii sau pe undeva prin casă, fie pentru a se răzvrăti, fie pentru a creea satisfacție.
Ceva îmi spune că omul care reflectă la ceea ce vede prin orășelul lui, fie gândește în termeni pozitivi fie în termeni negativi. El e satisfăcut că în jurul lui se muncește. Vede utilaje care fac zgomot, echipe de muncitori care sapă șanțuri, grămezi de pietriș, de nisip, borduri pregătite să fie așezate în locul destinat, trotuare cu pavele și multe altele. Câte puțin se activează acele fleșuri văzute parcă undeva, cândva, materializându-se.
Observ la omul nostru că e impresionat de schimbare. Însă, după scurt timp prin preajma lui, deduci că e supărat pe cel care face schimbarea. Cuvintele, mimica și gestica lui arată că e supărat pe ceva, pe cineva.
Cititorule, acel om care gândește în astfel de termeni, îl provoc să-și dezvolte o viziune de vultur, nu ca viziunea unei găini care scurmă și nu vede decât ceea ce a scurmat, pe când vulturul din înălțimea lui își dezvoltă strategii inegalabile. Resurse pentru comunitate au fost și până în 2008. Care din cele două viziuni au folosit acele resurse??
Felicit pe cel cu viziunea unui vultur!!
( F.C.)
