Pe parcursul ultimilor ani în Bulgaria, la Karlovo, au fost organizate Simpozioanele Internaţionale AEPA / Apliko de Esperanto en la profesia agado / adică „Aplicarea limbii Esperanto în activitatea profesională”, aceasta fiind şi tema generală a simpozioanelor.
Principalii organizatori ai acestor întâlniri ştiinţifice internaţionale sunt: AIS-Bulgaria, Asociaţia de Esperanto din Bulgaria, Universitatea Internaţională–Karlovo şi Conducerea Regională a organizaţiei neesperantiste „Asociaţia Ştiinţifico-tehnică” din Bulgaria.
Aceste simpozioane sunt organizate în special de către esperantişti, dar la ele participă şi oameni de ştiinţă şi specialişti neesperantişti, care ţin prelegeri şi participă la dezbateri, prin intermediul traducerii directe. În acest fel Esperanto joacă rolul de „limbă-punte”, respectiv mijloc de comunicare cu vorbitori a căror limbă maternă nu este bulgara. La simpozioane participă renumiţi specialişti bulgari şi din alte ţări. În acest context ei pot stabili noi relaţiile profesionale şi îşi pot îndeplini scopul de bază – de a prezenta neesperantiştilor, specialiştilor din întreaga lume şi oficialităţilor, că limba internaţională Esperanto nu este doar o limbă comună pentru simple discuţii, amuzament şi contacte între esperantişti, ci că Esperanto ar putea fi şi trebuie să fie o limbă oficială pentru contacte şi colaborare în diverse simpozioane ştiinţifice şi profesionale.
În anul 2013, între 29 iunie şi 3 iulie, a fost organizat al V-lea Simpozion AEPA în Karlovo, în timpul căruia s-au prezentat prelegeri, urmate de dezbateri în diverse domenii: interlingvistică, ecologie, esperantologie, educaţie, medicină, turism, mineralogie, tehnică, matematică etc..
Din România, judeţul Covasna, a participat la Simpozion profesorul Mihai Trifoi, în calitate de preşedinte al Asociaţiei de Esperanto din România şi de membru AIS, susţinând două prelegeri şi participând activ la toate dezbaterile.
Inaugurarea oficială a avut loc la 29 iulie în Sala Festivă a Primăriei Karlovo. În afara celor veniţi la simpozion, în sală s-au mai aflat reprezentanţi ai instanţelor oficiale din ţara gazdă, locuitori ai oraşului, televiziunea locală, jurnalişti. Reprezentantul român a avut onoarea de a fi invitat în prezidiu şi de a saluta publicul în numele esperantiştilor din România.
În după-amiaza aceleiaşi zile a început prima sesiune de comunicări ştiinţifice, urmată apoi de a doua şi a treia sesiune în zilele următoare. Au susţinut prelegeri renumiţi specialişti, oameni de ştiinţă şi profesori universitari bulgari, reprezentanţi ai unor organizaţii neesperantiste, ale căror prelegeri au fost traduse în Esperanto. Unul dintre scopurile lor a fost de a face cunoştinţă şi de a stabili relaţii de colaborare cu colegi din diverse ţări prin intermediul limbii Esperanto.
Temele prelegerilor – ştiinţifice şi de specialitate – sunt diverse şi legate de activitatea profesională a fiecărui propunător. Durata unei prelegeri este de circa 30 de minute, după care este rezervat un timp pentru întrebări şi răspunsuri, însă adesea au loc discuţii sau dispute, mai ales când este vorba de oameni de ştiinţă cu opinii diferite. Se înţelege că acest aspect aduce „sarea şi piperul” dezbaterilor. De exemplu, am participat la o discuţie foarte aprinsă referitoare la introducerea neologismelor în limba Esperanto, sau la alta referitoare la folosirea sufixelor „-ujo” (mai arhaic) şi „-io” (mai neologic). Asemenea dispute de obicei rămân „în coadă de peşte”; adesea rezolvarea lor o aduce timpul şi uzul practic, nu întotdeauna poate decide Academia de Esperanto, pentru că orice limbă îşi are evoluţia sa şi adeseori vorbitorii ei decid care variantă este mai potrivită.
În ziua a treia a Simpozionului a avut loc o întâlnire cu reprezentanţi ai televiziunii şi presei locale, o conferinţă de presă. După ultimele informaţii emisiunea despre această întâlnire a fost de trei ori difuzată în zilele de 4 şi 5 iulie în cadrul programelor TV regionale; durata unei emisiuni a fost de peste o oră, aceasta fiind o dovadă că evenimentul a prezentat interes.
Una dintre prelegerile noastre: „De la teorie la practică” s-a axat pe domeniul educaţiei şi a avut scopul de a demonstra eficacitatea studiului limbii Esperanto şi a utilizării ei în activitatea profesională. În afară de aceasta am avut sarcina de a prezenta prelegerea „Cum se elaborează o carte ştiinţifică sau disertaţie” a profesoarei Alicja Lewanderska-Quednau, vicerector AIS-Bulgario, care n-a putut veni din Germania şi m-a rugat să-i prezint prelegerea în cadrul simpozionului, ceea ce am şi făcut.
Organizatorul principal, profesorul universitar Bojidar Leonov, rector al AIS (Academia Internaţională a Ştiinţelor San Marino), Filiala Bulgaria, a fost şi de această dată sufletul întâlnirii. Realitatea arată că adeseori o activitate importantă trăieşte şi durează în special prin iniţiatorul ei.
După încheierea întâlnirii ştiinţifice a urmat un Seminar Religios cu tema „Religiile şi omenirea”. Am avut interesul de a participa şi la acest seminar, în cadrul căruia am prezentat prelegerea „Sunt necesare religiile?” – o privire cosmologică asupra lumii, context în care apare concluzia firească: Pe parcursul diverselor etape evolutive din istoria omenirii religiile au jucat un rol important, îndrumând masele, iar îndrumătorii spirituali au purtat răspunderea cu privire la soarta mulţimilor, deci religiile sunt necesare şi vor fi necesare încă mult timp… Desigur, nu putem detalia aici această temă, deoarece scopul nostru este pur informativ.
Cel mai important lucru este că prin această participare la un eveniment ştiinţific internaţional fiecare îşi îmbogăţeşte cunoştinţele şi stabileşte noi relaţii amicale şi de colaborare, care îi stimulează capacitatea mentală creativă.
Şi cum în viaţă toate lucrurile se leagă, tocmai am primit un mesaj din Germania, cu propunerea de a susţine în cadrul Conferinţei Ligii Internaţionale a Profesorilor Esperantişti, care va avea loc în Oraşul Esperanto – Herzberg, în perioada 12-19 iulie 2013, o prezentare a desfăşurării evenimentului AEPA 2013, informând în acest fel şi colegii din alte ţări.
Nu putem încheia acest material informativ înainte de a exprima câteva impresii despre călătoria efectuată. Ultima dată am vizitat Bulgaria în 1978, deci în 2013 speram ca situaţia să se fi schimbat în bine. Poate acest lucru se vede numai în domeniul turismului, dar în rest ea rămâne mult în urma ţărilor europene evoluate, ca de altfel şi România în multe privinţe. Am dori să reliefăm doar un singur aspect: transportul feroviar. Aceleaşi gări neprimitoare, aceiaşi câini comunitari aşteptând să le cadă o bucată de pâine sau să primească o mângâiere sinceră, aceiaşi oameni nevoiaşi mişunând peste tot, aceleaşi penibile condiţii de călătorie şi întârzieri de trenuri. La plecarea din Bucureşti am căutat trenul spre Bulgaria. Mi s-a spus că venea de la Moscova. Mă bucurasem şi eu ca naivul, crezând că voi călători comod în timpul nopţii. Trenul a sosit în gară şi călătorii s-au precipitat să-şi caute locurile. Le-am urmat exemplul şi mi se părea că trenul arată bine. Dar vai, vagonul spre Bulgaria era unul singur, la capătul trenului, mic şi prăpădit. Din exterior mi s-a părut cam sinistru, însă din interior părea de-a dreptul piesă de muzeu. În plus uşile nu se închideau bine în timpul mersului sau, ca şi ferestrele, zdrăngăneau aiurea de-ţi venea să sari din tren. Câţiva călători pierduţi prin tot vagonul încercau să doarmă peste noapte, dar zgomotele infernale nu-i lăsau. Şi când mă gândeam că la întoarcere voi trece prin acelaşi calvar…
Dar întoarcerea a fost şi mai… În staţia Gorna Oriahoviţa trebuia să aştept trenul spre Bucureşti 5 ore, însă acestea s-au prelungit la 7. Am mai aşteptat 4 în Bucureşti, din cauza întârzierii trenului din Bulgaria, astfel că în total în jur de 14 ore le-am pierdut prin diverse gări. Şi mai vrem să ne comparăm cu japonezii…
Singura satisfacţia adevărată a fost că, privind pe fereastra vagonului în timpul călătoriei şi admirând peisajul, mi-am dat seama că România este o ţară mult „mai verde şi mai frumoasă” în comparaţie cu ţara vecină. Avem un relief diversificat şi frumuseţi naturale nebănuite, pe care abia am început să le valorificăm, dar încă suntem departe. Adeseori stând prea aproape de un lucru nu-l poţi vedea cu adevărat. De aceea este bine să călătorim, să ne îmbogăţim cunoştinţele, să vedem cum e pe la alţii, să învăţăm şi să devenim mai buni. Şi să ne iubim cu sinceritate patria, oricât de greu ne-ar fi să trăim în ea. Cei care o părăsesc poate o duc mai bine, dar se vor simţi mereu „înstrăinaţi”. Şi vorba poetului: „Fie pâinea cât de rea/Tot mai bună-n ţara mea”.
Prof. Mihai Trifoi
Membru AIS San Marino
