Interviu cu doamna Maria Vass, director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna
Nu cu mult timp în urmă, pe toate canalele media a fost prezentat „ cazul Prahova ” în care persoane în vârstă, încadrate într-un grad de handicap permanent, au fost nevoite să vină într-un picior sau ajutându-se de un scaun, în faţa comisiei de evaluare, deşi legea nu impunea acest lucru, în cazul respectivelor persoane.
Despre cum au decurs şi decurg lucrurile în acest domeniu, în judeţul Covasna, dar şi despre despre copiii care ajung în sistemul de asistenţă socială, despre realizări şi planuri de viitor am stat de vorbă cu doamna Maria Vass, director al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna.
Doamna Vass, spuneţi-ne vă rog cum a decurs evaluarea persoanelor cu handicap, în judeţul nostru?
Evaluarea persoanelor cu handicap nu se desfăşoară de un an sau doi, ci de o anumită perioadă, vorbim de o activitate continuă. Din anul 2005 evaluarea persoanelor cu handicap se efectuează de către direcţia noastră, iar din anul 2010 evaluarea este făcută de către un serviciu de evaluare complexă, care evalueză persoanele şi transmite încontinuu propunerea către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
Aveţi personal suficient pentru activitatea de evaluare?
Ducem lipsă de personal de specialitate, adică de medici, psihologi, asistenţi sociali, psihopedagogi. În cadrul biroului de evaluare lucrează 3 asistenţi sociali, un psiholog, un medic. Toţi sunt angajaţi pe contract de prestări de servicii.
În momentul de faţă câte persoane cu handicap sunt înregistrate în judeţul Covasna?
Numărul persoanelor cu handicap este de 4561, din care un număr de 4015 sunt adulţi iar restul, adică 546 sunt minori. Din păcate, numărul persoanelor cu handicap creşte de la an la an, în jur de 500 – 600 de persoane primesc un grad de handicap.
Au fost cazuri în care persoanele beneficiare ale certificatului de handicap au fost încadrate în alt grad decât cel avut anterior, sau nu au mai primit acest certificat?
Da, putem vorbi şi de situaţii în care, în urma reevaluării care are loc după şase luni ori un an, persoanele cu handicap sunt încadrate într-un alt grad de handicap decât cel avut anterior, dacă comisia constată că a avut loc o ameliorare sau o agravare privind starea lor de sănătate. Acest lucru diferă de la caz la caz.
Câte cazuri de handicap permanent există în judeţul nostru, pentru care nu mai este nevoie ca persoanele beneficiare ale certificatelor să se mai prezinte în faţa comisiei?
În momentul de faţă, un număr de 1669 de persoane din judeţul Covasna au un certificat de handicap permanent.
În ceea ce priveşte numărul persoanelor cu handicap din judeţul nostru, comparativ cu restul judeţelor din ţară, unde ne situăm?
Nu suntem în situaţia judeţului Prahova, unde numărul persoanelor cu handicap este în jur de 60.000 de persoane. În judeţul Covasna, cred că se înregistrează cel mai mic procent al persoanelor cu handicap faţă de numărul locuitorilor din judeţ. Procentul nu este nici 2%, în timp ce sunt judeţe în care procentul este de 4%-6%.
În ultimii ani, în mai multe judeţe din ţară s- au depistat cazuri de „ beneficiari” ai certificatelor de handicap, care, de fapt nu ar fi trebuit să le primească, deoarece nu aveau nici o problemă de sănătate. În judeţul nostru a fost depistat vreun astfel de caz ?
Nu, la noi nu au fost depistate astfel de cazuri.
Centrul Maternal va fi reabilitat
În urmă cu un an ziarul nostru a publicat un articol despre strarea precară în care se afla clădirea Centrului Maternal situat pe strada Godri Ferenc. Ce-aţi reuşit să mai faceţi, între timp?
După cum aţi văzut, clădirea încă nu este renovată. Dar, în decembrie anul trecut am depus un proiect la Ministerul Muncii şi am obţinut finanţare, în cadrul unui program. Deci, acest proiect se află în curs de derulare. În acest an trebuie să începem lucrările de reabilitare care ar trebui finalizate până la sfârşitul anului. Însă, având în vedere faptul că în proiect este inclusă şi construirea unei mansarde, o să solicităm prelungirea termenului de finalizare al lucrărilor.
Câţi copii minori şi câte mame îşi au adăpostul în Centru Maternal, în prezent?
Aş dori să punctez că acel centru funcţionează ca un centru de zi, asta însemnând că zilnic vin acolo 15 – 20 de copii, în timpul zilei sau după şcoală, unde primesc o masă caldă, sunt ajutaţi să-şi facă temele, dar seara părăsesc acest centru, deoarece nu e cu sistem rezidenţial. În momentul de faţă, în acel centru se află trei mame.
În intervalul de timp cât vor dura lucrările de reabilitare, serviciile trebuie să funcţioneze în continuare, doar că acest lucru nu va fi posibil în cadrul centrului în cauză, ci într-un alt centru.
În plasament sau în familie?
În judeţul nostru, care sunt acele localităţi care raportează cele mai multe cazuri de copii abandonaţi, maltrataţi, copii care trăiesc în sărăcie sau care abandonează şcoala?
Majoritatea cazurilor care intră în sistem sunt din comuna Vâlcele şi satele aferente. Cele mai multe mame minore sunt tot din zona respectivă şi din zona Sfântu- Gheorghe.
Însă n-aş putea da un răspuns sigur în legătură cu această întrebare, pentru că aceste cazuri sunt împărţite pe tot teritoriul judeţului. Majoritatea copiilor care intră în sistemul de protecţie, mă refer la toate plasamentele, intră din cauza nivelului scăzut de trai, datorat lipsei banilor. Mai sunt şi acele cazuri în care copilul nu este primit în familie de către noul soţ, concubin sau noua soţie, deci problemele sunt diverse.
În multe din ţările europene statul oferă o soluţie de lungă durată pentru copiii care provin din familii extrem de sărace, oferind un sprijin părinţilor pentru a – şi putea creşte copilul. La noi, însă, dacă o familie îşi abandonează copiii din cauza condiţiilor economice, statul îi preia şi îi internează în centre instituţionalizate, dar lasă familia în aceleaşi condiţii. Pentru copii şi pentru părinţii acestora nu ar fi mai bine dacă ar fi ajutaţi financiar, ca familia să poată rămâne împreună?
În mod normal, consiliile locale ar trebui să sprijine acele familii unde sunt semnalate probleme, să ofere consiliere, un ajutor social, pentru că ar fi important ca fiecare copil să poată rămâne în familia lui.
Ce ne puteţi spune de situaţia acelor copii ai căror părinţi lucrează în străinătate?
Numărul minorilor ai căror părinţi lucrează în străinătate creşte de la an la an. Momentan, un număr de 990 de copii se află în grija bunicilor sau a rudelor până la gradul IV, inclusiv. Cei mai mulţi părinţi aleg această variantă, tocmai din această cauză doar 11 copii sunt în sistem, din care 4 se află în sistem rezidenţial. Copiii care trăiesc departe de părinţii lor, mai ales cei care ajung în sistem rezidenţial, suferă datorită faptului că se întâlnesc foarte rar cu părinţii lor. Sunt cazuri în care părinţii nu se mai întorc nici după ani, sau dacă revin în ţară o fac doar pentru o scurtă perioadă de timp. Copiii menţin legătura cu părinţii lor, prin convorbiri telefonice sau prin corespondenţă. Şi, din păcate, sistemul are un efect asupra copilului, pentru că, chiar dacă trăiesc în case familiale, unde numărul copiilor este unul redus- sunt 12 copii şi au parte de toată atenţia educatorilor, psihologilor, asistenţilor sociali- dorul de părinţi există şi nimeni şi nimic nu poate înlocui dragostea părintească.
Instituţia condusă de dumneavoastră dispune de o linie telefonică dedicată copiilor aflaţi în dificultate?
Da, există un număr gratuit de urgenţă, pe care cei interesaţi îl pot găsi pe site –ul nostru.
În cazul în care un copil sună la acest număr şi relatează o problemă, există o echipă de serviciu, zilnic, din care fac parte un asistent social, un psiholog şi un conducător auto. Sunt cazuri în care situaţia este gravă şi este nevoie de o deplasare imediată, iar cazurile care nu sunt vitale se consemnează şi se rezolvă în ziua următoare. Aceste apeluri telefonice, însă, nu sunt multe, pentru că oamenii ştiu unde ne găsesc şi majoritatea vin direct la sediul nostru sau merg la primăria comunei, de unde sunt trimişi la noi, de către asistentul social din localitatae.
Peste foarte scurt timp copiii intră în vacanţă. „Copiii dumneavostră” au posibilitatea ca pe parcursul verii să se bucure de-o săptămână petrecută într-o tabără?
În fiecare an se organizează tabere şi fiecare copil ajunge într –o tabără, cel puţin o dată pe timpul verii. Pe parcursul vacanţei estivale, copiii din sistem mai merg în tabere sau în excursii şi cu şcoala sau cu clasa în care învaţă. Personal îmi place mai mult ca ei să meargă în vacanţe cu clasa în care învaţă, decât cu copiii din sistem.
Câte centre funcţionează în judeţ?
În momentul de faţă avem un centru rezidenţial modulat la Târgu – Secuiesc, un centru de plasament la Olteni, un centru rezidenţial la Baraolt, pentru copii mici, care necesită supraveghere permanentă, trei centre de reabilitare în localităţile Sfântu – Gheorghe, Baraolt şi Chilieni, 11 case familiale împărţite pe tot teritoriul judeţului, din care două pentru copii cu deficienţe şi nouă pentru copii normali. Mai avem centre de zi la Sfântu – Gheorghe şi Târgu Secuiesc, un centru pentru copii peste 18 ani şi încă un centru de primire în regim de urgenţă la Sfântu – Gheorghe a cărui construcţie a fost finanţată prin intermediul unui proiect cu Banca Mondială.
Ce ne puteţi spune despre planurile de viitor?
Am dori să punem un accent mai mare pe prevenţia intrării copiilor în sistem. Ei ar trebui să fie ţinuţi în familie, dar pentru realizarea acestui plan avem nevoie şi de ajutorul consiliilor locale. Şi în viitor ne vom ocupa de pregătirea continuă a personalului şi de calitatea serviciilor prestate de angajaţii Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Covasna. Totodată, am dori ca toate casele familiale din judeţ să fie reabilitate, iar această reabilitare să nu fie numai exterioară ci şi interioară, şi -am mai dori să shimbăm şi mobilierul. Sperăm că aceste planuri să le putem duce la bun sfârşit printr- un proiect finanţat de Ministerul Muncii ori din alte surse.
Un alt plan al nostru constă în construirea unor centre pentru persoanele cu dizabilităţi şi cu afecţiuni neuro – psihice.
Noi ne dorim ca toate dorinţele doamnei Maria Vass să se poată realiza, deoarece acest lucru nu ar face altceva decât să dea dreptul la o viaţă normală, tuturor celor ce au nevoie de asistenţă socială.
Zoltani Boglarka Szende
