Profesori şi elevi la sfârşit de an şcolar, sentimente, premii, buchete de flori, lacrimi de fericire în ochii părinţilor, ai elevilor, ai profesorilor. Tabloul face parte din atmosfera fiecărui sfârşit de an şcolar, când se aşterne încă o filă a vieţii în mintea tuturor. Şi de cele mai multe ori dăinuie… Cu toţii am fost cândva elevi; toţi păstrăm în suflet locul unde am trăit toată gama de sentimente: teamă, mândrie, fericire…
Pentru unii elevi starea de spirit se confundă cu ceea ce se întâmplă în catalog. Cei mai mulţi însă, au înţeles că aici au învăţat să-şi depăşească inerţia, să-şi construiască drumul, să tacă, să înţeleagă, să citească printre rânduri, să-şi înfrângă pornirile. Elevii vin şi pleacă. Unii se întorc şi umplu suflete de bucurie prin recunoştinţa lor. Dascălii rămân însă pe loc; mai îmbătrânesc, mai uită, sunt mai nostalgici. Păstrează însă bucuria dăruirii, o dăruire de sine ce vine dinlăuntrul unor oameni cu suflet mare, căci fiecare generaţie ia cu sine o parte din sufletele cadrelor didactice…
După 12 ani petrecuţi cu bune şi rele pe băncile Liceului „Korosi Csoma Sandor” din Covasna, elevii claselor a douăsprezecea şi-au luat rămas bun sâmbătă, 1 iunie, nu doar de la colegi şi profesori, ci şi de la copilărie. De ziua lor, de 1 iunie, absolvenţii claselor a XII-a au păşit pe drumul maturităţii. Astfel, cinci clase termiale, însoţite de diriginţii lor – profesorii Antal Janos, Ungurean Doina, Molnar Janos, Cseh Bela, Szabo Levente – încărcaţi de emoţii, dar şi de nostalgii, au participat la festivitatea de încheiere a anilor de liceu, organizată în curtea liceului din strada „Ştefan cel Mare”. Pentru ei, clopoţelul a sunat pentru ultima dată. Cuvinte de laudă, cuvinte de mulţumire şi, nu în ultimul rând, cuvinte de adio, s-au auzit în curtea Liceului „Korosi Csoma Sandor”. Atât profesorii cât şi elevii au ţinut să-şi împărtăşească sentimentele acum, la sfârşit de liceu.
Liceul „Korosi Csoma Sandor”, din Covasna şi-a sărbătorit sâmbătă, 1 iunie 2013, absolvenţii Promoţiei 2012-2013. Cu acest prilej s-a organizat un amplu program de manifestări festive, menit să marcheze importanţa evenimentului. În deschiderea programului, absolvenţii au făcut un tur al şcolii, intonând imnul „Gaudeamus igitur”, luându-şi rămas bun de la colegii mai mici din celelalte clase şi de la profesori. Amfitrionul evenimentului, profesorul Peter Joszef, directorul adjunct al liceului, a deschis şirul cuvântărilor festive, subliniind solemnitatea momentului şi importanţa sa. Au urmat profesorii Claudia Vlad şi Simon Istvan – directori ai liceului – care, la rândul lor au ţinut să-i felicite pe absolvenţii claselor a XII-a pentru rezultatele merituoase la învăţătură, la concursurile şcolare, ceea ce recomandă Liceul „Korosi Csoma Sandor” pentru un loc de prestigiu în învăţământul covăsnean. A urmat mesajul profesorului Farkas Istvan, reprezentantul Inspectoratului Şcolar Covasna, care le-a urat absolvenţilor un drum neted, fără obstacole, i-a asigurat că pe acest drum nu vor fi niciodată singuri şi că pot reveni oricând în acest loc unde s-au format spiritual, intelectual, moral. De asemenea le-a urat, din partea Inspectoratului Şcolar, succes la examenele vieţii şi cât mai multe dorinţe materializate prin putere, credinţă, speranţă şi perseverenţă. Tot în calitate de reprezentatnt al ISJ, dar şi în nume personal, l-a felicitat şi premiat pe elevul Vlad Moisoiu, cel care în anul 2011 a adus în oraşul Covasna medalia de bronz la concursul internaţional „Ştiinţele Pământului”. Primarul Thiesz Janos a scos în evidenţă buna colaborare dintre instituţiile locale şi conducerea Liceului „Korosi Ksoma Sandor”, asigurându-i pe absolvenţi că îşi vor găsi cu certitudine drumul bun în viaţă, avându-i ca mentori pe părinţi şi pe cadrele didactice din liceul din Covasna. Cunoaşterea şi perseverenţa vor fi armele lor pe drumul desăvârşirii profesionale, pentru că oraşul Covasna are nevoie de proiecte clare de viitor, de parteneri în dezvoltarea unui oraş nou. De altfel, mesajul primarului Thiesz Janos, a fost sintetizat printr-un citat din Antoine de Saint-Exupery: „Pentru a exista un copac înflorit, trebuie mai întâi să existe un copac, iar pentru a exista un om fericit, trebuie, înainte de toate, să fie om.” În continuare, reprezentanţii cultelor religioase au adresat mesaje specifice evenimentului, povăţuind, la rândul lor, tânăra generaţie în acord cu valorile spirituale şi morale ale acestor locuri, îndemnându-i pe absolvenţi să intensifice pregătirea intelectuală şi rugăciunea în vederea parcurgerii cu succes a examenului de Bacalaureat şi a celui de admitere în învăţământul superior. Au urmat mesajele şefilor de promoţie şi ale colegilor lor din clasa a XI-a, dar şi tradiţionala predare simbolică a drapelului, după care s-a trecut la premierea absolvenţilor cu rezultate meritorii la învăţătură şi purtare. Un gând curat de mulţumire a venit din parte elevei Bîrlă Anca, ce a adus un omagiu celor care i-au călăuzit paşii pe drumul desăvârşirii:
„Excelenţa Sa, Dascălul”
de Vlada Breahnă
„Excelenţa Sa nu are cont în bancă.
Nu are vilă cu douăzeci de camere.
Nu are afaceri prospere prin ţară.
Excelenţa Sa are un suflet cât galaxia.
Are riduri şi fire albe de la generaţiile
care sunt şi de la cele care au fost.
Excelenţa Sa îşi mobilează viaţa
Cu extemporale, teze, concursuri.
Rareori se gândeşte la ultimul stigăt al modei…
Desele-i preocupări sunt legate de
programe, perfecţionări, examene.
De cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora.
Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele fiilor lui.
Excelenţa Sa trudeşte viaţa-ntreagă
La secera ascuţită a lunii, semănând
Pulberi de aur peste seminţele ce stau să-ncolţească.
Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară,
dacă un fost elev, ajuns senator,
îl uită în anticameră ca pe un obiect decorativ.
Alteori zâmbet de rodie îi inundă obrajii,
când un necunoscut, pe stradă, îşi scoate pălăria în faţa lui:
„Bună ziua, Domnule profesor, eu sunt…”
Excelenţa Sa nu-şi numără anii după buletin,
ci după vârstă – mereu aceeaşi, care înfloreşte.
Constată cu surprindere – într-o zi
că trebuie să iasă la pensie
şi nu înţelege de ce inima lui, cu două preinfarcte,
bate ca la optsprezece ani.
Excelenţa Sa, ca un pui de căprioară în bătaia puştii,
nu ştie că se aseamănă cu sfinţii.
Ei au dăruit – El se dăruieşte.
Cel de Sus i-a hărăzit loc înalt în Izvorul Luminii,
loc plin de verdeaţă, din care Măria Sa, Dascălul,
să poată priveghea şi de dincolo,
pruncii sufletului său…”
Curtea liceului s-a dovedit a fi neîncăpătoare la festivitatea de absolvire; părinţi, bunici, cunoscuţi ai elevilor au ţinut să ia parte la acest eveniment important din viaţa copiilor lor. Cuvintele sunt prea puţine pentru a exprima ceea ce au simţit tinerii absolvenţi. Cu toţii ştiu de pe acum cât de mult le vor lipsi colegii, banca în care au învăţat şi profesorii care i-au îndrumat sau i-au dojenit, dar care până la urmă nu le-au vrut decât binele. Nici pentru diriginţi şi profesori despărţirea nu este una uşoară. „Elevii de clasa a XII-a îşi încheie astăzi cursurile. Suntem emoţionaţi şi noi, şi ei, dar şi părinţii care asistă la această festivitate. De fiecare dată, sfârşitul de an este emoţionant pentru că, timp de 4 ani, noi i-am pregătit pe copii şi le-am îndrumat paşii în viaţă. Sper ca ei să aibă un viitor cât mai bun şi să realizeze tot ceea ce şi-au propus“, ne-a spus profesoara Claudia Vlad, directoarea adjunctă a Liceului „Korosi Csoma Sandor”.
Mă apropii de un grup de absolvenţi. Tinereţea le joacă-n priviri şi un simplu „Ce mai faceţi?” îmi oferă o avalanşă de gânduri: „Privim înainte, cu încredere şi speranţă şi ştim că dacă muncim totul va fi bine! În viaţa de şcolar anul are altă dimensiune. La noi anul şcolar se deschide o dată cu sunetul primului clopoţel. Forfota ne împresoară, iar emoţia este molipsitoare. Curând, lucrurile se liniştesc. Urmează lecţii prin care descoperim pas cu pas lumea care ne înconjoară. Apoi vin testele, cu emoţia pe care orice evaluare o implcă… bucuria rezultatului… sau poate lacrimi. Serbări, activităţi, concursuri, toate strânse într-un buchet al reuşitelor. Şi expediţii şi vizite, câte nu strânge un elev în toţi aceşti ani? Frânturi de poze într-un album ce se aşează în hrisovul amintirilor. Şi la final, când se apropie momentul de „lăsare a cortinei”, fiecare priveşte cu drag în urmă. Orice elev este actor; actor pe scena cunoaşterii. El îşi joacă rolul mai bine, mai lent, mai profund sau mai superficial. Dar emoţia sfârşitului de an îi uneşte pe toţi, deopotrivă. Acum nu mai contează ierarhia. Contează doar ce vom face de azi înainte. Şi ştim că suntem pregătiţi. Rămâne s-o dovedim!”
Observ alături o doamnă care se pierduse cu desăvârşire în clipa de atunci; o lacrimă se încăpăţâna să apară şi ochii ei de un albastru azuriu demascau strălucirea sufletului. „Sunt lacrimi de bucurie şi de mândrie”, îmi spune. Alţi părinţi se apropie dornici parcă de a dărui din preaplinul sufletelor lor: „Ne regăsim în copiii noştri; retrăim, alături de ei viaţa plină de evenimente din perioada liceului. Flori şi îmbrăţişări pentru profesorii lor! Viaţa de liceu e cea mai frumoasă. Nimeni nu te judecă, toţi te ştiu aşa cum ai fost în prima zi. Zâmbăreţ, încruntat, blond sau brunet, nu îşi mai aduce nimeni aminte că în generală erai băiatul timid cu ochelari sau fata plângăcioasă. Nu înţelegi de ce ţi se pune pe cap coroniţa, cum peste noapte răţuşca cea urâtă a devenit lebăda. Şi zâmbeşti când o vezi în mulţime pe fosta ta colegă, cum se uită mirată la tine – doar ea îţi ştie secretul şi nu îndrăzneşte să-l mai spună acum la nimeni. Trece şi liceul… trec cei patru ani atât de repede, încât atunci când pleci din el, când te uiţi în urmă, ţi se pare o casă dragă şi cunoscută, pe care ştii că o vei mai revedea din când în când, doar aşa ca să ai motiv de bucurie. Dai şi bacul, dai şi admiterea şi nu înţelegi cum şi când din copilul-adolescent ai ajuns adolescentul-matur, cu griji, cu probleme, cu idei şi cu aceleaşi speranţe dintotdeauna. Nu e uşor să fii adolescent, dar nimic nu poate înlocui magia acelor ani, felul în care percepeai fiecare lucru, întrebări care te macină, trăiri şi emoţii imposibil de exprimat în graiul omenesc. Cam asta e adolescenţa – o iubire intensă de viaţă, de frumos, de vise, îmbinată cu teama de nou, cu ambiţie, speranţă şi încredere, toate înmulţite cu un număr mai mic sau mai mare de ani, depinde de graba fiecăruia de a intra în viaţă.”
De ziua lor, de 1 iunie, absolventii Liceului „Korosi Csoma Sandor” păşesc prin festivitatea de rămas-bun spre o nouă etapă; este scrisă o nouă filă din cea mai frumoasa poveste de dăinuire a oraşului Covasna. In acest an, 150 de absolvenţi au scris această filă. O filă cu urări, cu promisiuni de revedere, cu zâmbete ascunse într-un cocon al adolescenţei părăsite, zămislit din lacrimi. Îmbrăcaţi festiv, au primit aplauzele părinţilor, prietenilor, trecătorilor. I-au însoţit şi de această din urmă dată diriginţii: profesorii Antal Janos, Ungurean Doina, Molnar Janos, Cseh Bela, Szabo Levente… Sunt oamenii care i-au învăţat să-şi deschidă aripile către cel mai înălţător zbor – pe cerul vieţii.
Dana Şerban
