Un triumf: „Contesa Maritza”
Evenimentele culturale care au marcat aniversarea Asociației de Tineret „Ecou”, în cadrul „Zilelor Ecou” (15-19 mai 2013), au culminat cu spectacolele prezentate de Teatrul Național de Operetă (TNO) din București, invitat de onoare al organizatorilor, un cadou oferit întregii comunități. Prezența la Sf. Gheorghe a celei mai de seamă instituții de operetă din România a fost o adevărată sărbătoare, încununând spectatorii cu câte o floare de lumină.
În primul spectacol, Invitație la vals, un concert-instrumental al orchestrei TNO, dirijor Ciprian Teodorașcu, spectatorii din orașul nostru au fost invitați să pătrundă în lumea fermecătoare a valsului și polcilor, în compania unora dintre cei mai cunoscuți compozitori ai genului. Într-o asemenea atmosferă, cum să nu-ți amintești de concertul de Anul Nou de la Viena?! Ne-am închipuit în capitala Austriei, cu Sânge vienez, Trandafirii din Sud, Povestiri din pădurea vieneză, Valsul Imperial, Dunărea albastră etc. sfârșind, ca și la Viena, cu Marșul lui Radetzky – până și aplauzele publicului, întocmai ca la cunoscutul concert vienez, au fost conduse de dirijorul orchestrei. Cum să nu fii fermecat de un asemenea eveniment?!
„Invitație la vals”
Al doilea spectacol, Cocoșelul neascultător, operetă pentru copii de Constantin Ungureanu, pe un libret de Ion Lucian, a umplut sala teatrului de copii, părinți și bunici, pentru că spectacolul a fost adresat copiilor și părinților deopotrivă, ilustrând pericolul la care sunt supuși cei care se lasă pradă propriilor slăbiciuni. Puterea iertării și a prieteniei de a transforma obstacolele întâlnite în viață ne responsabilitează pe fiecare pentru faptele noastre, indiferent de vârstă. Totul a mizat pe jocul actorilor, pe muzica extraordinară, pe interacțiunea cu spectatorii, pe amuzament, încât, la final, fiecare a părăsit sala zâmbind, binedispus.
„Cocoşelul neascultător”
Spectacolul care a încheiat Zilele ECOU a fost un triumf: Contesa Maritza (1924), una dintre cele mai îndrăgite operete ale lui Kalman, multe pasaje muzicale fiind fredonate și astăzi. Pe un libret scris de echipa Julius Brammer și Arthur Grunwald, și având la bază Romanul unui tânăr sărac de Octave Feuillet – opera cucerește prin vervă și intrigă. În regia lui Răzvan Ioan Dincă, Alfredo Pascu (Tassilo) și Doina Scripcaru (Maritza), în rolurile principale, au încântat spectatorii, prin interpretarea de cea mai bună calitate muzicală. Ca tot spectacolul, ce a dezvăluit treptat farmecul intrigii. Decorul (scenografia Jozsef Werner) de bun gust a arătat exact atâta somptuozitate cât trebuie, pentru a sugera bunăstarea amfitrioanei. Costumele (Doina Levintza), extraordinar de inventive și de frumoase, încât nu știai ce să admiri mai mult: rochiile multicolore ale țigăncilor, cele alb-roz ale țărăncuțelor sau cele înfoiate ale aristocratelor.
Entuziasmul publicului a fost pe măsură. De fapt și aprecierile cunoscătorilor, care au considerat, încă la premieră, că Răzvan Dincă, ca regizor și ca director al TNO, București, „a dat o nouă strălucire operetei, fiind atent la dramaturgie, dar și la detaliile legate de cor și de decor” (Adrian Mihalache, „Adevărul”, nov. 2007).
De remarcat foile-program, cu distribuția și consemnări despre spectacole, oferite gratuit spectatorilor de către organizatori, dar și programele vândute de TNO, având o calitate artistică-editorială remarcabilă, în care am admirat reproducerea pe calc a unor fragmente de partitură – o idee excelentă și foarte bine realizată. Totul în tot – un adevărat regal al operetei la Sf. Gheorghe. Două ore și ceva de deconectare totală, de „rupere” față de ceea ce înseamnă grijile vieții. Două ore în care spectatorii au fost bucuroși unii de (cu) alții, de întâlnirea cu opereta în atmosfera teatrului din Sf. Gheorghe, ieșind din sală vrăjiți de soliștii și de orchestra Teatrului Național de Operetă „Ion Dacian”. Oare de cât timp n-am văzut operetă la Sf. Gheorghe? Mulţumim celor care, acum, au adus Opereta în oraşul nostru.
Ca o concluzie la Zilele ECOU, redau o parte din mesajul trimis de Roxana (Florescu) Morrice (actualmente stabilită în SUA), primul redactor-şef al revistei Ecou: „Noi ne-am dorit să avem un impact în viaţa celor cu care ne-am intersectat drumurile. Ceea ce speram, dar nu ştiam la acea vreme, este magnitudinea cu care acest Ecou urma să crească. Voi toţi cei care aţi urmat şi care veţi urma, voi sunteţi viaţa acestui Ecou! Voi sunteţi cei care l-aţi auzit şi i-aţi permis să vă atingă vieţile. Voi l-aţi purtat mai departe şi l-aţi crescut în ceva mult mai mult decât am fi îndrăznit să visăm.” Conducerea actuală a Asociaţiei „Ecou” dă cu adevărat viaţă tuturor proiectelor pe care şi le propune, făcând să crească tot mai mult prestigiul Ecoului. Evenimentele culturale din cadrul „Zilelor Ecou” o demonstrează, iar spectacolele la care ne-am referit mai sus au atras o largă parte a comunităţii din Sf. Gheorghe. Dorim să li se întoarcă organizatorilor bucuria şi sentimentele minunate trăite de noi, spectatorii. Consider foarte potrivit şi de luat în seamă mesajul Roxanei, care, deşi este atât de departe geografic de noi, ne intuieşte perfect: să lăsăm Ecoul să ne atingă vieţile!
Luminiţa CORNEA
