Astăzi este din nou un eveniment (dar fără implicaţii religioase) pe care oamenii în etate, mai ales cei din mediul rural – acolo unde tradiţiile s-au păstrat cel mai bine – îl ştiu sub numele de Paştele Blajinilor.
Alte denumiri
Se mai numeşte şi Lunea Răposaţilor şi se cinsteşte în prima zi după Duminica Tomii, în anumite zone purtând şi alte denumiri precum Matcalăul, Prohoadele ori Paştele Rohmanilor.
Blajinii sau Rohmanii sălăşluiesc la graniţa dintre lumea reală şi cea de dincolo…
Reiterăm faptul că aşa-numitul Paşte al Blajinilor nu se regăseşte în canonul Bisericii ortodoxe, iar Biblia nu menţionează nimic despre această zi mai specială, pe care doar obiceiurile din moşi-strămoşi au perpetuat-o.
Cum însă ziarul nostru are o rubrică specială destinantă prezentării tradiţiilor, obiceiurilor populare, datinilor româneşti din judeţul Covasna, am considerat că este oportun să ne oprim şi la acest eres. Mai cu seamă că cinstirea celor care au murit, omagierea persoanelor dragi plecate din această lume este adânc înrădăcinată în mintea şi sufletul fiecăruia dintre noi.
Venerarea spiritului strămoşilor
Se spune despre Blajini că reprezintă spiritul strămoşilor, iar în această zi de luni, ce urmează după Duminica Tomii, trebuie să li se aducă un omagiu. În credinţa populară străveche ar fi vorba de nişte personaje imateriale, care sălăşluiesc la graniţa dintre lumea reală şi cea de dincolo, într-un spaţiu în care aşa-numita Apă a Sâmbetei se varsă în Sorbul Pământului.
Aşa cum le spune şi numele, Blajinii sunt făpturi bânde, bune, credincioase, fiind invizibile, nişte năluci ce nu vin niciodată în contact cu lumea reală.
O legendă aminteşte că aceste stafii află de Sărbătoarea Pascală abia la opt zile după ce a avut loc, atunci când gospodinele aruncă în apele curgătoare cojile ouălor roşii strânse după masa festivă.
Pomenirea morţilor
De Paştele Blajinilor anumiţi semeni doresc să-şi pomenească încă o dată morţii, dar într-un mod aparte. Ca atare, merg la cimitir şi aşează pe morminte vase cu câteva ouă galbene – care sunt vopsite special pentru acest eveniment trist – aprind lumânări, punând flori proaspete lângă cruci. Apoi împart celor sărmani colaci, japoneze, felii de cozonac, oferă de pomană câte un pahar cu vin sau tărie, aşa, ca să fie de sufletul celor ce au părăsit prea repede această lume.
Pomenirea morţilor
Se ştie că anul bisericesc are stabilite zile precise pentru ritualul pomenirii exprese a celor răposaţi, numai că, în anumite locuri tradiţia populară a perpetuat datina ca începând cu ziua de luni, imediat după Duminica Tomii (la opt zile de la Sf. Paşti) până la Duminica Mare să se cinstească morţii într-un fel mai special.
O cunoştinţă veche, lelea Ana Baciu din Sita Buzăului, mi-a spus cu ani în urmă că Blajinii sau Rohmanii ar fi nişte fiinţe mitice, de fapt nişte fantasme, pe care nu le-a văzut nimeni, dar lumea crede că s-ar afla în mod simbolic în preajma noastră în prima zi de după Duminica Tomii.
„Am auzit asemenea poveşti încă din copilărie, despre duhuri care chipurile ar locui în nişte ostroave ale Apei Sâmbetei, ne istorisea interlocutoarea. Cele mai multe legende le prezintă ca pe nişte personaje blânde, miloase, devotate lui Dumnezeu, care atunci când va veni la Sfârşitul Lumii vor ieşi din întuneric pentru a lua locul oamenilor pe Pământ” (…)
Credinţe străbune
De Paştele Blajinilor se vopsesc ouă în culoarea galbenă
De Paştele Blajinilor se crede că sufletele morţilor sunt slobode. De aceea anumite gospodine superstiţioase dau de pomană bucate preparate special, precum ouă vopsite în galben, pască, drob de miel, cozonac. Ouăle se colorează în nuanţă galbenă cu o vopsea specială, obţinută din frunze sau scoarţă de măr pădureţ şi diferite specii de răchită.
Pe lângă mâncare, dulciuri, vin se pot face mici pomeni oferindu-se săracilor şi haine, anumite veşminte trebuincioase. Există credinţa populară foarte veche, că în această zi cei dragi plecaţi dintre noi într-o lume mai bună capătă puteri miraculoase şi pot “gusta” din mâncărurile pregătite de familie.
Odinioară aveau loc mici serbări câmpeneşti în cinstea Blajinilor ori Rohmanilor, la care luat parte sătenii miloşi care doreau să respecte nişte tradiţii ancestrale.
Obiceiuri dispărute
Am auzit că în unele sate exista obiceiul să fie chemat în Lunea Morţilor acasă sau la morminte şi preotul, spre a săvârşi o mică slujbă în amintirea celor trecuţi la Domnul. Unii oameni credeau că procedând aşa, vor aduce un plus de linişte celor răposaţi. Numai că, aşa cum arătam şi la începutul articolului, rânduiala bisericească nu prevede nimic în acest caz, iar Biblia nu menţionează nici un cuvânt despre acest praznic neobişnuit, dar răspândit.
…Noi am ţinut, dragi prieteni, doar să vă aducem la cunoştinţă anumite elemente de culoare, de pitoresc legate de acest obicei laic, ce dăinuie din negura vremurilor, numit expresiv Paştele Blajinilor sau Lunea Morţilor.
Horia C. Deliu
