Volumul Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita, apărut la editura Eurocarpatica din Sf. Gheorghe, în anul 2012, sub semnătura distinşilor cercetători Nicolae Bucur, din Miercurea-Ciuc şi Constantin Catrina, din Braşov, constituie o realizare editorială de excepţie şi un valoros instrument de lucru.
Cartea este gândită şi structurată pe două volume: volumul I, pe care îl prezentăm în rândurile de faţă şi volumul II, care va fi realizat în anii următori. Potrivit autorilor, viitorul volum este conceput ca un jurnal zonal, cu etnologii din judeţele Covasna şi Harghita, precum şi cu specialişti din alte locuri care s-au ocupat de cele două zone.
Volumul I este structurat pe două capitole distincte: capitolul I, studii şi articole ale celor doi autori şi capitolul II care cuprinde Bibliografia generală şi selectivă (după părerea noastră, aproape exhaustivă). Articole semnate de dr. Nicolae Bucur sunt grupate sub denumirea generică Perenitate etnofolclorică şi se referă la teme de larg interes precum: Consideraţii pe marginea unor variante de balade populare harghitene; Aspecte privind folclorul păstoresc din Harghita şi Voineşti-Covasna; Flora în folclorul românesc din zona Harghitei; Imagini şi simboluri în folclorul păstoresc harghitean; Simbolistica apei. Apa generatoare de viaţă, apa generatoare de moarte; Arta decorării ouălor. Aspecte din Harghita şi zonele învecinate; Din creaţiile şi tradiţiile populare ale satului Făgeţel-Harghita.
Articolele semnate de dr. Constantin Catrina sunt reunite sub titlul Folclor şi folclorişti şi abordează teme, la fel de interesante, precum: George Bariţiu despre problemele creaţiei artistice în Transilvania sec. al XIX-lea. Valorificare şi conservare; Probleme de etnografie şi artă populară în dezbaterea revistei „Transilvania”; Folcloriştii şi folclorul muzical din judeţul Covasna. Privire istorică; Folcloriştii Covasnei: Dimitrie Cioflec; I.G. Bibicescu; Andrei Bârseanu; Alexandru Bogdan; N.I. Dumitraşcu; Un folclorist de pe Târnave: Horia Teculescu; Profil de muzician: Matei N. Jurebiţă; Însemnări pe marginea unor culegeri de folclor muzical din judeţul Covasna; Consideraţii pe marginea unor obiceiuri şi creaţii poetico-muzicale păstoreşti din sud-estul Transilvaniei (Ţara Bârsei şi Covasna). Circulaţie şi stratificare.
Bibliografia generală şi selectivă cuprinde 2080 de titluri de volume, studii şi articole, grupate pe două mari teme, respectiv etnografia şi folclor. La rândul lor, acestea sunt structurate tematic, redând distinct problemele generale (bibliografii, cataloage, dicţionare şi lexicoane, indici şi alte instrumente de cercetare etc.). Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita este prima lucrarea de acest gen care cuprinde informaţii detaliate despre problematica atât de diversă a culturii populare româneşti din Arcul intracarpatic. Bibliografia referitoare la Etnografie este structurată pe şase capitole: generalităţi, istorie etnografică şi folclorică, etnografie, etnologie şi antropologie socială (aşezări, gospodărie, locuinţă, ocupaţii, meşteşuguri, industrie ţărănească, arhitectură populară şi de cult, alimentaţie tradiţională, demografie, statistica populaţie şi obiceiuri juridice), artă plastică populară (port tradiţional, textile şi ţesături, ceramică, sculptură în lemn, ouă încondeiate, icoane pe sticlă), muzee etnografice şi expoziţii, monografii de localităţi rurale şi urbane. Bibliografia referitoare la folclor cuprinde: folclorul obiceiurilor de peste an, folclorul obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou, repertoriul păstoresc, folclorul vieţii de familie (naştere, nuntă şi înmormântare), cântecul de leagăn, folclorul copiilor, proza populară (basme şi snoave, legende, tradiţii şi povestiri, ghicitori), toponimie şi graiul vorbit, onomastică, folclor versificat şi cântat, muzică populară, instrumente muzicale tradiţionale, coregrafie (jocuri tradiţionale şi melodii de joc), interferenţe. Într-un capitol distinct, autorii prezintă modalităţile de valorificare a artei populare şi creaţiei artistice tradiţionale (activitatea Asociaţiunii ASTRA şi a formaţiilor artistice profesioniste şi de amatori). Respectând rigorile unei opera ştiinţifice, la final, volumul cuprinde rezumate în limbile engleză şi maghiară, lista ilustraţiilor, indice de nume şi de localităţi.
Este cunoscut faptul că, un cercetător care se respectă, atunci când porneşte la cercetarea unei noi teme este obligat – potrivit metodologiei consacrate şi generalizate, să identifice izvoarele, sursele inedite şi edite, să evidenţieze ceea ce s-a mai scris pe tema respectivă. Lucrarea de faţă – potrivit opiniei cunoscutului documentarist şi om de cultură bucureştean Iordan Datcu – răspunde acestui deziderat, “ne scapă de lungi şi obositoare cercetări, când se doreşte tratarea unei chestiuni”. În acest context, merită subliniat travaliu ştiinţific al celor doi autori, sutele de ore petrecute în arhive şi biblioteci, răbdarea, consecvenţa, pasiune şi rigoare specifice cercetătorilor de marcă.
Printre multiplele calităţi ale volumului evidenţiem apoi faptul că lucrarea umple un imens gol de informare şi determină reconsiderarea unor clişee şi prejudecăţi care persistă încă faţă de prezenţa şi valoarea tezaurului culturii populare româneşti din sud-estul Transilvaniei. Volumul de faţă readuce în memoria generaţiei de azi şi a celor viitoare, cercetările efectuate în localităţile româneşti, din judeţele Covasna şi Harghita, de mari nume ale cercetării etnografice româneşti, mărturii inestimabile păstrate cu sfinţeniei în arhivele de folclor din Cluj-Napoca şi Bucureşti.
Lucrarea Tezaur de etnografie şi folclor în judeţele Covasna şi Harghita reprezintă o mărturie convingătoare a multiplelor şi profundelor interferenţe culturale româno-maghiare. Convieţuirea de secole a românilor şi a secuilor a facilitat circulaţia motivelor şi temelor folclorice, a miturilor, ajungându-se la numeroase similitudini. Vorbesc convingător, în acest sens,versiunea maghiară a Mioriţei, similitudinile existente în arhitectura populară: „domnia casei de lemn în patru ape” în perimetrul de azi al judeţelor Harghita şi Covasna, model regăsit în toată ţara; dar şi cele în „arta meşteşugită de a lucra lemnul”, datinile de la naşteri, nunţi şi înmormântări, credinţele deşarte, practicile religioase şi alte elemente ale culturii populare din cele două judeţe, sesizate de Grigore Antipa, cu ocazia unei vizite făcute la Muzeul Secuiesc din Sf. Gheorghe, în perioada interbelică: „Aici găsim un foarte bogat material asupra etnografiei secuilor – care tocmai dovedeşte o mare asemănare şi deci o veche comunitate de viaţă cu românii”.
Potrivit autorilor, “lucrarea se adresează cercetătorilor (etnografilor şi folcloriştilor), bibliografilor, studenţilor de la facultăţile de etnologie şi turism, elevilor din liceele de specialitate şi, am completa noi, profesorilor care predau istoria şi cultura locală, publiciştilor şi formatorilor de opinie, autorilor de monografii şi tuturor celor dornici să cunoască istoria, cultura şi spiritualitatea românească din această parte de ţară. Practic, lucrarea nu ar trebui să lipsească din nicio bibliotecă publică din cele două judeţe – orăşeneşti şi comunale, şcolare şi parohiale.
În final, se impun câteva sublinieri: de remarcat participarea membrilor familiilor autorilor: doamna Irene Bucur (soţia dlui N. Bucur), corectură şi doamna Cornelia Catrina (nora dlui C. Catrina), culegere computerizată; de subliniat contribuţia tipografiei Gutemberg, din Miercurea-Ciuc la asigurarea unei ţinute grafice deosebite şi asigurarea suportului financiar de către Consiliile judeţene Harghita şi Covasna, după numeroase demersuri întreprinse timp de peste doi ani şi, nu în ultimul rând, necesitatea sprijinirii editurii şi a autorilor pentru ca acest volum să ajungă în bibliotecile publice din zonă şi la cât mai mulţi cititori iubitori de cultură şi spiritualitate românească.
Felicitări autorilor şi sincere mulţumiri tuturor celor care au contribuit la apariţia acestui volum, care prezintă convingător dăinuirea românească şi interferenţele româno-române (dintre Transilvania şi Moldova) şi româno –maghiare din sud-estul Transilvaniei. O carte care merită, cu prisosinţă, a fi propusă pentru a primi premiul Academiei Române.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
