În mare, cele relatate în săptămânile trecute au fost evenimentele din prima zi de Revoluție la Sfântu Gheorghe. În zilele următoare au început alte provocări, prin scenariul de care povesteam în episoadele trecute. La postul de poliție veneau foarte mulți cetățeni și sesizau că în diferite locuințe, localuri de alimentație publică, trenuri, se află „teroriști străini” sau ofițeri de securitate care pot provoca acte de violență. Ne deplasam împreună cu cei de la gărzile patriotice, verificam aceste aspecte, dar acestea nu se confirmau. Niciodată!
Erau cetățeni simpli, poate îmbrăcați mai deosebit, mai puțin deschiși la față, dar nu erau teroriști. Absolut sigur! Iar în privința ofițerilor de securitate, aceștia se aflau la unitatea militară de la Gară. Nu mai țin minte precis în care dintre zile, totuși, într-un tren de persoane, tot la sesizarea populației, am identificat un fost lucrător de securitate, pensionat cu ani în urmă, care mergea la rude la Covasna. Le-am spus cetățenilor care sesizaseră, că îl cunosc și nu prezintă un pericol pentru comunitate. A fost percheziționat și asupra lui nu s-au găsit arme, sau documente în neregulă.
Această isterie generală a durat până în ziua condamnării și împușcării Ceaușeștilor. După preluarea conducerii de către FSN și de către domnul Iliescu, s-a dat acea dispoziție națională ca toți cei care au primit armament să-l predea la posturile de poliție apropiate. Spre amuzament, e bine de știut că nimeni nu venea să predea armament, dar, din când în când, auzeam zgomote pe scările de la intrarea în sediul poliției, ieșem să vedem ce se întâmplă și găseam câteva arme abandonate și persoane care se îndepărtau în fugă. Astfel, am recuperat și predat către Unitatea Militară de Vânători sute de arme de diferite modele.
Din câte îmi mai aduc aminte, știu că au fost recuperate toate armele distribuite și mai rămăseseră doar câteva pistoale furate din sediul poliției orașului Târgu Secuiesc.
Să ne oprim puțin și la moartea prin împușcare a celor două persoane, a inginerului de la IAME, pe gangul din spatele statuii Ostașului Român și a paznicului de la o unitate economică de pe strada Lunca Oltului. Despre prima moarte, știu că a fost identificat ca vinovat un lucrător de la contrainformații, care răspundea de Unitatea Militară de Vânători de Munte. Nu știu ce pedeapsă a primit, dar, ce este cu adevărat interesant este că diferite persoane cunoscute sau anonime solicitau intervenția noastră în zonă. Și de aici cred că încercau să ne scoată vinovați pe noi. Prin noi înțeleg cei de la gărzile patriotice, miliție și militarii în termen pe care îi aveam în dispozitivul de la gară. Însă, simțind pericolul, am refuzat să trimit oameni sau să merg în locul respectiv. Și când te gândești că acești oameni erau colegi cu noi…
Despre cel de-al doilea caz, cred că a murit accidental, pentru că permanent erau acele informații false prin care se spunea că în diferite zone ale municipiului sunt teroriști.
E păcat că mulți dintre noi am uitat acele zile, idealurile și visele pe care ni le făceam pentru un viitor mai bun, și mulți, și aici nu mă refer neapărat la județul Covasna, după trecerea anilor, au revenit la felul în care se purtau și priveau comunitatea înainte de 1989. Aud că un mare specialist în miliție, nu din județul nostru, care, după evenimentele din noiembrie 1987 de la Brașov, când fabrica probe împotriva muncitorilor care au pătruns în sediul județenei de partid, a ajuns actualmente chestor în Poliția Română. Unul din „marile câștiguri” ale evenimentelor din 1989… Și cât de puțini mai mergem la troița din parc a eroilor revoluției. Păcat.
De săptămâna următoare vorbim despre fotbal și sportul covăsnean în general.
