Date UNESCO arată că, din totalul apei existente pe Glob, 97,2% se găseşte în mări şi oceane, 0,008% în mările interioare (Tip Marea Caspică ş.a.) şi în lacurile cu apă sărată, 2,15% sub formă de gheţari şi gheţuri polare, 0,62% în ape subterane (dar numai o parte din acestea se găsesc la adâncimi accesibile pentru a putea fi utilizate de om fără lucrări speciale de foraj), 0,009% în lacuri cu apă dulce, 0,000% în cursurile de apă şi tot 0,0001% sub formă de apă atmosferică.
Se estimează că populaţia Globului consumă 7 miliarde tone apă/24 ore. Acest consum este însă mult diferit în diferite ţări. Astfel, dacă în SUA el atinge 1000 m.cubi/an/cap de locuitor, în ţările Europei Occidentale coboară la 500 mc, pentru ca în ţările subdezvoltate în rare cazuri să depăşescă 15 mc/an/loc. Mai mult decât atât, în unele din acestea din urmă 9/10 din din populaţia rurală este lipsită de apă potabilă, aceasta fiind cărată, de către femei şi copii, de la mulţi km distanţă.
Chiar şi în ţara noastră, recent au fost prezentate date comform cărora 60 % din populaţia rurală nu beneficiază de apă curentă, aprovizionându-se numai din fântâni.
Resursele specifice de apă potabilă în România sunt de cca. 9000 mc/an/loc. Deşi în şcoală ni s-a insuflat ideia că „ţara noastră este bogată în râuri”, realitatea este că numai 1400 mc/an/loc. provin din râurile interioare, în timp ce în unele ţări, ca de exemplu Franţa, acest volum este de 4000 mc/an/locuitor.
Ţinând cont de această realitate, de faptul că în ultima perioadă meteorologică a crescut semnificativ frecvenţa secetelor (cu repercursiuni evidente asupra debitului râurilor, ca şi asupra rezervelor de apă freatică), se impune să acordăm o mai mare atenţie grijii faţă de apa care curge la robinet. Este bine de ştiut că un robinet care pierde numai 10 picături de apă pe minut (datorită unei garnituri defecte care, din neglijenţă sau comoditate, nu a fost schimbată la timp), duce la pierderea a 2000 litri apă pe an. Chiar în condiţiile unei funcţionări normale, ar trebui să se ţină seama că, pentru a avea în faţă o ceaşcă de cafea au fost consumaţi, în total, 140 litri apă, că numai pentru a se obţine o singură felie de pâine s-au consumat 40 litri apă, şi că, în timp ce pentru un duş cu durata de 7-10 minute se consumă cca. 50 l apă, pentru o baie la cadă sunt necesari 150-200 l apă. Nu se poate omite faptul că pierderile de apă înseamnă implicit şi pierderi de energie electrică (asigurarea a 1000 l apă potabilă necesită un consum de 300 kw/h energie electrică, echivalentul consumului normal, pe o lună, a 3 familii medii).
Departe de a se trage concluzia că nu trebuie să mai mâncăm pâine (dar să nu o aruncăm), că nu trebuie să mai bem cafea (dar fără excese), că nu trebuie să mai facem baie la cadă (baia zilnică poate fi însă înlocuită cu un duş)ş.a.m.d. Este necesar însă a reduce la maximum pierderile inutile. Şi în această ideie nu putem omite faptul că în anumite zone ale oraşului Covasna apa se plăteşte „la pauşal”, în lipsa contoarelor, ceea ce favorizează un consum exagerat de apă potabilă şi nu numai pentru necesităţile casnice ci, mai ales, pentru udatul grădinilor în timpul sezonului de vegetaţie.
Mai este necesar a fi subliniat un alt aspect important şi anume pericolul reprezentat de poluarea tot mai frecventă a surselor de apă, atât a celor de suprafaţă (râuri, lacuri) cât şi a celor subterane. Consecinţele acestei poluări se reflectă, în final, în pierderi de vieţi omeneşti. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, poluarea apei potabile cu substanţe toxice este vinovată de 40% din îmbolnăvirile de hepatită, de 50% a celor digestive, de o mare parte a celor de febră tifoidă, ale sistemului osos ş.a., concretizate şi în pierderea, pe Glob, a 500 milioane ore-muncă anual şi… a morţii a a peste 25 mii oameni zilnic. Foarte recent, presa din ţara noastră a relatat cazul internării în spital, în stare gravă (cianozat – învineţit foarte tare) a unui bebeluş dintr-o localitate vasluiană, ca urmare a folosirii la prepararea laptelui (din lapte praf) a apei dintr-o fântână poluată cu nitriţi.
Cu toate măsurile ce se întreprind pentru intensificarea şi perfecţionarea tehnicilor de epurare a apei distribuite prin reţelele de apă curentă, conform afirmaţiilor unui specialist în domeniu „chiar dacă apa epurată este limpede şi fără bacterii, ea conţine o cantitate însemnată de substanţe chimice“. Aceasta a făcut să se extindă consumul de apă procurată din comerţ în bidoane de mare capacitate. Dar, o verificare (chiar în ţara noastră) a calităţii acesteia a dus la constatarea că la 33% din mărcile testate apa furnizată conţinea produşi toxici. Deşi prezenţa în cantităţi mici a unor produse considerate inofensive pot să nu confere apei un caracter clar poluat, ingerarea timp îndelungat a unor asemenea produse are efecte cumulative care pot fi chiar mai periculoase decât ingerarea lor în doze massive, dar în perioade scurte de timp.
În acest context poate fi inclusă şi situaţia concretă din Municipiul Sf. Gheorghe. Nu cunoaştem dacă este o situaţie generală dar, în anumite cartiere, apa de la robinet lasă, la fierbere, un sediment gros, de culoare albă, dovadă a unui conţinut ridicat de calcar în apă. Cât este de mare acest conţinut se poate deduce din faptul că, fierberea permanentă a apei într-o gospodărie, în care nu se foloseşte în scopuri culinare decât apă fiartă, a dus la distrugerea într-o scurtă perioadă de timp a unei oale smălţuite, chiar dacă sedimentul a fost îndepărtat la cel mult două zile interval. Mai gravă este indiferenţa cu care este tratată această problemă de către întreprinderea însărcinată cu distribuirea apei. Contactată cu privire la acest aspect, conducerea respectivei intreprinderi a replicat: „….Da, este un conţinut ridicat de calcar în apa de la robinet, dar nu este periculos pentru organism”. Oare?
Nu putem încheia fără a sublinia, încă o dată, necesitatea ca fiecare dintre noi să gospodărească mai responsabil fiecare picătură de apă potabilă iar autorităţile în drept să întreprindă măsuri cât mai energice pentru a asigura o apă cât mai curată, prin eliminarea oricăror surse de poluare a acesteia (inclusiv de pe malurile lacurilor, cursurilor de apă, de unde trebuiesc evacuate toate gunoaiele depozitate şi stopate toate acţiunile de depozitare a altora noi), prin o mai activă acţiune de convin-gere a populaţiei cu privire la toate aspectele privind APA, sursă vitală a existenţei noastre.
Dr. Ing. Ilie Muşat
