Cum spuneam în precedentul material, după ce mare parte dintre cetățeni au primit arme, au început să apară problemele. În seara zilei de 22 decembrie au început să se audă împușcături în apropierea stației CFR Sfântu Gheorghe. La postul TF eram cu un subofițer de la miliție, iar de la unitatea militară din zonă am primit în sprijin doi militari în termen, care, mi-au spus că ei nu au executat nici o ședință de tragere, fiind numai la munci agricole, până atunci. I-am postat totuși în holul de așteptare, deoarece era bine să liniștim cetățenii.
Focurile de armă s-au auzit în continuare, aproape toată noaptea, dar nu se vedeau și nu s-au simțit urme de gloanțe pe nicăieri, fapt ce m-a făcut să cred că se folosesc simulatoare, şi noi suntem victimele unui scenariu. Pe la miezul nopții am primit din nou un ajutor din partea unei grupe de tineri de la gărzile patriotice ale IAME Sfântu Gheorghe. Ne-au fost aduși de către un inginer de la întreprinderea sus-menționată, care era vizibil surescitat și speriat, și care a dispus subordonaților săi să tragă în orice mișcă. Noroc că altcineva de la IAME a apărut și l-a chemat, spre norocul nostru și al cetățenilor nevinovați, lăsându-ne în subordine grupa de tineri. I-am liniștit și așezat pe niște poziții strategice, stabilind o parolă ca să evităm accidente nedorite.
În continuu veneau telefoane la Biroul de Informații din Gară, care mă solicitau pe mine personal la telefon și mi se „transmiteau informații” că teroriștii vin cu trenul dinspre Baia Mare, și ni se sugera să tragem în trenurile respective. Am mulțumi pentru astfel de idei, dar nu le-am dat curs deoarece simțeam că sunt crase dezinformări și provocări. Din contră, am organizat primirea trenurilor în Gară, în siguranță, cu ceferiști și alți cetățeni, am ajutat călătorii să coboare și i-am adăpostit în holurile din Gară. Observând că nu am căzut în capcana lor, specialiștii dezinformărilor i-au păcălit pe alții, n-are rost să spun cine, să distrugă firele de contact ale trenurilor. Astfel, un tren accelerat dinspre Baia Mare a rămas blocat pe câmp, la vreo 5 km de unitatea militară. Cu sprijinul unor ceferiști curajoși ne-am urcat într-o locomotivă hidraulică, am mers la locul respectiv și am tractat garnitura plină cu călători în gara Sfântu Gheorghe. De la Brașov a venit o altă locomotivă cu ajutorul căreia am transportat trenul în deplină siguranță la Brașov.
În zona Gării se auzeau în continuare acele împușcături, dar i-am temperat pe cei care aveau arme și le-am cerut în mod imperativ să nu tragă decât la dispoziția mea. Impiegatul de mișcare m-a informat că ceferista de la bariera dinspre unitatea militară suferă o criză de panică și nu se poate discuta cu ea. Am luat un tânăr de la gărzile patriotice și împreună am mers acolo. Aici am găsit-o pe femeie într-o adevărată stare de agitație, stătea sub masă și nu a vrut să părăsească încăperea. Văzând acest lucru l-am lăsat pe tânărul în cauză la cabină, am lăsat barielele închise, pentru a evita accidentele, și am încercat să revin pe jos spre Gară. În acele momente, cred că a trecut moartea pe lângă mine. La câțiva metri în față, gloanțele mușcau din asfalt. Nu știu nici în ziua de azi cine a tras, dar poziția cred că era pe blocul de lângă barieră. Pentru a mă proteja, din acel loc și până la Gară m-am deplasat în poziția târâș. Am mai auzit zgomote de împușcături, dar urme de gloanțe nu erau în apropierea mea.
În mare, cam așa s-au desfășurat evenimentele din zona Gării, în acea noapte, iar în numărul următor vă voi relata despre evenimentele din zilele următoare.
