Acest nou ciclu de reportaje de peste mări şi ţări include relatări despre popasuri în câteva state, provincii autonome ale Asiei Răsăritene, de Sud-Est și regiuni situate în vecinătatea Oceanului Pacific. Însemnări care sper să fie pe placul amatorilor de călătorii.
Ca atare, pe aripile imaginaţiei veţi ajunge şi dumneavostră, stimaţi cititori, „la capătul lumii”, în locuri exotice, pitoreşti ale misteriosului Orient Îndepărtat.
Un teritoriu fascinant
Asia, în general, dar mai cu seamă partea ei de Sud-Est este fascinantă. Din păcate, am putut admira numai o părticică din cauza pârdalnicului de… muson. „Bată-l vina!” Că şi el a… bătut destul, încurcându-mi planurile.
Este un vânt capricios ce se întrepătrunde cu viaţa localnicilor, adesea fiind calm, însă uneori transformându-se în taifun. Musonul aduce multă ploaie, deci nu e deloc favorabil turiştilor. Ca atare, timp vreo trei luni am aşteptat nerăbdător (ca şi alţii drumeţi) să se potolească, ca să putem pleca într-acolo.
În ceea ce mă priveşte nu agreez, din principiu, să pornesc în călătorii spre finele anului. În rest – oricând. Plus că de data aceasta am pierdut şi Festivalul de Romanţe „Crizantema de Aur”, de la Târgovişte, de unde n-am lipsit la nici o ediţie vreme de 22 de ani!
Mi-a părut tare rău, dar la ce era să renunţ? I-am şi cerut scuze preşedintei Juriului, distinsa soprană Felicia Filip, care „m-a pus absent”, după cum mi-a spus zâmbind, precizând ca să mă consoleze: „V-am simţit lipsa”…
Musonul, prieten şi… inamic
Musonul este, totuşi, un „rău necesar” pentru localnici, întrucât aduce precipitaţii bogate. De fapt, sunt două feluri de curenţi puternici de aer, ce alternează. Unul bate vara dinspre Oceanul Indian spre ţărm, venind încărcat cu multă umezeală, permiţându-le agricultorilor să scoată două şi uneori trei recolte pe an.
Celălalt – musonul de iarnă – îşi face simţită prezenţa mai discret, din noiembrie până în martie, schimbând raportul presiunii atmosferice. El suflă invers, dinspre uscat spre larg, limpezind cerul şi producând un climat respirabil, dar uneori şi secetă. Aerul curat, limpezimea cerului, umiditatea redusă, (ce scade de la 90 la sută spre valori acceptabile) sunt apreciate de turişti, de aceea iau cu asalt în această perioadă teritoriile din Orientul Îndepărtat. Destinaţia favorită – Indochina.
Valul gigantic se apropie de ţărm, 26 decembrie 2004.
Teribila mişcare seismică din 2004
Ei bine, uneori mai apar şi fenomene atmosferice extreme – uragane, vijelii, taifunuri, chiar mişcări telurice puternice – urmate de tsunami. Aşa s-a întâmplat pe 26 decembrie 2004, când s-a produs în Estul Oceanului Indian devastatorul seism submarin cu magnitudinea de… 9 grade pe Scara Richter! O tragedie de care ne amintim cu groază, privind la jurnalele televizate de atunci şi revăzând ulterior an de an în a doua zi de Crăciun secvenţe ce evocă acele momente cumplite.
Cutremurul a provocat un val uriaş, nemaivăzut, ce s-a propagat cu mare viteză, afectând regiunile costiere ale unui număr de opt țări asiatice, inclusiv cele pe care le-am vizitat, cauzând moartea a peste 120.000 de oameni.
Şi acum încă localnicii povestesc îngroziţi prin ce au trecut. Iar fotografiile şi imaginile filmate în timpul cataclismului din staţiunea thailandeză Phuket (cea mai afectată) sunt cutremurătoare.
… „La început s-a făcut o linişte ciudată, mi-a povestit mr. Chang, un martor ocular, ghid cu care m-am întreţinut de mai multe ori. Pe plajă se aflau destui turişti, ce în loc să se alarmeze şi să o ia la goană, stăteau şi priveau curioşi. Într-adevăr, era un fenomen uimitor, nemaivăzut: apa se retrăgea spre larg, descoperind o porţiune tot mai mare din zona de coastă. Câţiva au rupt-o la fugă spre zonele înalte ale ţărmului spre a se pune la adăpost şi au scăpat cu viaţă. Cei ce au pornit curioşi în sens invers şi-au găsit în câteva minute sfârşitul!
Am văzut îngrozit un zid enorm de apă înalt de vreo 10-12 metri, cât un bloc cu patru etaje, ce s-a prăvălit peste mal. Chiar suisem în autocar un grup de olandezi, şi am gonit bezmetic să nu ne prindă unda ucigătoare, ce venea ca un tăvălug.
În cei nouă ani care au trecut de atunci infrastructura s-a refăcut treptat, au apărut construcţii noi, moderne, unele staţiuni aratând chiar mai bine ca înainte. Păcat de atâţia oameni ce s-au prăpădit”…
Aşa arăta staţiunea Phuket după tsunami…
Ţinte precise
Acasă îmi configurasem înainte de plecare mai multe ţinte. Visam demult la ele. Erau nişte obiective celebre, ce nu trebuiau ratate. Mă documentasem temeinic, nu mergeam „cu capul în sac”, cum se zice.
Să încep aleatoriu cu vestigiile vechiului Siam, apoi neapărat voiam să admir „giuvaerul” religios al Cambodgiei, Sanctuarul “Angkor Watt” – un impresionant complex de temple hinduse.
Urma – nu în această ordine – vizitarea vechii Capitale a Thailandei (Ayuthaya), apoi a Palatului Regal de Vară din Bangkok, renumita „Phra Pathom Chedi”, cea mai înaltă pagodă din lume, măsurând 125 metri. Nu putea lipsi trecerea în revistă a uriaşelor Statui din aur ale lui Buddha, intitulate expresiv “Meditând”, “Lungit ”, “De smarald” (una dintre ele cântârind… cinci tone de “pure gold”). Văzusem în Tibet ceva oarecum similar şi mă înfiorasem, gândindu-mă atunci că era maximum, nu putea fi undeva şi mai şi? Dar, uite, există!
Obligatoriu, am gândit şi ulterior am bifat plimbarea printr-o superbă grădină de orhidee, iar pentru reîncărcarea bateriilor (vorba vine, că doar nu trăsesem la… plug) un concediu-în-concediu în pitoreasca staţiune, Pattaya. Acolo am avut unul dintre cele mai relaxante sejururi din toate hoinărelile mele, după cum am apucat să vă spun câte ceva în primul episod.
În programul meu stufos figura, de asemenea, un popas pe Insula de Corali, situată în zona de coastă a Pacificului, acolo unde apele sale calde şi liniştite se îmbrăţişează frăţeşte cu cele ale Oceanului Indian, destinaţie ideală pentru amatorii sporturilor acvatice. Nici n-am ştiut că pot fi atât de multe.
O să vă spun altă dată cum a fost…
Atracţii (şi) pentru cineaşti
Nu putea absenta plimbarea prin vestitul Parc tropical „Nong Nooch Village”. Figurau în plan şi alte trăznăi: schopping de fructe şi suveniruri (direct din barcă) în timp ce navigam pe canalele celebrei Pieţe Plutitoare din Thailanda, safari cu elefanţi în Jungla laoţiană, plimbare cu caiacul în Golful Halong, din Vietnam.
Ei bine, dacă n-aţi ştiut, în Halong Bay se află Edenul turiştilor, unul dintre cele mai fascinante locuri din lume, descoperit recent şi superlăudat de designer-ul Cătălin Botezatu. Care a vizitat ceva la viaţa lui, declarând că i s-a părut cel mai fascinant loc de pe unde a hoinărit.
Însuşi vestitul regizor James Cameron a ales locaţia pentru a turna exterioarele peliculei „Avatar” (filmul care a avut bugetul cel mai mare din istoria cinematografiei) şi a făcut mare success. De aceea se lucrează în prezent la partea a doua.
Numai că pe parcurs, la faţa locului, au apărut şi alte oportunităţi tentante. Să amintesc, că tot veni vorba de cea de-a şaptea artă, o altă zonă de vis – Insula Phi Phi. Ea a fost reamenajată de realizatorii peliculei „The Beach”, iar eroul principal (actorul american Leonardo Di Caprio) s-a simţit foarte bine şi a spus că s-ar întoarce oricând pentru o vacanţă de neuitat.
Să nu omit dintre lucrurile remarcabile, nici spectacolul de la Cabaretul „Tiffany Show”, susţinut de o vestită trupă de… travestiţi. Mai adaug popasul printre tigrii şi crocodili.
Ziaristul Horia C. Deliu în hotelul din Cambodgia unde a stat şi… Angelina Jolie
Cu gândul la… Angelina Jolie
Însă pe primele locuri în topul desfătărilor trebuie să aşez clipele de răsfăţ petrecute în hotelul cambodgian de cinci stele din Siem Reap. Taman unde a stat şi senzuala Angelina Jolie, atunci când a filmat „Tomb Raider”. Este vorba de acel film ce îţi dă fiori, în care frumoasa soţie a lui Brad Pitt interpretează rolul Larei Croft, căutătoarea de comori în…morminte.
Preţul cazării la hotelul acesta de lux (încă mă mir cum de am ajuns şi eu pe acolo?) nu era mic nici înainte de venirea Angelinei, dar a săltat brusc de atunci. Publicitatea de pe urma şederii vedetei americane şi-a arătat imediat efectele.
Dar merită cu vârf şi îndesat toate aprecierile. Este o construcţie şic, plasată într-o mare de verdeaţă, flori şi arbori tropicali.
M-a încântat holul impunător, unde m-am şi tras în chip. Apoi camerele mari, mobila stil, restaurantul elegant, piscină exterioară. Personalul vorbeşte fluent engleza, dar şi… franceza. Lucru rar prin alte ţări, fiindcă limba lui Voltaire a pierdut competiţia. În Cambodgia fenomenul are o explicaţie, deoarece a fost odinioară colonie a Franţei, făcând parte din Indochina, alături de Laos şi Vietnam.
Hotelul reprezintă unul dintre atracţiile oraşului, orice taximetrist întrebându-te de cum te-ai urcat: „Nu vreţi să vă duc acolo, monsieur? Măcar să-l vedeţi pe dinafară ce frumos este, dacă nu vreţi să vă cazaţi”…
•••
…Dragi prieteni, v-am înfăţişat succint câteva dintre “target”-urile noului voiaj peste mări şi ţări. Am întâlnit în Orientul Îndepărtat o cu totul altă lume, am trăit noi experienţe, unele în premieră.
Citiţi întreg serialul şi vedeţi dacă am făcut sau nu o alegere inspirată. (Va urma)
Horia C. Deliu
