Preacucernice Părinte Ioane,
La împlinirea frumoasei vârste de 65 de ani şi a 41 de ani de slujire a Bisericii Ortodoxe şi a Neamului Românesc, membrii societăţii civile, ai asociaţiilor, ligilor şi fundaţiilor din Sf. Gheorghe care fac parte din Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, au bucuria a Vă ura din suflet tradiţionalul LA MULŢI ANI! şi calde urări de sănătate şi de păstorire rodnică în Hristos în continuare.
Cu acest prilej dorim să Vă transmitem sentimentele noastre de preţuire, având fericita ocazie să trecem în revistă principalele repere biografice din cei peste 41de ani de rodnică păstorire a credincioşilor ortodocşi români din Arcul Intracarpatic.
Părintele Ioan Cucu s-a născut la 22 ianuarie, 1947 în comuna Apoldu de Jos, judeţul Sibiu, părinţii săi fiind Ana şi Alexandru Cucu. A urmat cursurile şcolii primare, respectiv clasele I-IV în comuna Hăghig, judeţul Covasna, iar gimnaziul, clasele V-VII, la Feldioara, judeţul Braşov. Între 1961-1965, a urmat cursurile Liceului Nr. 1 din Sfântu Gheorghe, astăzi Liceul „Szekely Miko”, iar în perioada l965-1968, a urmat Şcoală Tehnică de subingineri în industria uşoară în Bucureşti. Între anii 1968-1972, se va afla la Sibiu, ca student la Institutul Teologic de grad universitar.
La 1 martie, 1971, fiind în anul III la Institutul Teologic, deja căsătorit şi având primul copil, va fi numit preot misionar în jud. Covasna, la Micfalău şi satele aparţinătoare. Pe atunci, avea doar 24 de ani. După mărturia părintelui, doar doi preoţi acopereau jumătate din judeţ, distanţele fiind de multe ori parcurse pe jos. Aita Seacă, Căpeni, Baraolt, Bixad, Turia (sanatoriu) Băţanii Mici şi Băţanii Mari, Biborţeni, Bodoş, Valea Zălanului, Herculian, sunt localităţi pe care părintele Ioan Cucu le-a păstorit încă de la începutul activităţii sale, timp de şase ani, între 1971-1976.
În această perioadă repară bisericile din Bixad Olt şi Micfalău, Băţanii Mari şi Valea Zălanului, Aita Seacă, obţine înfiinţarea secţiei de predare în limba română la grădiniţa şi şcoala din Micfalău, face misiune ortodoxă şi menţine vie flacăra credinţei strămoşeşti şi sentimentul patriotic-naţional în această parte a ţării, greu încercată.
Organizează pelerinaje cu credincioşii păstoriţi la hramurile unor mănăstiri şi biserici, dar înlesneşte credincioşilor păstoriţi şi cunoaşterea tradiţiilor şi obiceiurilor româneşti, prin organizarea participării acestora la evenimente importante din comunităţile româneşti păstrătoare ale tradiţiilor strămoşeşti din Mărginimea Sibiului.
În anul 1976, la dorinţa IPS Nicolae Mladin, accepta preluarea Parohiei Baraolt, parohie care nu mai avusese preot din anul 1940. În perioada 1976-1982, la Baraolt, a reparat şi a pictat personal biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” şi a reluat şi finalizat lucrările de construcţie la biserica cu hramul „Sfinţii Trei Ierarhi” din centrul oraşului. Tot în această perioadă, administrează filiile Bodoş şi Căpeni, reparând şi redând slujirii bisericile din aceste două localităţi.
Fiind o zonă misionară, cu puţini credincioşi şi lipsită pentru prea mulţi ani de slujirea bisericească, părintele Ioan Cucu a reuşit să apropie de sfânta biserică pe toţi creştinii ortodocşi, chiar şi pe cei ce având anumite funcţii, pe vremea aceea, se fereau să fie văzuţi pe la biserică. Aşa se face că, la puţin timp după preluarea parohiei, la strană dădea răspunsurile liturgice un fost angajat al securităţii, iar epitrop era fostul secretar de partid al Minei Baraolt.
În anul 1975, s-a lucrat la pictură fără meşteri, doar părintele cu doamna preoteasă. Pictura a fost făcută de mâna şi pe cheltuiala proprie a părintelui, împreună cu familia sa. Ca semn de apreciere a efortului făcut, a fost amendat pentru pictarea fără autorizaţie a bisericii, amenda fiind echivalentă cu valoarea salariului pe două luni. Aflând de această amendă, IPS Nicolae Mladin a venit personal să vadă pictura şi apreciind lucrarea, i-a restituit integral suma plătită ca amendă. Din păcate, pictura celor 33 de sfinţi nu s-a păstrat decât în câteva fotografii, aceasta, sub pretextul restaurării şi repictării interioare, a fost distrusă în perioada postdecembristă (2002).
În 1982, finalizând lucrarea încredinţată de IPS Nicolae Mladin la Baraolt, părintele Ioan Cucu şi-a depus dosarul pentru o parohie din oraşul Braşov, dar la depunerea dosarului, IPS Antonie Plămădeală, îi sugerează să menţioneze pe dosar că acceptă eventual să preia Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, care încă nu era finalizată şi târnosită. Aşa se face că, înainte de a se desfăşura examenul pentru parohia din Braşov, a fost numit paroh la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe care s-a sfinţit la 15 mai 1983.
Între 1982-2007, timp de 25 de ani a slujit la Catedrală, unde s-a străduit să întreţină şi să repare sfântul locaş afectat de timp, intemperii şi cutremur. În această perioadă, singurul sprijin material a venit de la credincioşii din parohie şi cei ce venind din alte părţi treceau pragul Catedralei sau cereau sfatul duhovnicesc al părintelui. Deşi cheltuielile cu întreţinerea sfântului locaş erau foarte mari şi ajutoarele de la autorităţi nu au mai venit, totuşi s-au realizat lucrările de reparaţii la acoperiş şi la turle, grav afectate de cutremur, doar lucrările de consolidare-reparare a turlelor depăşind suma de 800.000 lei.
În perioada 1982-2007, sprijinit de doamna preoteasă Dorina Cucu şi copiii sfinţiei sale, a iniţiat Concertul de Colinde din Ajunul Crăciunului susţinut de copiii din Sfântu Gheorghe la Catedrala Ortodoxă. A început acest obicei în decembrie 1982, cu familia şi câţiva copii din parohie şi a ajuns să apropie la această activitate cultural-bisericească, de-a lungul timpului, aproape toţi copiii ortodocşi din oraş, corul de colindători numărând peste 800 de copii în anumiţi ani, pregătindu-se peste 1200 de pachete pentru copiii colindători şi copiii care veneau însoţiţi de părinţi şi bunici să asculte colindele creştineşti şi să vadă piesa de teatru inspirată de Naşterea Domnului. Mărturie sunt documentele parohiei şi fotografiile de la acest eveniment. Dar, mărturia vie sunt tinerii şi mai puţin tinerii din oraşul nostru.
Sprijină moral şi material înfiinţarea şi desfăşurarea activităţii Muzeului Spiritualităţii Româneşti, colectarea bunurilor de patrimoniu şi deschiderea expoziţiei muzeale.
După 1989 sprijină lucrările de reparaţii la bisericile din Bixad, Micfalău, Băţanii Mari, Baraolt, Căpeni, Vârghiş, Lisnău şi Iarăş şi construcţia şi pictarea Bisericii din Arcuş, a Aşezământului filantropic al parohiei Arcuş, iar între 1994-2002, construieşte şi împodobeşte cu pictură, ca şi ctitor principal, Biserica din Chilieni, construieşte o capelă mortuară în cimitirul bisericii Chilieni, construieşte gardul de împrejmuire al cimitirului parohial.
În anul 2007, apreciindu-i-se experienţa de 36 de ani de slujire a Sfintei Biserici, îi este încredinţată construcţia Bisericii „Buna Vestire”. Aici a făcut demersurile de reautorizare a construcţiei, a ridicat Capela pentru slujirea sfintelor slujbe până la finalizarea bisericii şi s-a îngrijit de construirea sfântului locaş.
Începând cu 1 ianuarie 2012, părintele este pensionar dar îşi continuă misiunea începută în 2007, aceea de construcţie şi finalizare a lucrărilor Bisericii „Buna Vestire” din Sfântu Gheorghe.
Efortul de a ridica un asemenea edificiu, în condiţiile economice pe care le traversăm, este enorm, însă cu sprijinul IPS Arhiepiscop Ioan al Covasnei şi Harghitei, cu sprijinul familiei, al enoriaşilor, al credincioşilor din ţară şi din străinătate, al tuturor oamenilor de bine care doresc din suflet să vadă finalizată această sfântă biserică, lucrările vor fi duse la bun sfârşit şi va veni şi bucuria sfinţirii acesteia.
În toată activitatea misionar-preoţească de peste 41 ani de slujire în linia I, părintele Ioan Cucu a fost şi este apropiat de credincioşii păstoriţi. Educaţia dată copiilor, doi dintre ei fiind preoţi, precum şi influenţa asupra tinerilor din parohie, a făcut ca mulţi tineri să se apropie de Sfânta Biserică, mulţi dorind urmarea slujirii preoţeşti.
Bunul Dumnezeu să-i dea multă sănătate şi viaţă lungă în slujirea Sfintei Biserici şi spre binele enoriaşilor săi, a noastră, a tuturor!
Domniei Sale, Doamnei Dorina Cucu
Distinsă Doamnă preoteasă,
În preajma sfintelor sărbători de iarnă şi a noului an 2013 şi în perspectiva împlinirii unei frumoase vârste, ne îndreptăm gândurile noastre de preţuire şi recunoştinţă faţă de Doamna care de 45 de ani a susţinut şi susţine activitatea pastoral-misionară a părintelui Ioan Cucu şi faţă de destoinicul custode care s-a îngrijit de colectarea, depozitarea, conservarea bunurilor de patrimoniu bisericesc ortodox din judeţul Covasna.
Cu acest prilej dorim să Vă transmitem sentimentele noastre de preţuire, având fericita ocazie să trecem în revistă principalele repere biografice, ale Domniei Voastre.
Doamna Dorina Cucu s-a născut la 16 mai 1948, în comuna Bod, judeţul Braşov, tatăl său, Gheorghe Dima, trăgându-se din Vama Buzăului, iar mama, Măria, din întorsura Buzăului. Provine dintr-o familie cu trei fete, urmează şcoala primară la întorsura Buzăului, apoi la Bod.
Ca şi părintele, viitorul soţ al domniei-sale, urmează cursurile Liceului Nr. 1 de matematică-fizică, astăzi Liceul „Szekely Miko”, între 1963-1969, la o distanţă de doi ani.
La 25 iunie 1967, se căsătoreşte cu părintele Ioan Cucu, după ce doi ani au fost colegi de liceu. Au 45 de ani de căsătorie, căsnicia domniilor lor fiind binecuvântată cu trei băieţi şi o fată.
Face apoi studiile economice ce-i vor permite să lucreze la serviciul financiar, la Fabrica de cărămidă Feldioara şi apoi contabilă şi casieră la TCMM Bucureşti – SUT Feldioara.
A fost educatoare la Iarăşi, apoi la Micfalău, unde a înfiinţat secţia română pentru copiii din localitate. Va fi, de asemenea, cantor la biserica din Baraolt, având diploma de specialitate obţinută la Cluj.
Va răspunde şi de patrimonial muzeal bisericesc, lucrând mai întâi la Protopopiat şi apoi la Muzeul Spiritualităţii Româneşti.
În perioada 1982-2010 a fost custode muzeu la Muzeul Spiritualităţii Româneşti urmând toate cursurile de specialitate organizate la Mănăstirea Techirghiol, Mănăstirea Sâmbăta şi Schitul Păltiniş.
S-a îngrijit de colectarea, depozitarea, conservarea bunurilor de patrimoniu bisericesc din judeţ, multe din aceste activităţi, din lipsă de fonduri, realizându-le pe cheltuială personală.
A amenajat şi organizat expoziţia muzeală de la demisolul Catedralei. A organizat activităţi cultural-spirituale la Muzeul Spiritualităţi Româneşti. În paralel, a susţinut activitatea pastoral-misionară a părintelui Ioan Cucu, cântând la strană şi însoţindu-l în misiunea preoţească.
În perioada 1982-2007 a participat la instruirea copiilor pentru susţinerea Concertului de Colinde de la Catedrala Ortodoxă din Sfântu Gheorghe, ajungând ca împreună cu părintele Ioan Cucu să apropie la această activitate cultural-bisericească, de-a lungul timpului, pe majoritatea copiilor ortodocşi din oraş, corul de colindători numărând peste 800 de copii în anumiţi ani, pregătind peste 1200 de pachete pentru copii şi colindători.
În anii de început a predării Religiei în şcoală, după evenimentele din decembrie 1989, a predat religia la Liceul Economic.
Din 2010, este pensionară şi îl sprijină pe părinte pentru a duce la bun sfârşit misiunea de suflet începută în 2007, aceea de a termina Biserica „Buna Vestire”.
Aşadar, două vieţi puse în slujba bisericii, a lui Dumnezeu şi a neamului românesc.
Noi le dorim sănătate şi puterea de a ne bucura împreună în momentul sfinţirii Bisericii „Buna Vestire”. Bunul Dumnezeu să întărească lucrarea părintelui şi a doamnei preotese, lucrare în care au dăruit din sufletul lor, astfel încât, pe mai departe, să fie întărire sufletelor celor ce vor veni să se roage în noul edificiu.
Bunul Dumnezeu să le binecuvânteze viaţa cu mulţi ani!
Asociaţiile, fundaţiile şi ligile membre ale Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş
