Adesea unii oameni au tendința de a disprețui trecutul ca fiind depășit, perimat etc., dar ei uită că toată știința noastră avansată de acum n-ar fi putut exista fără acei gânditori din trecut, care prin modul lor de a gândi și prin faptele lor, pentru care mulți au plătit chiar cu viața, au avut rolul de factori ai progresului pe scara evoluției omenirii. Oamneni înțelepți și geniali au existat și în antichitate, despre numele și operele lor se amintește și în zilele noastre. Din lungul șir al acestora, am ales doar un exemplu: Socrate.

     Filozof antic grec (469-399 î.Hr.), fiu de sculptor, obișnuia să-și țină lecțiile pe străzi și în piețe, „având ca scop o nouă educație a tineretului”. În conversațiile sale publice, el se referea la „chestiuni legate de esența binelui, a frumuseții, a iubirii, a nemuririi sufletului, a verificității cunoașterii și altele”. Judecățile lui sincere i-au adus mulți prieteni dar și mulți dușmani. Cei din urmă l-au acuzat „de coruperea tineretului și de respingerea religiei oficiale”. Ca urmare, a fost judecat și condamnat la moarte, fiind obligat să bea otravă din cucută”. Deși prietenii i-au propus să evadeze, Socrate a rămas neclintit în convingerile sale, preferând să moară decât să dea satisfacție dușmanilor.

     Datorită noutății lor, ideile lui Socrate au avut o mare influență asupra societății timpului. El a  fost „unul  dintre fondatorii dialecticii, gândită drept căutare a adevărului cu ajutorul conversațiilor, și anume prin punerea de anumite întrebări și aflarea metodică a răspunsurilor la ele”. Părea că pentru Socrate vechea filozofie naturală nu mai era satisfăcătoare. De aceea el s-a îndreptat către „cercetarea cunoașterii omenești și a gândirii”. „Recunoașterea acțiunii esențelor primare asupra realității înconjurătoare s-a transformat la Socrate în știința despre Rațiunea Universală sau despre mințile divine individuale”. Deși concepția despre lume a lui Socrate „avea puține în comun cu religia populară, el nu o respingea”.

     Despre Socrate se mai spune că „Învățătura înțeleptului conținea în sine atâtea idei rodnice, încât a servit ca punct de plecare în evoluția ulterioară a gândirii filozofice grecești”. „Prin viața și moartea sa, el a servit ca exemplu  rar în ce privește acordul deplin între cuvinte și acțiuni”. (Surse: Wikipedia, Enciclopedia Înțelepciunii, Facebook).

     Referitor la politică și societate, Socrate critica orice formă de guvernare, dacă aceasta nesocotea dreptatea”. De exemplu, la o întrebare despre „Când începe declinul societății?”, Socrate  a dat mai multe răspunsuri (Sursa: Internet) pe care merită să le reproducem  și aici, deoarece, deși au trecut mai mult de 2000 de ani, ele rămân valabile și astăzi, ca dovadă a minții ascuțite a filozofului antic. Deci o societate își începe declinul:

  -„Când proștii sunt mai zgomotoși decât înțelepții,

  –  Când leneșii au mai mult decât cei harnici,  

  –  Când cei lipsiți de scrupule sunt respectați mai mult decât cei cinstiți,

  –  Când cei care nu au moralitate o predică,

  –  Când caracterul contează mai puțin decât reputația,

  –  Când copiii nu mai sunt lăsați să fie copii,

  –  Când infractorii sunt mai  protejați decât „normalii”,

  –  Când politicienii trăiesc nu pentru țară, ci pe cheltuiala ei”.

     Așa cum ochii noștri observă realitatea prezentă, evenimentele de zi cu zi care se derulează pe ecranele televizoarelor, putem constata singuri, prin comparație, dacă gânditorii trecutului prevedeau sau prevesteau viitorul. Revoltele sociale împotriva guvernelor, care tind să se extindă în întreaga Europă, nu sunt decât o reflectare a gândirii lui Socrate cu referire la cauzele degradării societăților.

     Așadar, să nu privim cu dispreț pe cei de dinaintea noastră, fiindcă în multe privințe nu suntem mai deștepți ca străbunii noștri. Ei ne-au lăsat o moștenire, pe care noi nu știm s-o fructificăm. Din păcate, ne-am pricopsit și cu așa-numiții „progresiști”, care s-au apucat să demoleze istoria, literatura, cultura și valorile morale, și să le înlocuiască cu ce? Cu violența, drogurile, prostituția, curcubeul, politica agresivă, jaful și multe altele, încât nu ne mirăm că biata noastră țărișoară a ajuns în declin.

     Din fericire, mai există în România și oameni care se gândesc la binele țării, avem și mulți tineri talentați, avem resurse nebănuite, avem tot ce ne trebuie pentru a ne reveni, dacă binele va învinge răul. Până atunci să nu ne pierdem speranța și să ajute fiecare după puterile sale pentru a depăși momentele critice.

        Mihai Trifoi

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail