Împlinind 20 de ani, se consideră că creierul a atins etapa de adult, chiar dacă lobul frontal se poate dezvolta până la vârsta de 30 de ani. Să ne bucurăm, deci, cât timp durează!
Cu ajutorul tomografiei cu rezonanţă magnetică, efectuată la 2-3 săptămâni şi la 3-4 după o naştere, s-a putut dovedi o dezvoltare a substanţei cenuşii a creierului mamei (în hipotalamus, amigdală şi cortexul prefrontal). Schimbările hormonale din cursul alăptării favorizează modificările structurale ale creierului matern.
Primele funcţii cerebrale afectate de vârstă
Apogeul capacităţilor creierului survine în jurul vârstei de 22 de ani, dar, din nefericire, această culme nu durează decât 5-6 ani. După acest vârf urmează un declin continuu şi inexorabil.
Aceasta diminuare lentă şi îndelungată a capacităţilor cerebrale începe în jurul vârstei de 27 de ani, şi continuă pe toată durata etapei de adult, chiar dacă rata scăderii diferitelor abilităţi este diferită.
Curios că printre primele capacităţi care încep să scadă – cele implicate în plănuirea şi coordonarea sarcinilor – sunt tocmai cele ce necesită cel mai mult timp ca să apară în perioada adolescenţei. Aceste funcţii sunt legate de scoarţa cerebrală prefrontală şi temporală, care se maturizează încă şi după ce s-a depăşit vârsta de 20 de ani.
Şi memoria episodică, implicată în reamintirea evenimentelor, scade, de asemenea, rapid, în timp ce viteza de prelucrare a informaţiilor se încetineşte, iar capacitatea de a le înmagazina se reduce.
Dar există un aspect mai puţin sumbru. Capacităţile care scad în etapa de adult sunt legate de aşa-numita inteligenţă fluidă, ce reprezintă viteza de prelucrare a creierului. Însă „inteligenţa cristalizată”, care este echivalentă cu înţelepciunea, se îndreaptă în direcţia opusă, adică creşte.
Deci, chiar dacă „inteligenţa fluidă” scade, concomitent cu musculatura coapselor şi a feţei, „inteligenţa cristalizată” creşte, de multe ori paralel cu circumferinţa abdominală. Şi aceasta cel puţin până la 60-70 de ani.
Creierul – un şantier sofisticat
Până nu de mult, dogma centrală a neurobiologiei susţinea că numărul maxim de neuroni este la naştere şi că toate modificările ulterioare în creier constau în diminuarea acestui stoc. Cu alte cuvinte, se considera că creierul de adult nu poate decât să piardă neuroni, nu să câştige. Însă, descoperirea existenţei unei proliferări de neuroni în creierul adulţilor a răsturnat concepţia anterioară. Denumită neurogeneză secundară, în opoziţie cu neurogeneza primară ce se desfăşoară în cursul dezvoltării embrionare, acest proces permite reînnoirea unor reţele neuronale.
Pentru cei mai mulţi dintre noi, cântecul păsărilor este unul dintre semnele prevestitoare ale sosirii primăverii. Pentru etologi – specialiştii care studiază obiceiurile şi comportamentul animalelor – acest cântec are legătură cu funcţia de reproducere. Ajunse la maturitate, păsările învaţă cântecul, ascultând adulţii din specia respectivă. Odată asimilat, pasărea îl execută într-un mod identic, din memorie, cu o precizie extremă. Această învăţare se însoţeşte de modificări morfologice importante ale reţelei neuronale din creier. Unele specii, cum ar fi canarii, învaţă un nou cântec în fiecare an, care diferă de cel din anul precedent, prin încorporarea, suprimarea sau modificarea unor silabe, şi care se asociază cu moartea unor neuroni şi naşterea altor neuroni. Cercetătorii au găsit că neuronii noi se nasc într-o altă regiune a creierului, şi apoi migrează spre centrul vocal respectiv.
În trecut, se considera că adaptarea sistemului nervos al păsărilor şi mamiferelor la vârsta de adult rezultă din modificarea legăturilor dintre neuroni, a conexiunilor sinaptice. Azi se ştie că ele se bazează şi pe producţia sau reînnoirea unor populaţii de neuroni în zone bine precizate, regiuni care au rol în procesul de învăţare şi memorizare, o veste foarte bună pentru toţi adulţii.
În orice etapă a existenţei noastre, creierul este un şantier extrem de sofisticat, iar procesele ce au loc în el influenţează întregul organism. Azi se ştie că dispoziţia, atenţia, somnul şi inteligenţa, ca să amintim numai câteva aspecte mai importante ale stării şi performanţei cerebrale, sunt influenţate de ceea ce mâncăm sau bem, de activitatea fizică pe care o depunem, de orele de somn pe care le respectăm şi de celelalte substanţe pe care le folosim (tutun, droguri, alcool, cafea). Prin alegerile pe care le facem, putem grăbi sau încetini declinul cerebral şi al întregului organism.
Efectele alcoolului
Fiind o substanţă toxică pentru orice celulă, nu trebuie să ne mirăm că are efecte dăunătoare în tot organismul, indiferent dacă suntem conştienţi sau nu de aceasta. Chiar şi cantităţi mici tulbură modul de gândire, prudenţa şi judecata morală, prin acţiunea asupra lobului frontal, sediul majorităţii funcţiilor intelectuale şi morale. Chiar şi după o singură doză de alcool ce produce o alcoolemie de 0,2 ‰ survine o diminuare a performanţelor lobului frontal, cu slăbirea judecăţii şi a inhibiţiilor. Contrar părerii populare, multe dintre inhibiţiile noastre sunt extrem de utile.
Mulţi cred că alterarea mentală datorată alcoolului durează doar cât timp toxicul e prezent în sânge. În realitate, efectele persistă mult timp după ce alcoolul a părăsit curentul sanguin. Studiile efectuate la 24 de ore după ultima ingestie de alcool arată o reducere a capacităţii de a judeca. Gândirea abstractă este afectată chiar dacă se consumă alcool o dată sau de două ori pe săptămână.
Mecanismul prin care alcoolul etilic intoxică sistemul nervos nu este complet elucidat. Se crede că etanolul alterează sistemul de neurotransmiţători din creier (acetilcolina, dopamina, serotonina, glutamatul şi acidul gamma-aminobutiric). În ce priveşte bolile canceroase, alcoolul acţionează prin aldehida acetică, rezultată din metabolizarea etanolului, şi prin radicalii liberi. Aldehida acetică şi radicalii liberi acţionează ca toxice celulare şi produc leziuni ale acidului dezoxiribonucleic, ce formează genele. Pe de altă parte, alcoolul activează diferite procarcinogene în metaboliţi activi, de exemplu nitrosaminele, hidrocarburile policiclice şi pirolizatele aminoacizilor (substanţe ce rezultă prin acţiunea termică asupra proteinelor). De asemenea, alcoolul are un efect negativ asupra sistemului imunitar, favorizând, şi pe această cale, apariţia bolilor canceroase.
Spaţiul nu ne permite să amintim toate bolile în care consumul de alcool joacă un rol. Să amintim doar că şi o singură doză de alcool dublează riscul accidentelor vasculare cerebrale ischemice şi hemoragice.
Ce ar trebui să ştim despre alcool
Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că şi cantităţile moderate de alcool sunt dăunătoare, şi aceasta din mai multe motive:
Consumul de alcool produce unele dintre cele mai serioase probleme de sănătate. Astfel, există o legătură strânsă între folosirea alcoolului şi diferitele forme de cancer. Populaţiile care nu consumă alcool – mormonii, adventiştii de ziua a şaptea – prezintă un număr mult mai mic de boli canceroase. Dacă până nu de mult se accepta ca bărbaţii să consume două pahare de vin pe zi, şi femeile – un pahar, azi se ştie că şi aceste doze „moderate” sunt un factor de risc pentru apariţia cancerului.
Consumul de alcool îi afectează nu numai pe alcoolici, ci şi o proporţie semnificativă a populaţiei.
Consumul moderat de alcool NU ajută celor cu un stil de viaţă sănătos.
Publicitatea făcută în favoarea unor doze moderate de alcool în prevenirea bolii coronariene nu este întemeiată ştiinţific şi slujeşte intereselor comerciale.
Cu cât se consumă mai puţin alcool, cu atât e mai bine atât pentru fiecare individ, cât şi pentru societate.
Există o legătură între consumul de alcool şi peste 60 de boli acute şi cronice. Şi toate aceste afecţiuni sunt legate de consumul moderat, aşa cum este practicat de majoritatea populaţiei. În multe părţi ale lumii, relele produse de alcool sunt la fel de mari ca şi cele produse de tutun. Singura cale de a preveni nenumăratele rele produse de consumul de băuturi alcoolice este abstinenţa.
Dr. Emil Rădulescu
