„Bătrâneţea e ca o haină care mi-a rămas mare”, glumeşte doamna Klara, în timp ce roteşte cheia în uşă şi porneşte spre sufragerie lovind pardoseala cu bastonul, sec şi sacadat.
Au trecut deja cinci ani de când locuieşte singură într-un apartament din Sfântu Gheorghe. Bărbatul s-a prăpădit, iar băiatul e de mult la casa lui, cu familia, cu treburi, cu munca, pe scurt, cu viaţa lui. Înţelege şi, oarecum, s-a resemnat cu gândul că vieţile lor pulsează în ritm diferit, pe alte frecvenţe, pe alte fusuri orare.
Deşi bătrâneţea şi singurătatea, în esenţa lor nu pot fi măsurate în cifre, tabele sau procente, datele oficiale relevă o realitate care nu ar trebui ignorată: în România sunt peste un milion de oameni în vârstă care, asemenea doamnei Klara, trăiesc singuri, ducându-şi zilele în apartamente tăcute ori în case de ţară, cu porţi şi uşi zăvorâte, la care n-a mai bătut nimeni de cine ştie când.
Fundaţia Diakonia a găsit, însă, o cale de a-i ajuta, oferindu-le posibilitatea de a intra în programul Asissto, lansat anul trecut la Sfântu Gheorghe după un model preluat din Ungaria, prin care persoanele vârstnice şi vulnerabile pot beneficia non-stop de asistenţă la distanţă prin intermediul unui gadget. În fapt, un ceas sau un medalion dotat cu un buton de urgenţă, senzor de cădere şi GPS, conectat la un dispecerat care funcţionează necontenit.
Doamna Klara este una dintre cele circa 300 de persoane care poartă acest dispozitiv şi care, printr-o simplă apăsare pe buton în caz de urgenţă, poate intra în legătură cu dispecerul de serviciu pentru a-i cere ajutor la orice oră din zi şi din noapte. Dispozitivul este rezistent la şocuri şi apă, fiind adaptat pentru utilizare zilnică şi poate fi purtat permanent, inclusiv în baie sau în timpul activităţilor casnice.
Ceasul i-a redat doamnei Klara sentimentul de siguranţă, alungându-i teama că într-o zi i s-ar putea „întâmpla ceva şi nu va şti nimeni de ea”.
De fapt, chiar asta face ceasul Assisto: îţi demonstrează că nu eşti singur, ajută şi salvează vieţi.
„Noi, la Fundaţia Diakonia lucrăm în îngrijire la domiciliu, în comunităţi rurale mai mult, şi problemele acestea şi nevoia pentru un asemenea serviciu am identificat-o încă de acum 10 ani. Deci, ştiam că ar trebui şi, cumva, a fost şi o motivaţie personală care mi-a dat ultimul şi cel mai mare impuls de a începe acest program şi mă refer la un eveniment tragic pentru mine şi pentru alţii, când am văzut ce mult înseamnă ca o persoană apropiată să aibă siguranţa de a putea cere ajutor atunci când are nevoie sau de a nu putea cere ajutor, de exemplu într-o situaţie în care a suferit un accident cerebral sau a căzut. Vorbesc despre o persoană în vârstă, care locuieşte singură şi nu poate să ceară ajutor în momentul acela, pentru că efectiv nu are cum. Şi atunci am căutat un dispozitiv care să rezolve problema, iar astfel am identificat ceasul Assisto, un dispozitiv care în alte ţări este deja cunoscut şi de mult folosit. Deci, am identificat dispozitivul prin care această cerere de ajutor, acest strigăt de ajutor să poată fi auzit”, a declarat, pentru AGERPRES, directorul Fundaţiei Creştine Diakonia din Sfântu Gheorghe, Makkai Peter.
În spatele acestui serviciu este, însă, o întreagă reţea de calculatoare şi oameni care monitorizează non-stop semnalele transmise de ceasuri. Dispeceratul se află chiar deasupra parcului central din Sfântu Gheorghe, în clădirea fostului Institut de Proiectări, iar membrii echipei sunt pregătiţi să intervină la primul bip de care poate depinde viaţa unui om, anunţând, după caz, aparţinătorii, Ambulanţa sau cel mai apropiat vecin care poate da o mână de ajutor.
„Aici este centrul de comandă, cum ar veni (…) Cum funcţionează? Aceste pagere, cum le spunem noi, care arată ca un ceas de mână sau medalion, au mai multe funcţii. (…) Dacă utilizatorul a apăsat butonul sau dacă a căzut şi nu poate apăsa butonul, nouă ne vine o alarmă automată, pentru că pagerul simte un şoc. Acest pager este interconectat cu o reţea informatică pe care o urmărim pe monitor (…), deci avem în faţă evenimentele în timp real ale utilizatorilor. (…) Azi am avut un semnal SOS, o cădere, aici avem o baterie descărcată şi aşa mai departe”, a precizat coordonatorul dispeceratului, Balogh Zsolt.
El a punctat că situaţiile grave sunt marcate cu roşu, restul sunt cu verde.
„În cazul în care acest pager ne-a dat un semnal SOS, ne apar datele despre beneficiarul respectiv, adică ce fel de afecţiuni are, cine este medicul de familie, care este medicamentaţia pe care o primeşte. Acest lucru este foarte important, mai ales în cazul în care trebuie să apelăm la Urgenţă. Dacă merge SMURD-ul, atunci, între timp, noi suntem în contact cu ei şi putem pregăti echipajul, iar când acesta ajunge acolo nu mai trebuie să întrebe ce tratament urmează, dacă e alergic, pentru că ştie deja. Încă din momentul în care echipajul porneşte către pacient, ştie toate datele despre el”, a mai spus Balogh Zsolt.
Dispecerii au putut ajuta şi în situaţii aparent minore, dar vitale pentru persoanele în vârstă, cum ar fi lipsa medicamentelor sau o pană de curent.
„Când facem evaluarea beneficiarului, bineînţeles că evaluăm şi network-ul persoanei respective. Asta înseamnă rudele sau dacă este cineva în vecinătate care poate să fie apelat de către noi ca să ajute, de exemplu, la o cumpărătură. Poate că bătrânul nu mai are medicamente, iar persoana care îl îngrijeşte va veni numai peste trei zile şi atunci noi am putea cere vecinului să meargă până la farmacie şi să procure ceea ce are nevoie. Dar, am avut cazuri în care, de exemplu, a apărut o pană de curent. Bătrânul s-a sculat, nu era curent şi atunci s-a speriat, pentru că dacă nu ai curent, nu ai nici încărcător, nici încălzire şi aşa mai departe. Şi atunci ne-a apelat şi noi am trimis un vecin care s-a dus, s-a uitat şi a constatat că nu a fost o pană de curent, ci a fost o problemă cu siguranţa, pe care imediat a pus-o la loc şi lucrurile s-au rezolvat. Toate aceste lucruri par foarte mici, dar pentru o persoană în vârstă poate să fie o situaţie vitală”, a mai spus Makkai Peter.
Pentru copiii persoanelor vârstnice, liniştea a căpătat şi forma unei aplicaţii mobile, prin care, chiar dacă sunt la mii de kilometri distanţă, pot urmări în timp real pe telefon dacă părinţii sau bunicii lor au nevoie de ajutor, dar şi cine, când şi cum a intervenit la apelul lor.
„Am lansat recent şi o aplicaţie mobilă pentru aparţinători, prin care ei văd, pur şi simplu, ceea ce vedem şi noi pe monitor, în dispecerat. Doar că noi îi vedem pe toţi beneficiarii, iar ei văd doar activitatea celor apropiaţi lor. Este o aplicaţie mobilă prin care dacă se întâmplă ceva, dacă cade mama sau tata, aşa cum ne alertează pe noi, îi alertează şi pe el şi pot vedea în timp real şi acţiunile noastre, cum l-am sunat sau cum l-am contactat pe omul respectiv, când am sunat la ambulanţă, dacă ambulanţa e pe drum sau nu e pe drum. Deci, pot afla în timp real ce se întâmplă de oriunde ar fi, nu trebuie să fie neapărat în ţară. Şi dacă, să zicem, se descarcă aparatul mamei, aşa cum ne anunţă pe noi sistemul, vede şi copilul şi poate să o sune să îi spună să îl pună în priză la încărcat. De asemenea, ceasul se poate seta astfel încât să se ştie în orice moment unde se află domnul sau doamna respectivă. Mai ales în cazul persoanelor cu demenţă este foarte important acest lucru, pentru că aceştia, pur şi simplu, se duc în oraş sau pleacă de acasă, se pot rătăci şi nu mai ştiu unde sunt. Am avut şi astfel de situaţii”, a mai spus Makkai Peter.
El a adăugat că, de multe ori, vârstnicii sunt destul de reticenţi în a folosi respectivul dispozitiv, motiv pentru care aparţinătorii ar trebui să îi convingă că purtarea lui este în beneficiul lor.
„Experienţa noastră ne arată că persoanele în vârstă, de foarte multe ori, nu vor să apeleze şi să folosească un asemenea dispozitiv pentru că cred că sunt stigmatizate. Unii spun că e prea mare, ba prea mic, îi jenează şi aşa mai departe. Dar, vedeţi dumneavoastră, aparţinătorii ar trebui să-şi convingă părintele sau părinţii că şi el se simte mai confortabil dacă ştie că ei sunt în siguranţă şi atunci pot să lucreze sau să-şi trăiască viaţa mult mai liniştiţi”, a explicat Makkai Peter.
Poate părea de necrezut, dar pentru acest serviciu beneficiarul trebuie să plătească doar 30 de lei pe lună, diferenţa fiind acoperită de Primăria Sfântu Gheorghe, prin Direcţia de Asistenţă Socială, care subvenţionează 70% din cost.
„Practic, suma totală este de 100 de lei lunar, din care beneficiarul plăteşte 30 de lei, iar restul acoperă Consiliul Local. (…) Este o sumă foarte mică pentru un serviciu de care poţi beneficia non-stop. (…) Noi suntem o organizaţie non-profit, iar ca să îl putem susţine ar trebui să avem minimum 2.000 de beneficiari, pentru că atât costurile, cât şi veniturile să fie în balanţă echilibrată”, a menţionat acesta.
Makkai Peter a precizat că programul „Assisto” ar putea fi extins şi în alte judeţe, prin parteneriate cu autorităţile locale şi organizaţiile nonguvernamentale, dispeceratul din Sfântu Gheorghe având posibilitatea de a prelua mii de apeluri din toată ţara.
„Acum suntem la circa 300 de beneficiari, marea majoritate din Sfântu Gheorghe, dar deja avem cereri şi avem beneficiari şi din localităţi limitrofe, dar chiar şi din Mureş sau Satu Mare. (…) Capacitatea noastră este acum de 2.000-2.500, maximum 3.000 de persoane. Dacă creştem numărul beneficiarilor peste această limită, atunci automat va trebui să creştem şi echipa din dispecerat. Deja într-o tură ar trebui să avem mai multe persoane pentru ca să putem să preluăm apeluri în acelaşi moment. Dar, efectiv capacitatea tehnică o avem (…), iar dacă cineva din alt judeţ vrea să intre în această reţea, ne poate contacta. Noi chiar dorim să ajutăm şi să extindem programul, dar pentru asta avem nevoie de parteneriate cu autorităţile locale sau ong-uri din alte judeţe, care să poată interveni în caz de urgenţă. Deci, indiferent din ce colţ al ţării se sună, apelul va fi primit la Sfântu Gheorghe, dar intervenţia va trebui efectuată de cineva din localitatea sau judeţul în care trăieşte apelantul”, a subliniat Makkai Peter.
El e convins că ceasul Assisto este mai mult decât un dispozitiv inteligent, este un semn de solidaritate, o dovadă de responsabilitate, de dragoste şi respect faţă de persoanele vârstnice, dar şi un mod de a ne asigura cu cei dragi nouă sunt în siguranţă.
„Eu văd un lucru foarte important: prin acest dispozitiv putem crea o reţea pentru persoanele în vârstă. Problema lor este că, odată cu trecerea timpului, încetul cu încetul efectiv îşi pierd reţeaua de prieteni, cunoştinţe, contactul efectiv şi rămân tot mai puţini oameni în jurul lor, dar prin dispozitivul acesta putem recrea, reconstrui puţin din această reţea. Şi ne ajută şi pe noi, ca şi comunitate, să devenim mai responsabili, prin faptul că ne asumăm responsabilitatea pentru un vecin, o persoană în vârstă care are nevoie de ajutor, adică să pot fi apelat şi să îl sprijin puţin într-o situaţie de urgenţă. Deci, avem această posibilitate, de a nu spune ‘nu mă interesează’, ci de a ajuta la crearea acestei reţele sociale şi la îmbunătăţirea serviciilor de îngrijire a vârstnicilor. (…) Eu vă garantez că, dacă o primărie introduce programul „Assisto”, peste un an va introduce şi alte servicii pentru persoanele în vârstă, va organiza măcar un serviciu de îngrijire la domiciliu, un club pentru vârstnici sau un serviciu de asistenţă comunitară, prin care cineva să meargă să taie lemnele, să cureţe zăpada şi aşa mai departe”, a conchis Makkai Peter.
Programul „Assisto” a fost lansat anul trecut ca parte a iniţiativei „Grijă faţă de oameni” a Primăriei Sfântu Gheorghe, iar cel mai vârstnic beneficiar avea, la vremea respectivă, 103 ani.
Potrivit autorităţilor locale, în Sfântu Gheorghe locuiesc aproximativ 6.000 de persoane peste 60 de ani, dintre care multe sunt dependente sau trăiesc singure.
„Ceasul Assisto este simbolul siguranţei, un ajutor imediat în caz de urgenţă, care oferă protecţie atunci când fiecare secundă contează. Cred că prin acest serviciu putem salva vieţi, iar dacă reuşim să prevenim o tragedie chiar şi în cazul unei singure persoane, atunci a meritat. La Sfântu Gheorghe considerăm vârstnicii adevărate valori ale comunităţii noastre, de aceea am iniţiat numeroase programe pentru ei. Le datorăm faptul că au construit acest oraş, iar datoria noastră este să avem grijă de ei”, a spus primarul municipiului, Antal Arpad.
