Pe 25 martie creștinii cinstesc Buna Vestire, numită în unele zone şi Blagoveştenie. Este o mare Sărbătoare în amintirea evenimentului când Arhanghelul Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria că-l va aduce pe lume pe Fiul lui Dumnezeu.
Buna Vestire este prima Sărbătoare confirmată în documente dintre evocările dedicate Maicii Domnului. Tradiţia spune că fiind o zi aducătoare de Veste minunată, oamenii nu au voie să se certe, deoarece va fi mare păcat. Cine se sfădeşte acum va avea multe necazuri tot anul. Bătrânii satelor mai ţin minte cum era ritualul mitic pentru a avea livezile bogate: pomii erau „ameninţaţi” simbolic cu toporul să rodească, altminteri vor fi tăiați!
Tot de Blagoveştenie era o veche datină prin satele românești, anume: unii gospodari adunau lucrurile de prisos de prin case şi curţi, dându-le apoi foc. Datina este practicată sporadic şi în prezent în anumite localități rurale, purtând numele explicit de „Noaptea focurilor”.
Cel mai lung Post al anului, care anticipează sosirea Sărbătorilor Pascale, se apropie cu pași repezi, iar azi este Dezlegare la peşte. Se spune în popor că aceia care se înfruptă cu asemenea delicatesă culinară, se vor simţi bine tot anul, precum… peştii în apa.
În calendarul popular Sărbătoarea de astăzi se mai numeşte şi „Ziua Cucului”, mica pasăre ocupând un loc central în tradiţia poporului român, ea anunţând sosirea efectivă a primăverii. Primul sau cântec are loc, de obicei, la Buna Vestire.
După zilele de Dragobete, Mărţişor, Babe şi Moşi a trecut şi Echinocţiul de Primăvară, pe 20 martie, prilej pentru o serie de ritualuri, mai ales de fertilitate. În unele sate fetele pun grâu la încolţit în blide, invocând ploile şi rodul bogat. Dacă boabele vor lăsa să iasă spre lumină firişoarele de grâu verde, holdele vor fi mănoase.
După Buna Vestire porneşte viguros întreg ciclul existenţei. În această zi se pot face şi previziuni meteorologice. Este o dată dedicată cucului, dar şi altor păsări ale cerului, cărora e bine să li se aducă ofrande, pentru ca ale să nu afecteze recoltele.
De „Ziua Cucului” se dezleagă, de fapt, limba tuturor cântătoarelor. Se poate ara, dar nu şi semăna, căci păsările vor mânca boabele ce urmează a ajunge sub brazdă. Cucul va cântă mereu până la Sânziene, când se spune că ciuguleşte prea mult orz şi se… îneacă. Nemaiputând cânta, se transformă în uliu şi aşa rămîne până anul viitor, când de ziua lui redevine ce a fost şi îşi recapătă glasul.
Flăcăii şi fetele întrebau pe vremuri micuţa pasăre: „Cucule, voinicule/ Câţi ani îmi vei da/ Pan’ m-oi însura (mărita)?” Tăcerea cucului aducea mare bucurie celor care întrebau, deoarece echivala cu o căsătorie grabnică, în vreme ce cântatul său îi supăra, fiecare sunet reprezentând un an de asteptare!
… Să reținemn, stimați cititori, că data de 25 martie trebuie tratată cu respect și bucurie, deoarece reprezintă simbolul fertilităţi și al reluării ciclului existenței.
Horia C. Deliu
