Poate cel mai bine îl definesc pe Omul Ioan Lăcătuşu scrisorile primite de-a lungul timpului, în format clasic sau în cel electronic. O bogată corespondenţă se întinde, astfel, pe perioada 1983-2017 (urmând să fie pregătită pentru tipar, cea din perioada dintre anii 2018-2024, n.n.). Ioan Lăcătuşu este căutat de o pleiadă de personalităţi, dar şi de oameni simpli, de colegi, cunoştinţe mai mult sau mai puţin întâmplătoare.
Aria geografică a domiciliului, stabil sau în trecere, al corespondenţilor expeditori este şi ea impresionantă.
|
Vasile LECHINȚAN |
Scrisori – partea I
Rânduri regăsite: 1983-2009 (5)
Voloca (Bucovina de Nord, n.n.), 12 01 1999, „Bună ziua domnule Lăcătuşu. Vă expediez câteva ziare „Zorile Bucovinei” în care am publicat câte ceva din colindatul volocenilor pe meleaguri covăsnene şi sucevene. Ce am reuşit să fac, cum a ieşit articolul să judece cititorul exigent. Vă rog frumos să transmiteţi fiecărei persoane nominalizate câte un ziar cu mulţumiri din partea noastră. Acum după trecerea timpului ne dăm seama de frumuseţea celor petrecute pe melegurile pe unde am colindat şi cred că elevii vor ţine minte toată viaţa lor clipele minunate petrecute la Sf. Gheorghe, Întorsura Buzăului, Sita Buzăului, Braşov şi Suceava. Vă mulţumesc din suflet atât D-voastră, cât şi domnului Petru Străchinaru, care aţi fost iniţiatorii invitaţiei noastre la Sf. Gheorghe. (…) Cu drag, I. Paulencu”
Cluj-Napoca, martie 1999, „Mult stimate dle Lăcătuşu, Prin bunăvoinţa dnei Ana Dobrean ( o doamnă tare scumpă) vă trimit „pagina” realizată pentru Harghita şi Covasna, la „Renaşterea” din Cluj. V-am aşteptat la Cluj şi continuăm să vă aşteptăm. Presupun că sunteţi peste măsură de preocupat. Despre Coioni, am deja o căpiţă de informaţii noi şi interesante. Istoriografia maghiară îl valorifică copios în Ungaria. Mai am nevoie de căutări pentru răspunsuri la prea multe întrebări. După care mă voi aşeza în vârful căpiţei şi voi cujeta.Va fi o biografie documentară, în primul rând. Dorindu-vă o primăvară caldă cu „Sărbători fericite”, rămân a Dvs. Doamna Sidonia” (Puiu, n.n.).
P.S. Am reuşit să facem o listă de periodice din secuime, cu d-na Ana. Eu v-o trimit şi Dvs., căci era o problemă care vă chinuia timpul.”
Toplița, 15 aprilie 1999, „Dragă Ionică, Nu știu în ce măsură tu ești sau nu informat despre intenția noastră – am în vedere acum pe harghiteni – de a edita o publicație politică, social-culturală și literară, în limba română, cu apariție trimestrială, finanțată de Consiliile județene Harghita și Covasna (…)… Aș dori să discutați și voi acolo această chestiune, să vă gândiți ce și cum putem face, poate găsiți și niște sponsori pentru editare, astfel ca banii, pe care îi vom obține de la cele două Consilii județene, să ne ajungă… Ce zici? Ne apucăm de o asemenea treabă? Eu știu că tu ai destule pe cap, mai ales în această perioadă. Dar tu trebuie să fii fermentul. În primul rând, să susții, în Consiliul județean, proiectul de hotărâre privitor la finanțare. Celelalte le mai vedem noi. Sunt curios cum arată „Grai românesc”, la care, nu mă îndoiesc, ai avut o contribuție decisivă, așa că te felicit pentru apariție. De n-ar fi avut titlul respectiv, ar fi fost acesta cel la care mă gândisem. E bine și așa. Cu toată dragostea, Ilie Șandru”
Bucureşti, 21 aprilie 1999, „Stimate domnule Lăcătuşu, Aşa cum v-am promis, faxul ce vă parvine creionează câteva gânduri legate de această frumoasă aniversare (60 de ani de la punerea pietrei de temelie a catedralei ortodoxe din Sf. Gheorghe, n.n.) pe care Dvs. si Centrul Ecleziastic o realizaţi spre lauda Celui de Sus. Ele vă sunt adresate personal şi vă transmit prin ele cele mai calde, creştineşti şi prieteneşti omagii, Şerban Alexianu”
Sf. Gheorghe, 11 mai 1999, „Stimate domnule Lăcătușu, După ce am primit de la Ioana (fiica familiei Ioan și Felicia Lăcătușu, n.n), suma de bani cu care aţi încercat să ne daţi o mână de ajutor în asigurarea cărţilor de premiu pentru absolvenţii noştri, am simţit nevoia să vă mulţumesc personal pentru gestul dumneavoastră deosebit de frumos. Vă asigur de toată stima şi gratitudinea mea şi mă bucură că aţi înţeles necazurile şcolii româneşti și aţi oferit din puţinul de care dispuneţi, câte ceva şi pentru noi. Ajutorul acesta are o semnificaţie deosebită, cu atât mai mult cu cât vine din partea unui om de cultură, ale cărui preocupări vizează, în primul rând, câştigul de ordin spiritual. (…) Cu multă consideraţie, prof. Maria Stoica”
Ocna Mureș, jud. Alba, iulie 1999, „Stimate domnule Ioan Lăcătușu, Poate că nu mă hotăram să-mi încredințez gândurile unei necunoscut, dacă întâmplarea nu ar fi făcut să-mi cadă sub ochi articolul Dumneavoastră „Eroi ce-și așteaptă cinstirea” (în „România eroică”, nr.6/1999, n.n.). Citind mai mult printre rânduri, am înțeles că aveți un suflet de mare român, care se străduiește să vorbească viitorimii despre martirajul și eroismul înaintașilor noștri…Sunt bucuros că a luat ființă Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”. Deși nu sunteți singuri, rolul dumneavoastră este deosebit de mare. În cele trei județe, rodnicia dumneavoastră va fi minimă. În primul rând, guvernul se face că nu știe ce se întâmplă în Transilvania. Dinspre Apus bate un vânt care umflă numai pânzele ungurilor… Inima mea bate în ritmul gândurilor dumneavoastră și sunt gata să strâng rândurile alături de cei care simt românește. Ioan Cherecheș”
VA URMA
