Un proiect devenit realitate: TARAFURI TRADIŢIONALE DIN NORD-ESTUL JUDEŢULUI HARGHITA, un semn pe pânza timpului – mărturie şi făclie pentru urmaşi. Aşa aş numi eu activitatea ce s-a desfăşurat duminică, 9 noiembrie 2025, pe scena căminului cultural din comuna Sărmaş, județul Harghita.
Proiectul, finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat de Asociaţia Culturală Mureşul Superior, având coordonator direct pe Ioan Cristian Ţăran, s-a finalizat prin realizarea unui film documentar şi a unei cărţi purtând acelaşi nume. 
Autorii cărţii sunt Ioan Cristian Ţăran şi Vasile Braic; Corectură, Gabriela Teişanu; Transcriere partituri: Lorand Bodor; Colaboratori: Conf.Universitar Traian Penciuc, profesor Kocsis Lorant Laszlo, Lăcrămioara Pop; Tehnoredactare şi design copertă: Vandor Alexandra Aletta.
Cartea a apărut la Editura Karina, Deva în noiembrie 2025.
Evenimentul a fost unul complex, cu mulţi invitaţi, unii dintre ei fiind chiar protagoniştii despre care s-a povestit în carte, respectiv în film, şi care s-a derulat pe durata a peste trei ore de program artistic, care a fost difuzat în direct pe reţelele sociale de către BCD Livestream Târgu-Mureş.
Parteneri în proiect au fost: TVR Tg. Mureş, Radio România Tg. Mureş, Ardeal TV, Asociaţia Grupul de Acţiune Locală Prietenia Mureş-Harghita, Universitatea de Arte din Târgu-Mureş, UAT Sărmaş, Centrul Cultural Topliţa, BCD Livestream TG.Mureş.
Programul zilei a început la orele 14.30, după ce, în prealabil, toţi artiştii invitaţi în spectacol au făcut un minimum de repetiţii cu orchestra Ansamblului Artistic Profesionist ,,Rapsodia Cplimanilor” a Centrului Cultural Topliţa, dirijată, cu mult simţ artistic, de maestrul Lorand Bodor.
Pentru început am vizionat câteva secvenţe din filmul care, de altfel, este parte integrantă a cărţii sub forma unui CD, ataşat într-un buzunar pe interiorul copertei.
Aşadar, toţi cei prezenţi în sală au plecat acasă, la sfârşitul activităţii, cu un exemplar gratuit al acestui pachet documentar- cultural. 
Lansarea de carte a fost o mare bucurie având în vedre că vorbitorii au fost lucrători în radio, ziarişti, istorici, etnografi. În afară de cei care au alcătuit echipa de redactare a cărţii, au luat cuvântul dr.Cristian Lazăr, care este şi managerul Centrului Cultural Topliţa şi care, în stilu-i caracteristic, ne-a prilejuit şi câteva momente de amuzament, cum, la fel de jovial dar şi la obiect, a vorbit apoi şi dl. Cătălin Maximiuc, cântăreţ de muzică populară, jurnalist, redactor la Radio România Internaţional. Domnul Primar al comunei Sărmaş, Mihai Valentin Mândru a vorbit foarte scurt, felicitând iniţiativa şi întreaga echipă care a pus umărul la realizarea întregului proiect, menţionând faptul că este un proiect foarte important, cartea având valoare de document de specialitate.
Domnul Vasile Braic ne-a dezvăluit că se are în vedere un proiect care să documenteze în viitorul apropiat obiceiul nunţii din această parte de ţară, iar doamna Gabriela Teişan i-a felicitat că s-au gândit la acest lucru deoarece, tinerii deja încearcă să-şi organizeze nunţile încercând să respecte vechile tradiţii legate de acest important eveniment de viaţă.
Dl. Ioan Cristian Ţăran a înmânat câte o carte celor care au luat cuvântul, mulţumind încă o dată tuturor colaboratorilor şi partenerilor, predând microfonul prezentatoarei spectacolului, D-na Codruţa Turcu, pentru a ne introduce în partea artistică a zilei. Programul artistic a început cu partea demonstrativ-artistică a tarfurilor, existente încă pe la noi. 
Pentru început a urcat pe scenă taraful din Sărmaş. Apoi au urmat Taraful Rapsozii Văii Mureşului Superior, după care am urmat noi, cei din Tulgheş. Trebuie să spun că am avut onoarea să-mi fie coleg de taraf maestrul Alexandru Demeter, un mare artist şi un dirijor de orchestră cu vechime de zeci de ani, împreună cu care am cântat trei suite tradiţionale, foarte bine gustate de public.
Îi mulţumesc, domnului Alexandru Demeter, pe această cale, că mi-a fost, frăţeşte, alături!
Au încheiat partea de demonstraţii cu tarafuri, grupul Izvoraşul din Gălăuţaş.
A urmat un moment dedicat celor care au contribuit la realizarea cărţii şi filmului, care deja evoluasem. Am fost invitaţi pe scenă să ni se înmâneze cartea şi câte o diplomă. Am făcut o poză de grup şi am coborât în sală. 
Ei, după ce am scăpat de emoţiile, pe care orice artist, fie el amator sau profesionist, le are pe scenă, m-am aşezat confortabil şi m-am bucurat de întregul regal folcloric care a urmat. 
Pe scenă s-a instalat orchestra Ansamblului Profesionist Rapsodia Călimanilor care, de acum au acompaniat atât soliştii ansamblului cât şi artiştii invitaţi în spectacol. Sunt adevăraţi maeştri aceşti instrumentişti, iar ceea ce mă bucură în mod special este că au, pe lângă vârstnici, în orchestră mulţi tineri foarte talentaţi; deci viitorul este asigurat. De asemnea am văzut că au împrospătat şi echipa de dănţăuşi. 
Revenind la spectacol: ne-au încântat cu glasurile lor Livia Harpa şi Dragomir Raita, membri ai ansamblului.
Am avut prilejul s-o ascultăm pe Marilena Trifan din Sărmaş cântând, foarte frumos, două melodii culese din folclorul local, cu care ne-a atins la casa sufletului. 
Apoi, Ioan Cristian Ţăran, motoraşul intregii activităţi, a cântat nişte melodii care ne-au purtat pe uliţele copilăriei sale pe care şi-a trăit-o, unde altundeva decât în Sărmaş ? Emoţiile erau dublate de faptul că în sală erau părinţii săi, care îl ascultau emoţionaţi, cu simţăminte amestecate- de nostalgie, bucurie, mândrie pentru fiul care a ajuns cineva…!… 
Au venit dănţăuşii ansamblului care ne-au oferit o infuzie de energie iar apoi, a intrat în scenă, doamna Veta Biriş care ne-a cântat şi cu care am cântat, într-un glas: ,,O rugăciune către ceruri zboară, o rugăciune către Dumnezeu. Mă rog fierbinte pentru a mea ţară şi pentru tine sfânt popor al meu!”
Din Alba Iulia a venit apoi să ne cânte Marilena Baba. Un om cu sufletul frumos, menit să-ţi stâmpere inima cu glasul său. 
După încă o suită de jocuri electrizante oferite de dănţăuşii ansamblului a apărut pe scenă cu sufletul plin de iubire şi binecuvântări, părintele Marius Ciprian Pop împreună cu care am cântat ,,Iisuse-al meu prieten bun” – în acest fel mulţumea părintele că a reuşit să ajungă şi la noi, după ce şi-a făcut datoria acolo unde a avut şi azi, ascultare. Ne-a spus şi un cuvânt frumos părintesc, înţelesul fiind acela că pentru a fi prieten al lui Iisus Hristos trebuie să avem în suflet iubire, căci Dumnezeu este iubire. După ce ne-a mângâiat cu melodia ,,Sat frumos şi liniştit la gură de rai” şi alte câteva melodi din repertoriul dumnealui, ne-a rugat să cântăm un ultim cântec împreună şi ne-a dat tonul la ,,Nu lăsa Măicuţă să pierim pe cale”. Am cântat cu toţii cu mare drag şi pătrundere dar nu i s-a potrivit să fie ultima melodie, că publicul nu l-a lăsat şi-a fost nevoit să mai zică una, tot împreună cu noi.
După ce i s-a înmânat cartea, părintele a coborât de pe scenă binecuvântându-ne pe toţi iar orchestra a încheiat sărbătoarea cu câteva melodii instrumentale.
Încet-încet, pe ritmuri de vioară, publicul a pornit spre standul cu cărţi, să-şi ia cu ei acasă un strop din comoara ascunsă în filele cărţii şi în memoria CD-ului.
Ei, dar, ca la orice sărbătoare românească, invitaţii mai de departe, nu pleacă acasă ,,pe inima goală”. Cei de la ,,Casa vânătorului” ne-au invitat şi ne-au ospătat cu bucate tradiţionale, foarte gustoase. Mulţumim frumos!
Era noapte bine când ne-am pornit spre casă, dar aveam inimile pline şi împăcate; ca atunci când isprăveşti cu bine un lucru cu dichis.
No, asta-i povestea!
Amu zâc şi io ca tăt omu de pe la noi când o avut parte de vre-o bucurie: ,, O fost fain da o trecut cam pre răpide! Da nu-i bai! A măi da Dumnezău altele mai faine, numa de ne-ar da şi sănătate!”
Doamne-ajută şi să ne vedem bucuroşi! Gata vorba că ne-apucă Crăciunu!
Am să vă pun alături şi ceva poze. O făcut fecioru-meu. Mare noroc am!
Lăcrămioara Pop, Tulgheş
