Ana Grama, un nume rostit cu respect pentru erudiţia sa, rigoarea, meticulozitatea în tot ceea ce a făcut şi face, împlinește zilele acestea frumoasa vârstă de 85 de ani.
Descendentă a unei vrednice familii de români ardeleni, Ana Grama a fost formată la renumita Școală arhivistică a profesorului Aurelian Sacerdoţeanu. În mediile de specialitate, este cunoscută pentru activitatea de cercetare desfăşurată cu profesionalism, acribie ştiinţifică, exigenţă şi pasiune, calităţi specifice profesioniştilor, în sensul cel mai deplin al cuvântului. Studiile şi lucrările sale abordează o tematică diversă, direcţionată, cu prioritate, pe istoria principalelor instituţii spirituale şi culturale româneşti din Transilvania – Arhiepiscopia Sibiului, cu protopopiatele şi parohiile subordonate, Asociaţiunea ASTRA, Muzeul Asociaţiunii -, precum și a celorlalte instituţii şi forme asociative ale românilor ardeleni şi a patrimoniului creat de aceştia, în secolul al XIX-lea, tematică structurată pe trei teme majore: civilizaţia imaginii, civilizaţia scrierii şi „mica istorie” în satul transilvan.
După decembrie 1989, Ana Grama a devenit membră de onoare a Ligii Cultural-Creştine „Andrei Şaguna” (1992), sprijinind înfiinţarea Muzeului Spiritualităţii Româneşti de la Catedrala Ortodoxă din Sf. Gheorghe (1993), a Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, din subordinea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei şi Harghitei şi a Muzeului Carpaţilor Răsăriteni (1996). Ana Grama face parte din grupul de cercetători care au sprijinit constant şi eficient cercetarea istoriei românilor din sud-estul Transilvaniei, grup care cuprinde nume recunoscute din domeniul istoriei, etnografiei, demografiei, sociologiei şi a altor ştiinţe socio-umane din perimetrul românesc.
Această adevărată Doamnă a muzeologiei româneşti ne-a fost mentor în iniţierea, elaborarea şi implementarea proiectului iniţiat, după decembrie 1990, în cadrul Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, Muzeului Carpaţilor Răsăriteni, Centrului de Cultură Arcuş, Direcţiei Covasna a Arhivelor Naţionale şi al Centrului European de Studii Covasna-Harghita, care şi-a propus înfiinţarea unei baze de date cu utilizator multiplu, cuprinzând documente scrise şi audio-vizuale, referitoare la zona Covasna-Harghita, cât şi a unui fond documentar privind cultura şi civilizaţia românească, în toate formele de manifestare, urmărite de-a lungul istoriei, inclusiv în contemporaneitate. La elaborarea şi implementarea proiectului menţionat, am beneficiat de sprijinul competent al doamnei Ana Grama, care ne-a pus la dispoziţie, cu generozitate, experienţa în domeniu de la Centrul de Documentare „Corneliu Irimie” din cadrul Muzeului ASTRA din Sibiu, condus de eruditul om de ştiinţă Corneliu Bucur, un alt mare prieten al românilor din zona Arcului Intracarpatic („în anii 1992, am creat și, apoi, am condus „Centrul de Informare și documentare Cornel Irimie al Muzeului ASTRA”, primul din etno-muzeografia românească, se confesa Ana Grama, în dialogul cu dr. Magdalena Albu, intitulat „ANA GRAMA – DOAMNĂ A ARHIVALIILOR DIN FONDURILE DOCUMENTARE ALE MITROPOLIEI ARDEALULUI”, ce reprezintă parte integrantă a volumului „Dialoguri pentru Istorie”, apărut, în anul 2025, la Editura Stefadina din București).
De-a lungul anilor, a participat la majoritatea sesiunilor de comunicări, la simpozioanele şi la manifestările ştiinţifice organizate la Sfântu Gheorghe, Arcuş, Miercurea Ciuc şi Topliţa, bucurându-se de prețuirea ierarhilor ÎPS Ioan și PS Andrei, a preacurnicilor protopopi și preoți parohi din cuprinsul Episcopiei Covasnei și Harghitei și a numeroșilor profesori și cercetători din întreaga țară, preocupați de cunoașterea istoriei comunităților românești din sud-estul Transilvaniei. Despre importanţa cercetărilor efectuate în arhivele sibiene, pentru istoria românilor din Arcul Intracarpatic, ne vorbesc, convingător, titlurile articolelor publicate în Angvstia, Grai Românesc, Sargetia ş.a., sub semnătura Anei Grama. La acestea se adăugă articolele pe aceeaşi temă, apărute în Îndrumătorul bisericesc, Telegraful Român, Transilvania, Revista arhivelor, Cibinium ş.a.
„Printre cei care ne-au fost apropiaţi încă de la începutul fiinţării Episcopiei noastre a fost şi doamna cercetător arhivist şi muzeograf Ana Grama, care întâi a pus în mâna multor studenţi de la Facultatea de Teologie din Sibiu documente care s-au materializat în lucrări de licenţă şi teze de doctorat. Apoi, a coborât tot mai mult spre noi, prezentându-ne documente grăitoare despre viaţa culturală şi bisericească a românilor din această zonă, fii duhovniceşti ai marilor ierarhi care au condus Episcopia, apoi Mitropolia Ardealului Ortodox, aşa cum au fost Vasile Moga şi marele Andrei Şaguna, despre care a scris pagini de referinţă. Vă mulţumim Distinsă şi Onorată Doamnă pentru ce aţi făcut şi faceţi în vederea restituirii valorilor culturii şi civilizaţiei româneşti din acest spaţiu, în care trăiesc astăzi românii ortodocşi din Covasna şi Harghita.” (ÎPS Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului)
Practic, „Alăturarea valorosului om de ştiinţă Ana Grama grupului de cercetători şi istorici de la Sfântu Gheorghe, constituit de câţiva ani buni în jurul revistei „Angvstia”, a adus istoriei românilor din zona curburii interioare a Carpaţilor o completare de substanţă şi o valoare de necontestat, aceea a documentului inedit. Şi arhivele sibiene mai au încă să ne furnizeze – prin „mentorul” lor de decenii, Ana Grama – aspecte şi valori noi de viaţă istorică ascunsă sub colbul veacurilor”. (Vasile Lechinţan, ANA GRAMA – DOAMNA UNUI VEAC ŞI A UNUI ŢINUT ISTORIC MAI PUŢIN CUNOSCUT)
Ana Grama a făcut parte din colectivul de colaboratori care au redactat volumul Românii din Covasna şi Harghita. Istorie. Biserică. Şcoală. Cultură, tipărit la Editura Grai Românesc, din Miercurea-Ciuc, în anul 2002, cu binecuvântarea şi sub coordonarea PS Ioan Selejan, precum și inițiatoarea colecției „Profesioniștii noștri”, împreună cu ÎPS Ioan și dr. Ioan Lăcătușu, numărul prim al acestei colecții deosebit de valoroase fiindu-i dedicat, și anume: ANA GRAMA, cercetător etnomuzeograf şi arhivist, la 70 DE ANI, un volum ce „aduce în faţa publicului o personalitate autentică, cu realizări importante în câmpul ştiinţific românesc, nu în ultimul rând, referitoare la românii numeric minoritari din Arcul Intracarpatic” (Dr. Ligia Fulga). De asemenea, distinsa arhivistă a fost un „consilier ştiinţific” avizat, care a parcurs, cu maximă exigenţă, lucrarea Structuri etnice şi confesionale în Covasna şi Harghita – teza de doctorat susţinută de subsemnatul, la Universitatea „Babeş-Bolyai”, în 2002, sub coordonarea ştiinţifică a prof. Traian Rotariu.
Continuând studiile şi lucrările distinşilor cercetători Ioan Ranca, Ioana Cristache-Panait, Elena Mihu, Vasile Lechinţan, Liviu Boar, ale părintelui profesor academician Mircea Păcurariu ş.a., Ana Grama s-a aplecat asupra surselor ecleziastice ortodoxe din a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru cercetarea demografică zonală, focalizând cercetarea asupra a ceea ce autoarea numeşte „Mică istorie” ori, de ce nu, „lumea anonimilor”. În acest cadru, au fost valorificate informaţiile din: „conscripţiile sufletelor”, conscripţiile şcolare, protocoalele matriculare, evidenţele asociate taxelor parohiale, inventarele de bunuri ale bisericilor din fostele protopopiate Treiscaune, Braşov şi Hăghig. Intuind valoarea „inventarelor de bunuri”, le-a publicat în Angvstia. Aceste adevărate „piese de rezistenţă” ale cercetărilor sale, prezintă convingător nu numai starea patrimoniului de care dispuneau la un moment dat comunităţile ortodoxe din zonă, dar şi informaţii referitoare la viaţa comunitară, ctitori şi binefăcători, fundaţii, solidaritatea etnică şi confesională ş.a. „(…) sunt arhivist din copilărie, ajuns aici, întâi, prin calități naturale – curiozitate, paciență, disponibilitate în corectare și re-corectare, îndoială și acceptarea nereușitelor, în care plăcerea/neplăcerea să nu fie criterii de apreciere a adevărului și valorii unei împrejurări anume etc. Dar și prin educație, crescând aproape de intelectuali din spațiul cărturăresc așa-zis clasic – mușleștii din Rodbav –, la limitele unor norme validate de timp, însă capabili să răspundă schimbărilor, noutăților tehnico-științifice”, mărturisea Ana Grama, în același volum anterior amintit, „Dialoguri pentru Istorie”. De aceea, „Tinerii cercetători de astăzi au în persoana doamnei Ana Grama un exemplu – este nevoie doar să privească cu luare-aminte modelul. Memoria documentelor nu poate fi uitată, nu poate fi lăsată deoparte. Trebuie adusă la lumină. Cercetătoarea Ana Grama a făcut lumină. A bătut în piatră seacă şi a făcut să apară lumina, prin modul exemplar al muncii de cercetare şi al dăruirii sale.Mă înclin în faţa dăruirii Domniei Sale!” (Prof. dr. Luminiţa Cornea)
Recunoașterea meritelor de o viață ale Anei Grama nu au întârziat să apară. Astfel, în cadrul primului Colocviu Naţional al Grupului de Cercetare „I.I. Russu” pentru studiul sud-estului Transilvaniei”, desfăşurat la Sfântu Gheorghe, în zilele de 26-27 iunie 2009, a primit Premiul „I.I. Russu” şi Diploma de excelenţă pentru întreaga activitate de cercetare, referitoare la cunoaşterea trecutului istoric al românilor din Covasna şi Harghita.
„De-a lungul carierei mele de muzeolog, cercetător ştiinţific, director, manager şi profesor universitar, care a acoperit mai bine de 45 de ani, am avut tot felul de colegi, am cunoscut tot felul de colegi din alte instituţii de gen, sau de acelaşi profil din ţară, dar, mărturisesc „cu mâna pe inimă”, că persoana (mai bine zis personalitatea, în tot cuprinsul semantic al termenului) care m-a impresionat şi m-a marcat cel mai puternic a fost Ana Grama” (Dr. Corneliu Bucur).
„Destinul meu profesional a dorit ca eu să slujesc două personalități de excepție, fiecare la locul său și, din multe puncte de vedere, pereche, în fața istoriei, diferite rămânând doar detaliile: Episcopul (Andrei Șaguna, n.n.) și Profesorul (Aurelian Sacerdoțeanu, n.n.).” Despre Ana Grama, prof. drd. Nicoleta Ploşnea scria astfel: „I s-au închinat multe cărţi, studii, articole marelui Mitropolit Andrei Şaguna. Vor mai apărea şi altele, şi va fi mereu câte ceva nou de spus… S-au scris cărţi valoroase, lucrate cu migală, pe bază de documente, de către specialişti, care îi studiază cu cea mai mare atenţie viaţa şi activitatea.
Doamna cercetător arhivist şi muzeograf, Ana Grama a fost însă binecuvântată de Dumnezeu cu un har al minţii şi al inimii pentru a vorbi şi a scrie despre Şaguna, cel care a slujit la altarul Mântuitorului Iisus Hristos şi al neamului nostru românesc.”
Ana Grama, în „Dialoguri pentru Istorie”, se confesa astfel: „Scriam undeva: „Răsfoiți cu temeinicie în continuare arhivele și cărțile, unde veți găsi mai greu răspunsul dorit, atât de la îndemână cu un clic pe „caută”. Căci aici veți întâlni alte zeci de lucruri pe care nu le știați și nici nu știați cât de mult e imperativ să le știți și să le cercetați”. Mai grav, pe termen lung este faptul că dinamica schimbărilor este amețitoare tocmai pentru că sau, mai ales, acolo unde, nici nu e nevoie de schimbare: vezi renunțarea la numele românești ale unor realități înconjurătoare, în defavoarea atât a realităților, cât și al limbii române, de fapt, a cunoașterii, a tuturor beneficiarilor!
(…) care dintre noi, cei trecuți prin viață mai îndelung și cu ochii mereu larg deschiși, nu simte nevoia să adauge celorlalte de până acum, încă măcar un lăsământ, chiar minor? Mai ales, într-o vreme în care trecerile, în stilul existențialist consacrat cu toate ale sale de secole, au devenit adevărate furtuni!
Și, hrănindu-ne din veche înțelepciunea populară, să nu ne abatem de la o zicere seculară, căci Arhivele sunt încă un cal de cursă lungă în cercetarea românească: Dacă vrei să ai cai buni / Să le dai apă din pumni!”
La mulți și binecuvântați ani, distinsă DOAMNĂ ANA GRAMA, mulțumindu-vă din suflet pentru tot și pentru toate!
Dr. Ioan Lăcătușu și colaboratorii săi
