La Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sfântu Gheorghe – instituție de cultură laică și bisericească, subordonată Episcopiei Covasnei și Harghitei – de-a lungul anilor, au colaborat numeroase personalități ale culturii române.
Unul din principalii parteneri ai Centrului Ecleziastic este Centrul European de Studii Covasna – Harghita, asociație cultural-științifică ce funcționează sub egida Academiei Române. Cele două instituții partenere gestionează în comun: biblioteca, ce conține peste 10.000 de volume; biblioteca digitală Eurocarpatica, platformă cu 650 de volume și 45 de publicații apărute în județele Trei Scaune, Ciuc și Odorhei în perioada interbelică; editurile Grai Românesc și Eurocarpatica, unde, în ultimii 25 de ani, împreună cu editurile partenere, au fost tipărite 400 de volume, dintre care: anuarele „Angvstia”, „Acta Carpatica” (30 de ediții), 100 de volume în Colecția „100 de ani de la Marea Unire”, 50 de volume în colecția „Profesioniștii noștri”, 15 teze de doctorat având ca tematică istoria și cultura românilor din Arcul Intracarpatic, peste 100 de volume de literatură (proză, versuri, literatură pentru copii) ș.a.
Poeta Anthonia Amatti și-a lăsat amprenta prin lansări de carte și întâlniri memorabile cu publicul. „Pagini regăsite” reunește acum nu doar amintirea scrisului său liric, ci și emoția locurilor care au însoțit creația unei autoare dedicate credinței și frumuseții cuvântului.
„2001. Ne mutăm de la Brăila la Covasna, cunoscută nouă din repetatele cure balneare la Cardiologie. Ne simțim izolați, speriați de propriul curaj, priviți cu scepticism sau cu răceală chiar de cei de la care așteptam prietenie.
Găsim, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, ceea ce ne lipsea: căldura unui cămin spiritual. Încurajați de seriozitatea luminoasă a instituției, de chiar directorul ei, dr. Ioan Lăcătușu, am fost mereu bine primiți de editorul sub egida căruia am publicat patru din cele nouă cărți, coordonator incredibil de activ al nenumăratelor activități culturale, gazdă ospitalieră și generoasă a aniversărilor și zilelor comemorative, dar mai ales de omul deschis, cald și statornic prieten, întotdeauna prezent, pe care l-am fi vrut veșnic acolo.
Cu diplomație, echilibru și clarviziune, acoperea o arie de activități fără alte granițe decât cele ale calității și profesionalismului. Domnul dr. Ioan Lăcătușu a întreținut, lângă catedrală, un adevărat spațiu sacru de cultură și românism. S-a înconjurat, ca un fin și experimentat psiholog, de oameni valoroși – literați, istorici, muzeografi, profesori, artiști, dar mai ales preoți și ierarhi, elită care avea mereu ceva de spus la adunările din frumosul centru ecleziastic, la Araci, la Casa Memorială „Romulus Cioflec”, în biserici sau în presă. Volumul uriaș de cunoștințe istorice, reflectat în comunicările Domniei Sale, l-a făcut remarcat și pe plan național. Natura sa dinamică, mereu în centrul evenimentelor, experiența de viață vastă și variată, spiritul ordonat, disciplinat și cu un rar simț al responsabilității l-au propulsat în rangul de lider al întregii vieți de cultură din Covasna și Harghita. Părea o prezență ubicuă – ba la Sf. Gheorghe, ba la Arcuș, Araci, Toplița, Miercurea-Ciuc – în sfat de taină cu Înaltpreasfințitul Ioan Selejan, la conferințe naționale la Cluj, Mureș sau București. Ultima dată l-am văzut pe treptele de la Cotroceni, apărând cu echilibru și demnitate drepturile civice ale românilor.
Talentat jurnalist, depozitar enciclopedic al datelor și documentelor istorice veridice despre Ardeal, dr. Ioan Lăcătușu încuraja cu totală dăruire activitatea asociațiilor spirituale din zonă (ex. „Justinian Teculescu”, „Noi, românii”) sau din țară („Miron Cristea” – Toplița, „Țara Iancului” – Hunedoara), gata oricând să ajute cu o rară modestie și discreție. Așteptam cu mare plăcere întâlnirile cu dânsul și cu cei din jurul său – colaboratorul său Eric Broaner (priceput, eficient, serviabil), prof. dr. Luminița Cornea – autoare de talent, dăruită muncii editoriale, părintele Ioan Tămaș de la Vâlcele – talentat paroh, voce a zonei, prof. univ. dr. Ioan Ciurea din Köln (mare prieten al domnului Lăcătușu), dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden), av. Ioan Solomon, profesoarele Maria Stoica, Rodica Pârvan, Ligia Dalila Ghinea, Florentina Teacă și nenumărați alții. Între ei, un loc de frunte îl ocupă Înaltpreasfințitul Ioan Selejan. Veneam mereu cu bucurie să-i primim îmbrățișarea (de care eram siguri), atenția, aprecierea, sărutul de prietenie. Ne pregăteam din vreme – zeloși să nu-l dezamăgim –, convinși că ne pregătește o surpriză mereu proaspătă, mereu mai elevată. Cu știința de a face variate și plăcute întâlnirile noastre, ne stimula, ne provoca, ne optimiza și lumina sărbătorește zile de neuitat, știind să ne promoveze și să ne încurajeze, acordând fiecăruia șansa meritată.
Nu m-am gândit niciodată cum ar fi la Centru când nu ne va mai întâmpina acest mare prieten; sperăm că a imprimat urmașilor spiritul deschis, marcat de creștinească mărinimie, energia atotcuprinzătoare a liderului adevărat și altruismul dătător de speranțe care au domnit la Centrul „Nicolae Colan” în ultimii ani.
Stimate Domnule Dr. Ioan Lăcătușu, să fiți sănătos, să nu ne abandonați, rămânându-ne colaborator, susținător, prieten și sfătuitor. Să vă avem mereu printre noi, cu noi, pentru noi, cu aceeași ținută tinerească, verticală și privire senină, albastră și plină de interes pentru frumos și bine.”
Prof. Mioara Nicolau (poeta Anthonia Amatti), Covasna
Această mărturie nu este doar o pagină de istorie locală, ci și una de suflet, scrisă de poeta Anthonia Amatti – voce distinctă a liricii transilvănene și martoră directă a rolului pe care Centrul „Nicolae Colan” l-a avut în viața comunității românești din Covasna.
Prof. Mioara Nicolau (pseudonim literar – Anthonia Amatti, 1942-2022) a fost profesoară de limba franceză și poetă română, remarcabilă pentru contribuția sa constantă la viața culturală a judeţelor Brăila și Covasna. Membră a Uniunii Scriitorilor din România – filiala Brașov din 2008, a debutat literar cu Treceri în 2001 şi a publicat în mai puțin de un deceniu peste zece volume de versuri. Poezia sa reflectă profunzimi spirituale, credință, iubire și legătura cu Ardealul. A activat intens în spaţiul cultural local, coordonând cenacluri, lansând volume în contexte speciale și promovând poezia creștină și românească autentică. S-a stins la 16 noiembrie 2022, lăsând o moștenire spirituală și literară importantă.
Dor de Covasna
Covasna!
Ce dor ţi se face de ea
Când stai departe câteva luni!
O! Cum vreau să ajung iar pe poteca cu dale
Ce şerpuieşte la poalele pădurii!
Să intru în şirul acela de oameni
Care urcă panta lină, unul după altul
Ţinându-şi în palmă, cu grijă, inimile!
Firave inimi, însetate de sănătate.
Fiecare are grijă să nu-l atingă pe cel din faţă,
Căci inima ar putea aluneca în cascada din vale.
Merg atent
Şi inimile sclipesc ciudat,
Şi trezesc în noi trăiri nemaiîncercate.
Şi plini de mirare vorbim în şoaptă
În toate limbile şi, deşi nu le ştim,
Acum, aici, le înţelegem
Şi pulsăm cu aceste inimi aproape şi, la fel,
Dornici să facem din ele o singură
Inimă mare şi bună
Care să bată până la sfârşitul vieţii
În ritmul pământului, brazilor, cerului de aici,
Mari şi bune, aproape şi la fel!
de Antonia Amatti
Prin aceste cuvinte, poeta rămâne prezentă în inimile celor care i-au împărtășit drumul și în amintirea Centrului care a inspirat-o.
Notă:
Articolul a fost întocmit pe baza informaţiilor puse la dispoziţia autorilor de familia Mioara şi Laurenţiu Nicolau.
Drd. Tatiana Scurtu
