În această noapte binecuvântată a Învierii, sfintele lăcașuri de rugăciune ale Bisericii străbune sunt împodobite prin prezența atât de numeroasă a celor ce doresc să se împărtășească de bucuria și lumina Învierii. În niciun moment din timpul anului creștinii nu resimt o mai mare chemare de a fi cu toții în Biserică precum în această noapte. Chiar și cei care nu participă duminică de duminică la sfintele slujbe, nu pot rămâne indiferenți față de taina acestei nopți de Înviere. Câteva clipe de prezență în atmosfera cea sfânta a Paștelui, primirea Sfintei Lumini de fiecare, salutul „Hristos a Înviat – Adevărat a Înviat!”, toate acestea picură în sufletul fiecăruia bucuria negrăită de a fi împreună, de a acorda unul altuia iertare, de a cânta troparul pascal: „Hristos a Înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le”. Sufletele noastre se bucură de adevărul nemuritor al biruinței morții de către Mântuitorul Iisus Hristos prin propria sa moarte și înviere pentru neamul omenesc.
Sfântul Ioan Gură de Aur, ne mângâie în cuvântul său din noaptea Paștilor, zicând: „Bogații și săracii împreună bucurați-vă! Cei ce v-ați înfrânat și cei leneși, cinstiți ziua aceasta! Cei ce ați postit și cei ce n-ați postit, veseliți-vă! Masa este plină, ospătați-vă toți… Nimeni să nu iasă flămând. Nimeni să nu se tânguiască pentru păcate, că din mormânt iertare a răsărit. Nimeni să nu se teamă de moarte, că ne-a izbăvit pe noi, moartea Mântuitorului” . Iată de ce, iubiți frați și surori vă simt atât de aproape în această noapte sfântă și atât de uniți în Iisus Hristos Cel Înviat din morți.
Trăim cu toții puterea unificatoare a Învierii lui Hristos și acesta în ciuda faptului că suntem atât de deosebiți unii față de alții, iar scopurile pe care le urmărim de obicei sunt atât de diferite de la om la om. Starea socială sau rangurile dispar în aceste clipe de revelație dumnezeiască a Paștilor. Sfânta Lumină, împărțită de lumânarea ținută cu sfială în mâini descoperă chipuri noi, priviri sincere și blânde, inimi deschise și suflete curate prin Sfânta Taină a Spovedaniei. Clipele acestea de har se prelungesc de-a lungul vieții, izvorând în suflete simțăminte de pace și iubire fără de care nu pot exista unitatea și comuniunea.
Învierea lui Hristos, pe care o mărim neîncetat, este taina unității și a comuniunii. Nu există ceva mai sfânt în cer și mai necesar pe pământ ca unitatea și comuniunea. Sfintele Paști, sau biruința asupra morții sunt izvorul comunității și al comuniunii între Dumnezeu și oameni, între cer și pământ, între cei vii și cei morți, între cei credincioși și cei mai puțin credincioși, între cei înstăriți și cei săraci, între tineri și vârstnici, între cler și credincioși, între cârmuitori și popor. Sfânta Înviere formează această punte de legătură între Dumnezeu și credincioși, pentru că minunea Învierii constituie taina iubirii desăvârșite și biruința asupra morții și a păcatului.
Iubiți frați și surori,
Taina Sfintelor Paști este, iubirea Sfintei Treimi, revărsată pe pământ, prin întruparea, moartea și învierea Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos. Această iubire dumnezeiască se cere continuată în inimile noastre, prin credință în Dumnezeu și în Biserica Sa drept-măritoare, prin viață curată, prin îngăduință față de aproapele și prin iertare frățească. Virtutea iubirii nu poate fi deplină decât în Împărăția Cerurilor. Ca o pregustare însă, viața bazată pe iubire, poate fi realizată încă de pe pământ, după pilda Sfinților, pentru că „Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 8).
Fiecare în parte și întreg neamul creștinesc, avem nevoie mai mult ca oricând de unitate, de împreună-viețuire în îngăduință și iertare, de comuniune în adevăr și dreptate. În această noapte de lumină, simțim iubirea Fiului lui Dumnezeu, apoi la fiecare Sfântă și Dumnezeiască Liturghie când ne cuminecăm cu Sfintele Taine. Dacă am putea prelungi această stare de iubire din momentele înălțătoare izvorâte din Taina Învierii lui Hristos și de am putea-o face lucrătoare în familie și în societatea românească. Am avea atunci mai puțini dușmani, am întâlni mai puțini semeni agresivi, ar exista mai puțini bătrâni părăsiți, copii abandonați și familii destrămate.
Dacă am ști noi la câtă vrednicie de cheamă Hristos cel Înviat „ajutând și slujind pe acești foarte mici frați ai Săi” (Matei 25, 40): suferinzi, săraci, bolnavi trupești și sufletești.
Praznicul Învierii Domnului a fost întotdeauna un prilej de bucurie pentru întreaga suflare creștinească, dar și un moment de meditație și de cercetare a vieții fiecăruia, pentru a ne înmulți dragostea frățească și unitatea în Hristos și în Biserica Sa. Sfântul Apostol Pavel spunea Corintenilor și prin ei nouă creștinilor „Lărgiți-vă și voi inimile” (II Corinteni 6, 13). În inimă cuprindem slăbiciunile și cerințele, nu numai a celor ce ne iubesc, ci și ale acelora care ne urăsc pe noi. Din inimă izvorăsc și cresc facerile de bine pentru aproapele nostru aflat în suferință: „ca în toate să creștem întru El, Care este capul, Hristos” (Efeseni 4, 15).
Să ne îngrijim, de îndatoririle noastre de fii ai învierii, de plinirea lipsurilor aflați în sărăcie și în nevoi. De copiii părăsiți de părinți, de tineri aflați în depresii, căzuți moral și spiritual, de bătrâni neajutorați lipsiți de îngrijirea necesară unei vieți demne și de familii nevoiașe. Să folosim prilejul sărbătorii Învierii Domnului pentru a înlătura ceea ce ne separă și ne îndepărtează unii de alții. Să regăsim drumul împăcării cu aceștia, să înmulțim dragostea și bunătatea, să sădim în inimile noastre acele virtuți care să arate tuturor că viața trăită în Hristos reprezintă cea mai înaltă treaptă a existenței omenești. Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat de treia zi din morți să reverse asupra noastră și a lumii întregi pacea și bucuria cu care i-a întâmpinat pe Apostoli și pe Femeile Mironosițe în ziua Învierii Sale, să vindece toată boala și neputința neamului omenesc. În persoana divino-umană a Domnului Iisus Hristos Cel răstignit și înviat se află izvorul vindecării noastre de păcat și de urmările lui: boala, suferința, moartea și stricăciunea. Cântările Canonului Învierii arată puterea vindecătoare a Sfintei Cruci, adică a Sfintelor Pătimiri ale Domnului Iisus Hristos, astfel: „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le, cu patima preacuratului Tău Trup, pe care de voie l-ai purtat” . Mântuirea, ca vindecare a naturii umane căzută în păcat, de moarte și de stricăciune este cântată în slujba utreniei Sfintelor Paști, astfel: „Cu trupul adormind ca un muritor, Împărate și Doamne, a treia zi ai înviat, pe Adam din stricăciune ridicând și moartea pierzând; Paștile nestricăciunii lumii de mântuire” .
În aceste zile de sărbătoare, de lumină și bucurie pentru viața noastră creștină, vă îndemn pe toți cu părintească dragoste în Hristos, să arătați lumina dreptei credințe și a faptelor bune pretutindeni unde vă aflați, să împărtășiți și altora bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Vindecătorul și Mântuitorul nostru. Să ne rugăm pentru pacea lumii și să arătăm semnele iubirii frățești tuturor creștinilor.
Iubiți credincioși și credincioase,
Astăzi este Paștile Domnului. Astăzi Hristos, Viața noastră, a biruit moartea, iadul și pe diavolul. Astăzi ni s-au deschis porțile Raiului și Împărăția Cerurilor. Astăzi îngerii se bucură împreună cu oamenii și preamăresc pe Dumnezeu. Deci să lepădăm din casele și din inimile noastre, toată răutatea, întristarea și păcatul și să preamărim cu bucurie pe Hristos Cel Înviat. Să ne închinăm Crucii pe care S-a răstignit Hristos. Să sărutăm mormântul din care a Înviat Domnul. Să urmăm cu credință și nădejde pe Mântuitorul nostru, împreună cu Maica Domnului, cu toți sfinții, cu părinții și înaintașii noștri. Astăzi am dobândit iertare și mântuire prin Înviere. Nimeni să nu fie trist, nimeni să nu își piardă credința și nădejdea în necazurile vieții, căci Hristos Cel înviat este cu noi până la sfârșitul veacurilor. Rămâne cu noi în veci, de vom rămâne în dragostea lui și îi vom păzi poruncile.
Cu prilejul sfintelor sărbători de Paști, vă adresez tuturor calde doriri de sănătate și fericire, pace și bucurie, dimpreună cu salutarea pascală:
Hristos a Înviat!
Adevărat a Înviat!
Al vostru către Hristos-Domnul rugător,
†Andrei
Episcopul Covasnei și Harghitei
