“Mens sana in corpore sano”
(Minte sănătoasă în corp sănătos) – Iuvenal, Satirae
Noţiunea de psihic este definită de către prof. Dr. Paul Popescu Neveanu drept “modalitate superioară a existenţei biosociale, ansamblu de stări, însuşiri, fenomene şi procese subiective ce depind cu necesitate de mecanismele cerebrale şi de interacţiunea cu lumea obiectivă, îndeplinind funcţii de raportare la lume şi la sine prin orientare, reflectare, planificare mentală şi acţiuni transformativ-creative”.
Relaţiile complexe de interdependenţă existente între sănătatea mentală şi cea somatica (fizică), enunţate de Iuvenal, suscită şi azi un interes viu în lumea medicală. Astfel, la începutul sec. al XX lea ia fiinţă Psihosomatica, căreia, acelaşi Prof. Dr. P. Popescu-Neveanu îi atribuie drept sorginte: “necesitatea sublinierii unităţilor organismului şi a rolului psihismului în apariţia, desfăşurarea şi dispariţia procesului morbid.” (morbid = nesănătos).
Conceptul de boală cuprinde integralitatea dimensiunilor fiinţei umane: biologică, psihică, socială, culturală şi moral-spirituală. Sub aspect biologic boala este o stare de dezechilibru a organismului sau a unei părţi a acestuia, produsă de agenţi interni sau externi. Dintr-o perspectivă plurifactorială Fitzpatrick defineşte boala ca “o stare finală, rezultat al unei combinaţii dintre factorii ecologici şi comportamentali aflaţi în interacţiune cu predispoziţiile genetice, care plasează individul într-o situaţie de risc mărit ca urmare a unei alimentaţii neraţionale, expunerii cronice la agenţi patogeni, stresului, toxicelor uzuale, sau altor factori.”
Boala nu reprezintă doar o sumă de simptome şi semne pur organice sau somatice, ci reprezintă un proces care afectează funcţionarea normală a organismului, viaţa psihică, socială şi spirituală a persoanei, cuprinzând şi reacţia acesteia faţă de procesul morbid. Fiind o stare neplăcută, penibilă, boala creează anxietate, nesiguranţă, depresie. Conştienţa bolii cu anxietatea, neliniştea, anticiparea suferinţei fizice sau trăirea ei directă, impactul social pe care îl are, determină în orice bolnav apariţia unui stres major, care se traduce printr-un registru larg de manifestări şi reacţii, în funcţie de natură, gravitatea şi prognosticul bolii, ca şi de personalitatea subiectului. Bolnavul, aflându-se în diferite roluri şi funcţii, constituie un factor perturbator pentru ambianţă, sens în care, boala mamei deţine primul loc. Aşadar, în accepţiunea sa de actualitate, boala nu mai este abordată sau percepută doar sub aspectul ei fizic, grosier, ci i se recunosc răsunetul psihic, impactul socio-profesional şi moral-spiritual.
Conştientizând modul în care se influenţează reciproc componenta fizică şi cea psihică, acceptând drept adevărată sintagma enunţată plastic de către dr. Lamont Murdoch: “erorile genetice încarcă arma, modul de viaţă apasă pe trăgaci” şi cum asupra eredităţii – care nu este determinantă – nu avem control, ceea ce putem şi trebuie să facem pentru păstrarea sau redobândirea nepreţuitei comori numită sănătate, constă în stabilirea unui stil de viaţă sănătos.
Cum în această cuprinzătoare noţiune alimentaţia are un loc şi un rol privilegiat, iată câteva recomandări:
O STARE DE SPIRIT BUNĂ ŞI UN SOMN ODIHNITOR au drept actor principal Triptofanul. Acesta face parte din grupa aminoacizilor esenţiali, acţionează favorabil asupra creierului stimulând, împreună cu Vitamina B6 şi Magneziu, producerea de serotonină (hormonul fericirii) şi melatonină (sursa: Journal of Clinic Investigation). Prin contrast, stresul cronic stimulează producţia de grelină, hormonl foamei, inducând un mecanism de compensare a nefericirii prin creşterea poftei de mâncare (bulimia de stres). Conform aceleiaşi surse, alimentele bogate în triptofan sunt: ouăle, orezul complet (nedecorticat), produsele lactate, alunele, seminţele de susan, dovleac, floarea-soarelui (neprăjite), fasolea, tofu, cod, lapte degresat, soia, boabele de muştar, pătrunjelul, germenii de grâu.
MEMORIA este ca un muşchi a cărui eficienţă este determinată de exerciţiu. Un rol important în optimizarea acestei funcţii cerebrale o are acetilcolina, prezentă în: nuci, migdale şi fistic (necoapte), precum şi în brânză, ouă, conopida, ficat, peşte alb.
CAPACITATEA DE CONCENTRARE, ATENŢIA, PROCESUL DE ÎNVĂŢARE sunt strâns legate de Noradrenalină, neurotransmiţător sintetizat şi utilizat în special în trunchiul cerebral. Se consideră că acest neurotransmiţător este implicat în reglarea funcţiilor cognitive pe calea cortexului cerebral, a funcţiilor afective prin intermediul sistemului limbic şi a funcţiilor endocrine prin intermediul hipotalamusului. Sinteza de noradrenalină este facilitată de nuci, alune, fistic (necoapte), alge marine, unt, peste, carne de pasăre şi vită.
PĂSTRAREA FUNCŢIILOR INTELECTUALE INTACTE este imposibilă atunci când există un deficit de Omega 3. Pentru asigurarea unui aport suficient este ncesar să mâncăm frecvent nuci, alune, seminţe de susan, in, dovleac şi floarea-soarelui (neprăjite), ulei de rapiţă, de măsline (presate la rece) şi peşte gras (somon, sardine).
CREIER BINE HRĂNIT. Creierul nostru se hrăneşte cu zaharuri, dar în nici un caz cu zahăr rafinat şi bomboane. Celulele nervoase au nevoie de zaharuri complexe cu indice glicemic scăzut, prezente în: năut, fasole, linte, cereale integrale, orez nedecorticat, fructe proaspete.
MENŢINEREA TINEREŢII MICILOR “CELULE GRI”. O veritabilă cură de întinerire şi menţinere a vigorii celulei nervoase poate fi realizată mâncând multe fructe de pădure (fragi, afine, coacăze, zmeură, mure). Antioxidanţii conţinuţi asigură pe lângă protecţia împotriva radicalilor liberi, o mai bună oxigenare a creierului. O altă armă împotriva îmbătrânirii celulei nervoase o constituie Vitamina E, prezentă în avocado, nuci şi seminţe (neprăjite), cereale nerafinate.
Lupta împotriva ANXIETĂŢII, OBOSELII MENTALE ŞI A ACCIDENTELOR VASCULARE CEREBRALE găseşte în oligoelemente ca: manganul, zincul, iodul, cuprul, aliaţi de nădejde; acestea sunt prezente în algele marine, ciuperci, drojdie de bere şi pâinea din făină integrală.
Chiar dacă este îndeobşte cunoscut, dată fiind importanta sa majoră, reamintim că deshidratarea, ca rezultat al ingestiei unor cantităţi insuficiente de apă, şi/sau excesul de sare, creează dezechilibre majore şi în acest delicat domeniu. De aceea este recomandat să bem minim doi litri de apă pe zi, iar cantitatea totală de sare ingerată să nu depăşească 4 g./zi la adulţi (atenţie zarzavaturile conţin deja cantităţi suficiente).
Întrucât “ceea ce mâncăm va gândi, va vorbi şi va umbla mâine” considerăm că, îndeosebi menţinerea sănătăţii şi vigorii psihice, merită pe deplin efortul nostru constant.
Iacobina Luminiţa Curteanu – A.S.E.F.
