1919 iunie 27. Consiliul Dirigent, transmite tuturor prefecturilor subordonate, următoarea notă circulară: “În urma rugărilor repetate a particularilor şi a oficiilor publice, îndeosebi în interesul populaţiei din teritoriile nou ocupate, termenul pentru înaintarea declaraţiilor de despăgubire se prelungeşte până la 1 septembrie 1919. Acest termen definitiv se referă la toate teritoriile cuprinse în hotărârile de la Alba-Iulia, vasăzică nu numai pentru Ardeal, ci şi pentru Banat şi părţile româneşti din ţinuturile ungurene. Din nou se accentuiază, că declaraţiunile se depun la comisiile locale, iar acolo unde acestea nu sunt constituite acestea se înaintează la Dnii prefecţi şi nu la Resortul pentru finanţe. Şi de astădată se declară că, pagubele suferite în şi prin revoluţia din toamna anului 1918, nu se vor restitui. Şeful Resortului Finanţelor” (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.392/1922, f.34)
1919 iunie-iulie. În Ordinul circular nr. 13170/1919, pentru “regularea salarizării funcţionarilor judeţeni şi orăşeneşti” se menţionează: “Consiliul Dirigent în şedinţele sale din 26, 27 iunie şi 1 iulie 1919 a stabilit normele de salarizarea, numirea, încadrarea, înaintarea şi pensionarea funcţionarilor de stat”. Urmează detalii despre funcţionarii “care fac serviciu în baza dreptului de război, cei care au depus jurământul de fidelitate şi cei care de facto funcţionează”. (ANC, Fond Prefectura Treiscaune, dos.209/1920)
1919 septembrie 12. Apar decretele Consiliului Dirigent pentru reforma agrară şi pentru introducerea votului universal şi egal al tuturor băraţilor. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucurşti, 1971, p.317)
1919 septembrie 27. Se formează un guvern în frunte cu Arthur Văitoianu. (Istoria României în date, Editura Enciclopedică Română, Bucurşti, 1971, p.317)
1919 septembrie 15/28. Mare sărbătoare populară românească, organizată de Despăţământul Astra Trei Scaune, în piaţa oraşului Sf. Gheorghe, cu prilejul adunării generale de reorganizare a Despărțământului Trei Scaune, desfăşurată în Sala Prefecturii. (Angvstia, nr. 4/1999, p. 345) Unul dintre cele mai importante proiecte interbelice privind depresiunile intrcarpatice a fost „aducerea la matcă a românilor înstrăinaţi” sau „reromânizarea românilor maghiarizaţi”. Era vorba, fireşte, nu de românii deja pierduţi pentru neamul lor, maghirizaţi de-a lungul istoriei, ci de cei care încă se considerau români dar nu mai cunoşteau limba română. Prezentul studiu încearcă o evaluare a acestui proiect, respectiv surprinderea unor dimensiuni precum: instituţii participante, modul de organizare, etapele de desfăşurare, obiective, finalitate, percepţia în opinia publică românească şi maghiară, învăţăminte, reflecţii privind oportunitatea şi actualitatea unui asemenea proiect în condiţiile de astăzi. Formularea proiectului aparţine intelectualilor locali şi a fost făcută publică imediat după unire. Astfel, la adunarea de reactivare a despărţământului ASTRA Treiscaune, desfăşurată la Sfântu Gheorghe, în 15/28 septembrie 1919, preotul ortodox Aurel Nistor din Araci, referindu-se la românii maghiarizaţi, spunea: “Aceşti fraţi ai noştri trebuie salvaţi din ghiarele maghiarismului, să înveţe din nou limba românească, să îmbrace iar portul românesc, să simtă şi să trăiască ca români”. Aceasta şi-a propus-o ca ţintă conducătorii români din judeţ, având a stabili însă un plan de muncă întocmit şi executat cu multă tragere de inimă.
“Primul lucru care trebuie făcut – menţionează preotul Aurel Nistor în articolul Se ivesc zorile la românii din Secuime, apărut în “Neamul Românesc” – era să li se deştepte mândria că sunt români. Până acum nu au avut ocazia să vadă comorile atât de bogate ale sufletului românesc; li s-a spus de unguri, la toate ocaziile, ca să se ruşineze, căci fac parte dintr-o «naţionalitate» lipsită de cultură, săracă, întru toată inferioară celei ungureşti. Le-au sugerat ideea, care a şi prins, că românii sunt o rasă decăzută, urmaşi de slugi şi păstori veniţi din alte părţi în Ardeal, că ei nu au nici cultură, nici lucruri de samă ca arta, portul, obiceiuri, etc.”. (Ioan Lăcătuşu, Reromânizarea populaţiei româneşti maghiarizate din fostele Scaune secuieşti. Încercări de evaluare a unui proiect interbelic, în Angvstia 5, 2000, p. 127-136)
1919 septembrie 30. Despre ASTRA şi scopurile ei, preotul Aurel Nistor scria marelui savant Iorga, într-o telegramă trimisă în 30 septembrie 1919, astfel: “Românii din Secuime, doritori de muncă pentru răspândirea scrisului românesc până în cea mai ascunsă colibă, văzându-se pentru prima oară adunaţi liberi şi nestânjeniţi ca să reorganizeze DespărţământulTrei Scaune al Asociaţiunii pentru Literatura şi Cultura Poporului Român, cugetă cu adânc devotament şi cu dragoste de d-voastră, apostolul muncii şi trezirii prin luminarea sufletului românesc. Vom merge înainte pe calea indicată de d-voastră”. (Românii din Covasna şi Harghita)
1919 octombrie 12. S-a născut Imreh István, istoric, sociolog. Studii medii la Cluj şi Braşov şi universitare la Cluj. Doctor în istorie economică (1944). Profesor universitar la Cluj. Publică articole în Studia, Anuarul Institutului de Istorie din Cluj, Acta Musei Napocensis, Terra Nostra, Napoca Universitară, colabotator la Istoria României (1964). A publicat în limba română: Despre începuturile industriei capitaliste din Transilvania în prima jumătate a veacului al XIX-lea (1955). Lucrarea sa Viaţa cotidiană la secui a fost tradusă şi în româneşte. (Românii din Covasna şi Harghita)
1919 octombrie 20. S-au deschis cursurile Şcolii normale de fete “Regina Maria”. Rosturile şcolii normale au fost clar formulate în documentele şcolare, subliniate de presa vremii: transformarea mentalităţii copiilor, însuşirea limbii, istoriei şi culturii româneşti, pregătirea complexă a viitorilor dascăli. Articolele apărute în ziarele locale Oituzul, Neamul românesc, La noi, Era nouă ne dau imaginea unei şcoli în care existau condiţii excelente de funcţionare, o şcoală cu o impresionantă activitate educativă, care în modul cel mai “desăvârşit” a fost “acomodată nevoilor locale”. Această instituţie a participat cu echipe de teatru la majoritatea manifestărilor cultural-artistice organizate de Prefectură şi ASTRA, între anii 1920-1940, cu ocazia sărbătorilor naţionale (10 Mai, 1 Decembrie, 24 Ianuarie) şi a celor religioase (Crăciun, Bobotează, Paşti, Înălţarea Domnului – Ziua Eroilor etc.). În martie 1936, elevele de la “Regina Maria” au prezentat la Hăghig piesa Unchiul cel înţelept. Anul următor, în cadrul acţiunilor culturale destinate românilor deznaţionalizaţi, au jucat piesa Florin şi Florica de Vasile Alecsandri, la Turia, iar la Lisnău, piesa în două acte Hazaiel de maica Leca, de la mânăstirea Agapia (cu traducere în limba maghiară). (Românii din Covasna şi Harghita).
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU
