După plecarea mea din satul natal Tatomirești, comuna Rebricea, județul Vaslui, în anul 1961, o dată cu trecerea anilor, numărul rudelor și prietenilor cu care am ținut permanent legătura, a scăzut continuu. În ultimii ani, au rămas puțini, printre care: învățătorul Constantin Stoleru, dascălul copiilor din sat, împreună cu soția sa, Alexandrina, timp de peste 43 de ani.
Familia Stoleru, la fel ca și familia Lăcătușu, face parte dintre familiile cuprinse în catagrafiile (recensămintele populației) din Tatomirești, din cea de- a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Redăm câteva pagini din viata și activitatea familiei învățătorului Constantin Stoleru, prietenul meu de-o viață.
Străbunicul său, Gheorghe (Iorgu) Stoleru, a fost adus de la Fălticeni, de boierii de atunci, ca administrator al pământurilor boierești. Având și profesia de dulgher (stoler), la fel ca și în alte cazuri, aceasta a devenit numele de familie.
Bunicul, Ion, zis Nică Stoleru, a fost un gospodar de frunte al comunei Drăgușeni, de care aparținea atunci satul Tatomirești, „cu insignă de fruntaș, în piept”.
Tatăl, Costică Stoleru, s-a născut pe 8 iulie 1918, într-o familie de oameni gospodari, cu șase copii. A fost crescut într-o familie frumoasă, bucurându-se de o educație aleasă, care a dus la conturarea unui caracter deosebit. Și-a satisfăcut stagiul militar la pompieri, în București. A fost șoferul comandantului unității și a urmat Școala de mecanici, fiind, o perioadă, șeful depozitului de carburanți pe unitate. După revenirea acasă, a fost un gospodar apreciat toată viața. Din căsătoria sa cu Maria Popa Vulpe (fată și ea de oameni gospodari), au rezultat trei copii: Elena, Constantin și Maria. Elena a avut serviciul în Iași, la Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T), ca telefonistă și telegrafistă, iar Constantin și Maria au absolvit Liceul Pedagogic din Iași, fiind repartizați ca învățători: Constantin, la Școala Tatomirești, iar sora Maria Vierașu (după căsătorie) a mers după soț în comuna Ivănești, județul Vaslui, la Școala Ursoaia.
Învățătorul Constantin Stoleru s-a căsătorit cu învățătoarea Alexandrina (Huștiu, n.n.). Bunul Dumnezeu a binecuvântat familia Stoleru cu doi băieți: Ionuț și Costinel, amândoi îmbrățișând profesia de dascăl. Ionuț a absolvit Seminarul Teologic din Iași și Facultatea de Teologie, apoi, Facultatea de Psihologie și Știinte ale Educației, astăzi, fiind învățător la o școală din Iași și tatăl unui băiețel de 8 ani. La rândul său, Costinel a finalizat cursurile Seminarului Teologic Sfântul Vasile cel Mare, după care a urmat, în paralel, cursurile Facultății de Geografie și cele ale Facultății de Teologie „Dumitru Stăniloae” din Iași, unde i-a călăuzit pașii Preafericitul Părinte Daniel, ale cărui cursuri erau minunate, Profesorul Emilian Popescu și alții. După terminarea celor două facultăți, în 2008, respectiv, în 2009, a îmbrățișat meseria de dascăl din dorința de le împărtăși copiilor din cunoștințele și experiențele acumulate în acești ani. În anul 2011, s-a căsătorit cu Ramona, Bunul Dumnezeu binecuvântând tânăra familie Stoleru cu trei copii: Ecaterina, Anastasia și Nectarie.
Dedicat profesiei de dascăl, învățătorul Constantin Stoleru, de-a lungul timpului, a adus numeroase îmbunătățiri localului școlii, sub atenta sa supraveghere acoperișul din țiglă a fost înlocuit cu unul din tablă, mobilierul din clase schimbat cu unul modern, geamurile din lemn cu unele din termopan, sobele cu calorifere, școala având centrală termică. Astăzi, elevii care finalizează cursurile primare din Tatomirești au posibilitatea de a face naveta cu microbuzul școlar, la Școala Gimnazială din Rebricea, pe o șosea asfaltată. În anul 2005 am vizitat satul natal: bisserica, școala, prietenii. La familia prietenului Constantin Stoleru, doamna Alexandrina ne-a răsfățat cu gustoasele bucate moldovenești, apoi, la o ceașcă de cafea și un pahar de vin, am depănat amintiri din copilărie și adolescență. Ne-am adus aminte de bunii noștri părinți, de învățători, de preoți, de tradițiile și obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă, dar și de greutățile din timpul colectivizării…
Am plecat cu bateriile sufletești încărcate, dar și cu reîmprospătarea obligațiilor morale față de satul natal. Atunci, am discutat prima oară cu învățătorul Constantin Stoleru despre proiectul unei viitoare lucrări monografice a satului nostru natal.
Peste câțiva ani, m-am întors în sat și am donat, bibliotecii școlii, un număr de câteva zeci de volume apărute la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, între care s-a aflat lucrarea „Profesioniștii noștri 5. Ioan Lăcătușu – arhivist, istoric, sociolog, la 65 de ani”. Cu această ocazie, au fost oferite dulciuri și alte cadouri elevilor.
La fel ca și în întreaga țară, după 1989, reducerea numărului locuitorilor din sat, care și-au stabilit domiciliul în alte localități din țară și din străinătate, cu toate consecințele negative ale acestei realități asupra scăderii natalității populației satului, a influențat și influențează nemijlocit numărul populației de vârstă școlară din localitate.
Un indicator, care poate reda dimensiunea calitativă a învățământului primar din satul Tatomirești, în ultimii 70 de ani, îl reprezintă profesiile foștilor elevi, imaginea publică formată în mentalul colectiv din comunitățile în care muncesc și locuiesc. La zecile de muncitori calificați, maiștri, tehnicieni, funcționari publici ș.a. și la tinerii care nu au mai continuat studiile liceale, se adaugă intelectualii, specialiștii recunoscuți cu performanțe obținute în diverse domenii de vârf ale vieții publice, după cum urmează:1 doctor în Sociologie, 1 preot ortodox, 6 profesori, învățători, 6 ingineri, din care 1 inginer de aviație și 1 inginer agronom, 4 ofițeri superiori, din care un general în retragere și 1 diplomat, atașat militar, 2 matematicieni-informaticieni, din care 1 face parte din prima promoție de informaticieni din România (1975), 2 economiști ș.a.
Cifrele prezentate vorbesc de la sine. Orice comunitate rurală, de mărimea satului Tatomirești, ar fi mândră să aibă asemenea membri de frunte ai elitei românești contemporane.
O caracteristică importantă a membrilor familiei Stoleru, din toate generațiile, o reprezintă sprijinul constant acordat desfășurării vieții bisericești. Este o demnitate civică onorantă, răsplătită moral, prin prestigiul și respectul de care s-a bucurat și se bucură familia Stoleru, din partea comunității locale.
Prin întreaga sa activitate școlară și civică, în calitate de epitrop al Parohiei din localitate, împreună cu cei doi copii: Costinel- preot și Ionuț – profesor, învățătorul Constantin Stoleru se bucură de prețuire din partea consătenilor și a tuturor celor care îl cunosc.
Dorința noastră de a ajuta mai mult Biserica din sat și de a redacta o lucrare monografică a Tatomireștiului s-a materializat, cu ușurință, și pentru faptul că toți trei am făcut parte dintre ctitorii care au sprijinit construirea paraclisului cu hramul „Sfântul Nectarie de la Eghina” și din grupul care a redactat monografia satului natal Tatomirești, cu binecuvântarea PS Ignatie, Episcopul Hușilor.
Volumul „Tatomirești – un sat prin vitregia veacurilor, ctitorit de Ștefan cel Mare” cuprinde, la început, Cuvântul de binecuvântare a Preasfințitului Ignatie al Hușilor, în încheierea căruia, înaltul ierarh menționează următoarele: „Felicităm și binecuvântăm tot acest demers de a restitui prezentului părți ale moștenirii sociale, culturale și spirituale ale trecutului tatomireștean.” Colaborarea cu prietenii implicați în redactarea volumului monografic dedicat satului Tatomirești a fost benefică și roditoare.
Împreună cu părintele paroh Bogdan Vasile Luca și învățătorul Constantin Stoleru, prietenul Sorin Lăcătușu, ca un bun cunoscător al realităților din satul Tatomirești din ultimii 70 de ani, a dat răspunsuri valoroase la întrebările din chestionarul referitor la Istoria satului Tatomirești, în mentalul colectiv contemporan al locuitorilor așezării.
Apoi, Constantin Stoleru și fiul său, preotul-profesor Costinel Stoleru, au contribuit la redactarea unor studii și articole din capitolele Pagini memorialistice, Personalități ale satului Tatomirești, File din istoria satului Tatomirești, răspunsuri valoroase la întrebările din chestionarul referitor la Istoria satului Tatomirești, în mentalul colectiv contemporan al locuitorilor așezării. O altă importantă contribuție și-a adus învățătorul Soleru la redactarea capitolului referitor la Școala primară din sat.
Tatomirești – un sat prin vitregia veacurilor, ctitorit de Ștefan cel Mare introduce în spațiul public o primă lucare de tip monografic a satului Tatomirești. Cititorii vor avea, astfel, posibilitatea să cunoască pagini inedite din istoria satului, informații, mai puțin sau deloc știute, despre Biserică și Școală, despre elita localității și contribuția fiilor satului la istoria și cultura regională și națională.
Mulțumim familiei învățătorului Constantin Stoleru pentru faptul că a fost împreună cu noi, la realizarea acestor izbânzi hotărâtoare pentru dăinuirea identitară a satului natal Tatomirești. Tatomireștiul, pretutindeni, în suflet…
Împreună, am avut bucuria de a participa, sâmbătă, 9 noiembrie 2024, de sărbătoarea Sfântului Ierarh Nectarie de la Eghina, la slujba de sfințire a paraclisului Bisericii din Tatomirești, de către Părintele Episcop Ignatie al Hușilor, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.
După slujba de sfințire, a urmat Sfânta Liturghie, oficiată în apropierea noului locaș de cult. În cuvântul adresat celor prezenți, Ierarhul Hușilor a prezentat din profilul biografic al Sfântului Nectarie. La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Ignatie l-a hirotonesit întru iconom stavrofor pe părintele paroh Bogdan Vasile Luca, pentru activitatea pastoral-edilitară și implicarea sa activă la construirea și înfrumusețarea locașului de cult.
Printre cei care au primit Diplomă de Ctitor, acordată de PS Ignatie, Episcopul Hușilor, s-a numărat și familia Constantin și Alexandrina Stoleru, pentru „rodnica lor activitate pusă în slujba Bisericii și a societății, precum și pentru implicarea generoasă în ctitorirea Bisericii cu hramul „Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina”, din parohia Tatomirești, județul Vaslui. Nădăjduind că această cinstire va fi un temei de a lucra și pe mai departe, cu încă și mai multă râvnă, le urăm, împreună cu Sfântul Apostol Ioan, să aibă spor în toate și să meargă bine cu sănătatea, precum merg bine cu sufletul (3 Ioan I.2.). Dată în reședința noastră eparhială din Huși, în anul mântuirii 2024, Luna noiembrie ziua 09, †Ignatie, Episcopul Hușilor…O răsplată morală binemeritată.
Dr. IOAN LĂCĂTUȘU
Mulțumim prietenului Constantin Stoleru și familiei sale, pentru faptul că au fost împreună cu noi la realizarea acestor izbânzi hotărâtoare pentru dăinuirea identitară a satului natal Tatomirești.
Mulțumim Bunului Dumnezeu că ne-a învrednicit să terminăm această lucrare, împreună cu toți colaboratorii, îndeplinindu-ne, astfel, o datorie de conștiință față de satul Tatomirești și oamenii săi „de față și viitori”.
Dr. Ioan LĂCĂTUȘU
