În a treia zi de Crăciun, pe 27 decembrie, Biserica Ortodoxă îl prăznuieste pe Sf. Ștefan-Întâi Mucenic și Arhidiacon. El a fost condamnat la moarte în anul 33 de către autoritățile iudaice, fiindcă a mărturisit credință întru Hristos. După jertfa sa a urmat un impresionant număr de martiri creștini, care au plătit cu viața pentru credință lor. Ca atare, Sfântul Ștefan este considerat Primul Martir.
Sfântul Ștefan s-a dovedit a fi un brav apărător al Credinței, venerându-l pe Domnul Iisus Hristos, mărturisind că El este Fiul lui Dumnezeu, care s-a născut, a murit, a înviat și s-a înălțat la ceruri pentru mântuirea noastră. A fost unul dintre cei șapte bărbați ”plini de Duh Sfânt și de înțelepciune”, aleși de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi. Ștefan a fost unul din ucenicii lui Iisus din Nazaret, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să-i conducă pe diaconi, precum și datorită credinței sale profunde și puterii sale de a săvârși minuni și semne, Sfântul Ștefan a fost numit și arhidiacon.
Misiunea Sf. Ștefan a fost aceea de a demonstra ca Iisus este personajul Divin cel prezis de prooroci in Vechiul Testament. Datorita râvnei și credinței sale, Dumnezeu l-a invrednicit cu puterea de a săvârși minuni. Căpătând acest har nemaipomenit, care-i însoțea propovăduirile, Sf. Ștefan a stârnit mânia evreilor, care l-au chemat la judecata in fața Sinedriului (Tribunalul lor), acuzându-l de blasfemie, păcat ce se pedepsea cu moartea. Ștefan a fost alungat în cele din urmă din Cetate și lovit cu pietre. Prăbusit sub povara bolovanilor, Sfîntul a avut puterea ca înainte de a muri, să se roage pentru iertarea faptelor ucigașilor lui: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”
Moaștele sale au fost descoperite abia în anul 415, atunci când preotul Luchian din Kefar-Gamala a avut o întreită viziune. Când i s-au descoperit moaștele, pe mormântul sau scria „Chiliel”, care în limba ebraică înseamnă „Cununa”, pentru că într-adevăr el a luat, cel dintâi dintre creștini, Cununa Muceniciei.
Ștefan („Stephanus” în limba latină) însemnă „Încununat”, de multe ori având semnificația unui titlu mai degrabă decât fiind un prenume. Numele de Ștefan se regăsește și din limba greacă, „Stephanos” fiind tălmăcit drept „Ghirlandă” sau „Coroană”.
O veche tradiție spune că, de ziua Sfântului Ștefan este bine să avem în casă Icoana care-l înfățișează pe acest Martir, întrucât se spune că Sfântul îi ajută pe creștinii care au probleme de sănătate dar și pe cei care se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase.
Astăzi, se pomenesc în biserici creștinii care au murit în împrejurări dramatice. Apoi se împart pachete cu alimente celor care poartă numele Sfântului Ștefan.
Pe 27 decembrie îm jur de 400.000 de conaționali îşi aniversează onomastica. Prenumele derivate din Ștefan sunt Ștefana, Ștefănuț, Ștefanela, Ștefaniță, Ștefănică, Stefanos, Ștefania, Ștefanida, Ștefănel, Șteflea, Fănică, Fănel, Fane, Fanache, Fana. În semn de iubire, prețuire și respect pentru Nartirul praznuit astăzi, dar și că dovadă de iubire și înțelegere, e bine să ne împăcăm cu persoanele cu care suntem certați.
Tuturor sărbătoriților le adresăm urarea de La Mulți Ani, cu sănătate și bucurii alături de cei dragi!
Horia C. Deliu
