În perioada 24 noiembrie- 6 decembrie 2024 am participat la Programul European de Schimb pe Sănătate Mintală ( https://eu-promens.eu/eu-promens) , o extraordinară oportunitate de dezvoltare profesională organizată de EU-PROMENS și finanțată de Uniunea Europeană, în Den Bosch, Olanda.
Programul european de schimb pentru sănătate mintală a fost conceput pentru a promova învățarea de la egal la egal la egal și colaborarea multidisciplinară între profesioniștii din domeniul sănătății mintale din Europa: medici psihiatri, psihologi, educatori, profesori, pedagogi, asistenți sociali din diverse medii comunitare și profesioniști care lucrează în penitenciare și centre de detenție pentru minori. Activitățile organizate pentru îndeplinirea obiectivelor proiectului au fost vizite de studiu, ateliere de lucru și oportunități de observare a locurilor de muncă ce se concentrează pe aspecte ale temelor critice precum prevenirea, rezolvarea crizelor, tratamentul și practicile orientate spre recuperare în domeniul sănătății mintale.
Găzduiți de organizația Reinier van Arkel, un important furnizor de servicii de sănătate mintală (cea mai veche instituție de sănătate mintală dîn Olanda, fondată în 1442) , precum și de Institutul Trimbos, prin programul Practici orientate spre prevenire, rezolvare a crizelor, tratament și recuperare într-un ecosistem de sănătate (mintală), alături de alți 23 de aplicanți din țări europene am avut ocazia să cunosc cele mai bune practici în serviciile comunitare de sănătate mintală din Țările de Jos, în centre de îngrijire a persoanelor cu boli mintale, adăposturi pentru persoane cu diferite adicții (droguri, alcool, internet,etc), la biblioteca municipală (unde se organizează diverse activități de recuperare pentru toate categoriile de vârstă și persoanele cu probleme de sănătate, nu doar fizică, ci și mintală), precum și în instituții care au ca activitate principală îngrijirea persoanelor bolnave mintal, dependente , fără familie, emigranți, precum și în cea mai mare închisoare de maximă siguranță din Olanda, în Den Bosch, Vught, Zaltbommel , Eindhoven și Zorgpark Voorburg -Vught.
Am participat la sesiuni specializate care au acoperit subiecte importante, cum ar fi tratamentul traumei, îngrijiri paliative în sănătatea mintală și abordări inovatoare ale demenței.
În cadrul discuțiilor de masă rotundă am participat la sesiuni colaborative de rezolvare a problemelor facilitate de experți de la Reinier van Arkel, de la Institutul Trimbos, GGD Eindhoven, alte organizații afiliate autorităților locale (municipalitate) și centrale (ministerul de resort, guvern).
Domeniile de interes pentru învățare au acoperit temele:
- Prevenire: strategii de intervenție timpurie și inițiative de sănătate publică, prin sesiuni la institutul Reinier van Arkel de Sănătate Mintală și GGD Eindhoven.
- Rezolvarea crizelor: Tehnici de intervenție în situații de criză și servicii de asistență în situații de urgență, cu perspective practice de la organizații precum MO Den Bosch și GGD Eindhoven.
- Tratament: Metodologii eficiente de tratament, inclusiv ateliere specializate pe paliativ, îngrijire și tratament pe termen lung pentru sănătatea mintală.
- Practici orientate spre recuperare: Abordări cuprinzătoare ale recuperării, sprijinite de un expert, dialoguri și ateliere de lucru, inclusiv sesiuni la Institutul Trimbos.
Ceea ce m-a impresionat în mod deosebit de-a lungul întregii experiențe a fost atitudinea proactivă, deschisă, de altruism, de empatie și de implicare a tuturor profesioniștilor olandezi în activitatea lor cu beneficiarii serviciilor de sănătate mintală. Deși stigmatizarea persoanelor cu probleme de sănătate mintală (încă) există și în Olanda, în pofida istoriei de aproape șapte secole în domeniu, societatea olandeză, autoritățile guvernamentale naționale și locale (municipalitățile) , alături de instituții private specializate investesc resurse financiare, materiale, umane și logistice considerabile, în rețea, atât pentru prevenire, cât și în îngrijirea și recuperarea tuturor cetățenilor vulnerabili – pacienți cu boli mintale, persoane cu vulnerabilități, cu adicții, fără adăpost, seniori, fără nicio discriminare în funcție de vârstă, de starea de sănătate, de starea materială, familială, de religie, de naționalitate, etc. Inclusiv în vizita la cea mai mare închisoare de maximă securitate din Olanda am putut constata că în centrul preocupării este ființa umană (chiar dacă își ispășește pedeapsa pentru faptele sale reprobabile, antisociale, penale) și respectarea drepturilor sale, ale omului, fără critică, fără judecăți , fără stigmatizare.
Personal, am dobândit perspective și cunoștințe practice valoroase cu aplicație directă și în activitatea didactică.
Nu cunosc sistemul de sănătate din România , cu atât mai puțin sistemul de sănătate mintală, decât tangențial, prin prisma rarelor colaborări în activitatea mea didactică cu psihologi, logopezi sau profesori de sprijin care au lucrat cu unii dintre elevii mei, astfel că nu îmi permit să fac comparații.
Ceea ce m-a impresionat în acest schimb de experiență de două săptămâni din Olanda, ca persoană care lucrez de atâta timp în domeniul educației și sunt conectată permanent, prin natura profesiei și prin generațiile de copii care se schimbă la fiecare 5 ani, la evoluția și schimbările din societatea românească, cel puțin din prisma abordării sociale și educaționale și tangențial, a celei de sănătate mintală, au fost întrebările ca un leit-motiv, la fiecare vizită, masă rotundă ori prezentare, pe care le adresează CLIENȚILOR lor profesioniștii olandezi: Cu ce putem să te ajutăm? Care sunt nevoile tale? Ce putem face pentru a -ți ușura starea, suferința, pentru a îmbunătăți calitatea vieții tale?
Iar răspunsul a venit implicit din ceea ce am putut vedea cu ochii mei: OMUL ( bolnav, vulnerabil, în nevoie, în suferință, tânăr, vârstnic, dependent de droguri sau alcool, schizofrenic sau cu demență, etc) este privit NU ca o povară, ci ca o VALOARE supremă, iar pentru BINELE lui conlucrează toți. Olandezii nu lucrează pe/cu diagnostic, ei nu vorbesc despre pacient ca fiind un „caz” (ori o cifră într-o statistică), ci îl tratează multidisciplinar, ca pe o persoană – OM, fiind conectați în rețea specialiști din diferite domenii (medic psihiatru, psiholog, psihoterapeut, nurse professional , peer expert, funcționar al municipalității, poliție comunitară).
Nu este nicio rușine să fii vulnerabil, bolnav, în suferință sau în nevoie, să suferi de depresie, de anxietate, de nevroze ori psihoze… Primești tot ajutorul de care ai nevoie , fără a ți se inocula vina, fără a fi criticat, judecat sau stigmatizat. Ești OM, așa ești tratat și asta simți. Sau, chiar dacă din cauza stării de sănătate mintală alterată, a diferitelor afecțiuni, nu mai simți, tot astfel ești tratat. Mi-au rămas întipărite în minte pentru totdeauna cuvintele lui Dame Cicely Saunders , fondatoarea mișcării moderne de hospice, motto-ul viziune al celor la centrul de tratament paliativ Magnolia din Boswijk , cămin cu 76 de locuri unde persoane vîrstnice în stare gravă își trăiesc ultimele luni de viață având parte de îngrijirea de care ai noștri pensionari se pot bucura , presupun, doar dacă sunt din categoria “ pensionari de lux” : “Tu contezi pentru că ești TU. Și contezi până în ultima clipă a vieții tale. Vom face tot ce putem nu numai pentru a te ajuta să mori liniștit, dar și să trăiești astfel până vei muri.”
Nu doar programul, ci și discuțiile cu ceilalți participanți, profesioniști din Letonia, Cehia, Grecia, Islanda, Estonia, Croația, Spania,Bulgaria,etc (psihologi, psihoterapeuți, psihiatri, lucrători în asistență socială, medici generaliști, ș.a) mi-au întărit convingerea că, pentru a avea generații de copii sănătoși, atât fizic, cât mai ales emoțional- psihic-mintal , noi toți, cei care lucrăm în învățământ, educatori, învățători, profesori, trebuie să colaborăm într-un real parteneriat școală- familie- comunitate și în domeniul prevenției.
Am avea multe de învățat de la olandezi…
Într-o societate în care, dacă, în calitate de învățătoare/ profesor- specialist în EDUCAȚIE, informezi părintele că tu crezi ar fi bine ca în interesul suprem al copilului său să ia legătura cu profesioniști (psihologi, logopezi), iar acesta își mută copilul în altă clasă/școală, crezând că astfel a rezolvat problema, sau dacă elevul comite fapte de natură penală, părintele te consideră singurul vinovat, pentru că “așa i-ar fi spus psihologul”, ba chiar se simte ofensat că ți-ai permis să îi aduci la cunoștință că al lui copil ar avea probleme (de comportament, de învățare, de adaptare, de integrare,etc) ce necesită intervenție specializată , după umila ta părere de profesionist cu pregătire temeinică și experiență de aproape 38 de ani în domeniul educației,…mai e “mult până departe”…
Sau, vorba unui prieten, într-o societate în care apelativul Bă, handicapatule este la ordinea zilei, avem încă foarte multe de învățat , atât ca indivizi, cât și ca societate…
Crezul meu este că se poate, și la noi.
Nu știu cum, nu știu când, însă dacă începem fiecare schimbarea din noi, cu noi, mai întâi la nivel individual, apoi, puțin câte puțin și în cercul nostru, mai strâns ori mai larg, poate avem șansa să devenim și noi o societate de OAMENI cărora să le pese într-adevăr nu doar de propria persoană, de propriile interese, ci și de binele APROAPELUI, real, concret, nu doar pe hârtie sau în scripte digitalizate…
Dacă nu pentru noi, măcar pentru copiii noștri, pentru nepoții noștri…
Ilyés Ibolya,
profesor pentru învățământ primar
Sfântu Gheorghe
