… O altă zi, o nouă provocare. Urmează deplasarea către Valea Nahr El Kalb, unde se află un sit arheologic renumit în Orientul Apropiat. Pe un povârniș se află niște stele comemorative foarte interesante, fixate la diferite înălțimi. Sunt plăci de marmură ce conțin inscripții referitoare la anumite evenimente istorice. Trei dintre stele sunt scrise cu… hieroglife (?) și se referă la momente din istoria egipteană, șase prezintă informații din perioada domniei regilor asirieni și neo-babilonieni grafiate în …cuneiformă (?).
Alte plăci aparțin vremurilor în care au trăit grecii, romanii, mamelucii etc. Stela din imagine marchează prezența în Liban a lui Napoleon al III-lea în anul 1860.
Pur și simplu ai în fața ochilor crâmpeie imortalizate în piatră din epoci tumultoase.
Peșteri vestite din Orientul Mijlociu
Am urcat apoi într-un pitoresc „kikicar” – un trenuleț turistic remorcat de un tractoraș sub formă de „locomotivă”- plimbându-ne prin peisajul montan. 
Și iată-ne ajunși la celebrele Grote Jeita. Este vorba de două peşteri mari interconectate, situate pe nivele diferite. Mai rar vezi așa ceva! Urmează să le explorăm, să traversăm galerii, pasaje subterane, încăperi de dimensiuni generoase ori mai mici. La tot pasul există depuneri calcaroas,; care de care mai interesante, luminate ingenios.
Un top inedit
Dar ca să le vizităm am stat mai întâi la rând, parcă eram în vremuri de tristă amintire de pe la noi. Neavând ce face, am întocmit mental un inedit top personal al… peșterilor! Mi-am amintit mai întâi de grotele celebre ale României: Scărișoara, considerată Emblema Munților Apuseni, care adăpostește un uriaș ghețar subteran, precum și Peșterea urșilor din județul Bihor. Le-am vizitat cu colegii de școală pe vremea când încă purtam pantaloni scurți. Mai port și acum, dar numai în vacanță.
Ajuns după ani în străinătate am avut revelația altor asemenea miracole ale „Mother Earth”. M-a impresionat perla subterană a Sloveniei – Peștera Postojna – Cea mai mare și vizitată grotă din Europa. Reprezintă o mină de aur a turismului sloven, fiind organizată impecabil. Te deplasezi mai întâi cu un mic tren miner și după aceea o iei la picior printr-o succesiune de cavități subpământene. Urci, cobori, până dai de o uriașă sală de…concerte! Întreg complexul subteran măsoară …24 km, fiind „forat” în urmă cu două milioane de ani de Râul Pivka.
…Mă uit la ceas. Încă avem de așteptat la coadă. Așa că ajung cu imaginația la o uluitoare descoperire recentă, devenită Peștera nr.1 din lume. Este încă inacesibilă publicului larg, deoarece se află în… Jungla Vietnamului. Poartă numele de Son Doong („Peștera Râului din Munte”) existând un șuvoi ce trece prin interior. Încăperea principală are dimensiuni gigantice, nemaivăzute și nemaiauzite; înalțimea de 200 de metri și lătimea de 150 de metri! Acolo a fost găsită o stalagmită de mărimea unui… bloc de 25 de etaje!!! Autoritățile vor să construiască un teleferic, să facă amenajări, deoarece acum vizitatorii nu au acces. Numai că activiștii de mediu se opun vehement pentru că s-ar distruge ecosistemul. Disputele continuă, însă viitorul e clar: „banii vorbește”, vorba unui șlagăr. După se vor efectua lucrări de electrificare, securizarea traseelor etc. – actualmente intrarea se face… pe genunchi și coate (???) – acest obiectiv va reprezenta un boom turistic de dimensiuni planetare.
Eram în Vietnam chiar când s-a făcut această descoperire uluitoare. Curioșii deja „amușinau”. Nici nu se punea problema să ajungi acolo, oricât ai fi fost de „nebun”. Trebuia să mergi pe jos… două zile prin pădurea subtropicală greu de străbătut, cu tufişuri, liane, șerpi veninoși și porțiuni mlăştinoase!!! Nici dacă ar fi fost vorba de Peștera cu comori a lui Ali Baba, nu m-aș fi încumetat.
Așa că am optat pentru vizitarea surprinzătoarei Sung Sot, cunoscută sub numele de „Grota Surpriză”. Este renumită pentru interiorul său impresionant, cu multe formațiuni carstice. Iar la ieșire poți savura priveliștea panoramică a superbului Halong Bay, considerat locul cel mai atractiv de pe Glob!
Grotele Jeita – un alt Simbol național libanez
Dar să revin Grotele Jeita – un alt Simbol național libanez, după faimoșii cedrii. Intrăm, în sfârșit. Stătusem la coadă, fiindcă erau numeroși turiști ce așteaptău să ocupe locuri în…bărci! Da, deoarece vizita grotei inferioare se efectuează doar cu asemenea mijloace de deplasare acvatice. Ghidul local ne spune că aceste peșteri au fost… locuite, oho, în vremuri imemoriale. Mai aflăm că impozantul spațiu suteran adăpostește Cel mare număr de stalactite și stalagmite din… lume !? Haida de. Oare așa să fie??? La un moment dat întâlnim „Vedeta Subpământului” – o impresionantă stalagmită de 8,2 m – pe care o imortalizăm frenetic.
Acum nu vreau să o fac pe deșteptu’ și nici să fiu didacticist, însă ar fi bine să înlătur dilema dintre statalctite și stalagmite. Care sunt sus, care jos? Precizez că acestea din urmă (numite și speleoteme) se formează în peșteri, în masivele de sare sau în ghețari din picăturile căzute din stalactitele ce atârnă din tavan. Ele se dezvoltă la baza cavităților și se înalță milimetric, unindu-se uneori în coloane splendide.
Explicația e băbească, recunosc, scuze dacă v-am jignit inteligența!
Fenomenele carstice din Valea Nahr al-Kalb au devenit în timp o destinație turistică de top. Râul subteran asigură furnizarea de apă potabilă pentru mai bine de un milion de locuitori. Grotele au fost descoperite în anul 1836 de către numitul William Thompson, în timp ce se plimba cu …barca. Peșterile Jeita sunt vizitate anual de aproape un milion de oaspeți de peste hotare. Iată explicația cozii de la intrare! Încă din anul 1961 acest obiectiv a devenit un Simbol național, iar autoritățile centrale au editat timbre cu instantanee din interior. Ba mai mult, imaginea grotei a fost prezentată pe o monedă, contribuind la popularizarea rapidă a zonei.
…La ieșire ghidul exclamă entuziasmat: „Ați avut șansa să admirați o adevărată bijuterie subterană naturală”. N-a greșit defel!
Altarul Maicii Domnului din Liban
Facem apoi un salt din beznă spre Lumină. Adică urcăm cu telecabina pe Vârful Harissa pentru a vizită Altarul Maicii Domnului din Liban, un important loc de pelerinaj. Admirăm impozanta Statuie albă Lady of Lebanon, ce-și întinde brațele într-un gest protector asupra Golfului Jounieh. Are o înălțime de 8,5 metri și o greutate de 15 tone. În apropiere se găsește un așezământ de rugăciune, ocrotit de umbra binefăcătoare a chiparoșilor. Sanctuarul a fost construit în anul 1904 pentru a cinsti a 50-a Aniversare a dogmei „Concepției Imaculatei”. În acel perimetru sacru există și o bazilică modernă, construită sub forma unei bărci feniciene, răsturnate.
Ținuta decentă este obligatorie! Mai apar însă și turiști echipați inadecvat pentru vizita unui sanctuar: „domni” în… șorturi și șlapi, „doamne” cu umerii goi și decolteuri adânci !? Pentru a nu rata, totuși, obiectivul respectivii primesc la intrare niște …pelerine. Mari. Grele. Oribile. Să se învețe minte.
Deci, adio selfie!
Vedere panoramică superbă spre oraș.
Byblos sau șapte mii de ani de istorie !
Nu pot încheia acest episod spectaculos fără să fac referiri la Cea mai veche așezare urbană din lume locuită continuu timp de 7.000 de ani – renumitul oraș de sorginte feniciană, Byblos. Este fostul Port Gebal, situat pe țărmul Mediteranei. Deoarece papirusul era principala marfă cu care se făcea aici comerț, grecii au împrumutat numele orașului pentru a denumi Cartea de căpătâi a Omenirii – Biblia. Așezarea a fost populată încă din Perioada Neolitică, constituind o dovadă a începuturilor civilizației feniciene. Byblos poate fi asociat cu răspândirea alfabetului fenician, apoi a scrisului, a învățământului și culturii.
…Închei episodul cu o constatare: am observat că unii turiști români se cam rușinează de originea lor când sunt întrebați obsesiv de către comercianți „Where you come from?” Un amic șugubăț mi-a spus însă degajat: „Pe mine nu mă deranjează. Mulți străini au o părere atât de proastă despre noi, încât n-ai cum să-i dezamăgești. Orice prostie faci, oricum te îmbraci și te comporți le vei depăși așteptările!” (Va urma).
Horia C. Deliu
