Nu au existat alegeri în România la care să nu votez. Evident, după ce am avut acest drept. Nu un drept oarecare, ci unul fundamental. Unul prin care poţi să te implici, poţi să-ţi spui părerea. Indiferent dacă te bucuri când câştigă cei cu care ai votat, sau eşti dezamăgit că majoritatea a ales altceva. Am trecut şi prin victorii şi prin înfrângeri pe parcursul acestor ani. Dar niciodată nu m-am gândit la neparticiparea la vot. Niciodată. Pentru că mi-a păsat. Pentru că odată ce eşti chemat să-ţi spui părerea despre ce se întâmplă în ţară, nu poţi să rupi cercul virtuos. Eşti invitat să votezi exact ca şi într-o mare familie. Îţi spui părerea despre drumul pe care vrei să-l parcurgi în continuare. Chiar dacă părerea ta contează, adică este împărtăşită de cei mai mulţi, chiar dacă nu, până la urmă te vei supune majorităţii. Sau vei pleca. Vei părăsi familia. Comunitatea. Ţara.

Adept necondiţionat al formulării „răul înfloreşte când oamenii buni nu fac nimic”, pur şi simplu nu pot sta deoparte. Am empatizat cu opţiunile boicotului în cazurile propuse de Gandhi sau Mandela, pentru că drepturile şi legalitatea nu-şi făceau simţită prezenţa în acele vremuri tulburi. Dar acum? Acum avem dreptul să alegem şi să ne exprimăm liberi. Mai mult, prin grija politicienilor din opoziţia actuală, PDL şi a Curţii Constituţionale, avem un prag impus de participare de 50% + 1 din listele alegătorilor. Care liste evident că nu sunt actualizate după ultimul referendum. Şi care prag nu este deloc recomandat de către membrii Comisiei de la Veneţia, specialişti incontestabili asupra subiectului. Şi care prag a fost introdus oricum de curând de către actuala opoziţie aflată până de curând la guvernare.

Dar cel mai grav lucru mi se pare anti-campania PDL de a recomanda oamenilor să nu meargă la vot. Pe lângă faptul că este un lucru profund antidemocratic şi în afara logicii funcţionării unui stat şi a unui partid politic, îi pune şi într-o situaţie paradoxală.Poţi cere boicotul unor alegeri doar pentru că le vei pierde? Poţi să negi alegerile libere şi corect organizate, atunci când ai supraveghere de la toate partidele politice şi ale organizaţiilor nonguvernamentale? Poţi să te numeşti coerent şi consecvent într-o ţară în care tocmai tu ai cerut respectarea reprezentativităţii, impunând  prezenţa de 50 % + 1 la vot şi apoi să ceri oamenilor să nu se prezinte? Poţi să le ceri oamenilor să aibe încredere în tine şi să vină să voteze la următoarele alegeri, atunci când limita de prezenţă nu mai este impusă? Poţi să te uiţi în „ochii oamenilor” şi să le spui că există circumstanţe când nu trebuie să mergi la vot şi altele când este necesar?

Pentru toate aceste motive, dar şi pentru multe altele, duminică am să merg să votez. Şi de fiecare dată când mi se va cere părerea. Pentru că altfel cercul virtuos al încrederii se rupe şi devine un nedorit cerc vicios în care politicieni versaţi şi manipulatori conving oamenii să stea acasă şi să nu-ţi exprime părerea, pentru că ştiu ei mai bine ce trebuie făcut. Dacă şi tu crezi că trebuie „să stăm liniştiţi la locurile noastre”, pentru că „au ei grijă de tot”, atunci stai acasă. Dacă accepţi ca „partidul” să gândească pentru tine şi să-ţi spună ce să faci, stai acasă. Duminică şi de fiecare dată când nu eşti sfătuit ce să faci…

Dar dacă mai crezi în implicare, în păsare, în schimbarea lucrurilor în bine, în coerenţă şi consecvenţă, trebuie să votezi. Trebuie să-ţi ridici „preaplecatul cap” din pământ şi să-ţi spui părerea. Duminică şi de fiecare dată când ţi se cere. Ba chiar şi atunci când nu ţi se cere. Pentru că e dreptul tău. Şi pentru că această părere exprimată face ca democraţia să conteze şi să fie preferată oricărui alt sistem. Te rog, informează-te şi nu-i lăsa pe alţii să hotărască pentru tine. E foarte simplu. Trebuie doar să gândeşti. Şi să alegi. Pentru că dacă tu nu o faci, te asigur că o vor face alţii pentru tine. Şi atunci nu vei putea spune şi nici face mare lucru. Şi nu cred că-ţi place să ajungi să fii considerat doar un ”votant-oaie”, ascultător şi cuminte…

Alege sau taci, om bun! Altfel, mai devreme sau mai târziu, ”răul va înflori”.

Mădălin Guruianu

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail