Despre Laura Olar aş putea spune că duce două vieţi paralele. Una dintre ele este dedicată îngrijirii oamenilor, cealaltă animalelor din propria microfermă. Şi, mai important este că face asta singură!
Are doar 23 de ani, locuieşte în satul Sita Buzăului, judeţul Covasna, şi studiază asistenţă medicală generală, secţia cardiovasculară. Asta în prima parte a zilei, pentru că la sfârşitul programului, Laura vine acasă şi are grijă de animalele din fermă. Familia îi este plecată în Germania, dar pentru că Laura a crescut cu animale în curte, le-a iubit şi îngrijit de mic copil, nu a putut renunţa la ele, oricât de greu i-ar fi să le întreţină singură. „Dimineaţa sunt asistentă, după-amiaza sunt fermieră. Practic schimb mapa cu sapa”-Laura Olar, asistentă şi fermieră la doar 23 de ani.
VISUL I S-A ÎMPLINIT… ALTFEL
Pe când era doar un copil, tânăra îşi dorea să devină tot medic, dar veterinar. „Mi-am dorit foarte mult şi cred că îmi voi dori toată viaţa, dar aşa a fost conjunctura, să lucrez în medicina umană”, spune ea.
Agricultura şi medicina nu au prea multe în comun, dar Laura le îmbină armonios. „Dimineaţa sunt asistentă, după-amiaza sunt fermieră. Practic schimb mapa cu sapa, să zic aşa. Dimineaţa mă trezesc foarte devreme, la orele patru-cinci, în funcţie de priorităţile din ziua respectivă. Cert este că la animale trebuie să fiu la prima oră, ele trebuie să-şi urmeze rutina zilnică, să mănânce, să aibă curăţenie… şi aşa mai departe”. După stagiul de practică de la spital, Laura revine în gospodăria ei şi reia activităţile.
BĂLȚATA FLORE – LIANTUL CĂTRE COPILĂRIA LAUREI
Tânăra este un mic fermier, are şase văcuţe, trei dintre acestea cu viţei, şase porci şi mai multe păsări. Deşi nu este o fermă de dimensiuni mari, pentru o tânără de vârsta Laurei, singură şi care urmează şi studii superioare, este de admirat.
Rasele sunt mixte, atât la porci, cât şi la vaci, o singură văcuţă este Bălţată românească, cea cu care Laura a crescut. Ajunsă deja la 14 ani, văcuţa Flore i-a dăruit tinerei fermiere de-a lungul timpului doar o viţică, pe care a şi păstrat-o. În rest, doar viţei. „Deşi le iubesc pe toate, trebuie să recunosc că Flore (de la Florentina) îmi este cea mai dragă. Este mai specială, pentru că eu cu ea am crescut, ea face legătura cu toată copilăria mea”, spune emoţionată Laura.
EMIGRAREA NU E O SOLUȚIE!
„Îmi place prea mult România şi nu aş pleca din ţară. Sper ca nici pe viitor să nu mă răzgândesc”, îmi răspunde tânăra, atunci când o întreb cum de nu şi-a urmat părinţii.
Cu asemenea responsabilităţi pe umeri e clar că timpul pentru distracţiile specifice vârstei este redus la minim, dar „mi-am asumat această activitate atunci când părinţii mei au decis să părăsească ţara, am considerat că pot şi singură. Aş vrea ca povestea mea să ajungă la tinerii care cred că nu mai merg lucrurile în ţara noastră. Mi-aş dori ca aceştia să se gândească de două ori înainte de a părăsi ţara, pentru că deşi din punct de vedere financiar poate fi un câştig, pierderile pot fi la fel de importante. Vreau să le transmit că şi la noi se poate. Dar nu oricum, ci prin multă muncă. Aş putea renunţa oricând la animale, dar mi-ar lipsi, aş avea prea mult timp liber”, spune râzând Laura.
INVESTIȚIILE PROPRII SUNT SINGURA OPȚIUNE
În contextul anilor dificili, Laura s-a descurcat doar investind din fonduri proprii. „Fermierii ştiu despre ce vorbesc. Subvenţiile te ajută într-o oarecare măsură, dar situaţiile neprevăzute, cum ar fi tratamentele, achiziţia de furaje extra, nu te întreabă dacă ai depus actele, dacă au intrat banii sau nu. Tu trebuie să faci faţă pe moment”, spune aceasta.
În ceea ce priveşte accesarea banilor europeni prin intermediul programului de instalare a tânărului fermier, Laura preferă să mai aştepte.
„Până când nu termin cu studiile şi poate să-mi întemeiez şi o familie, nu cred că voi încerca. Ştiu ce presupune un astfel de proiect şi mă tem să-mi asum o responsabilitate atât de mare fără ajutor. Eu am decis că ţin animalele, fac şi şcoală, dar nu aş vrea să fiu copleşită. Îmi place să citesc despre asta şi să visez”, spune tânăra fermieră. „Însă îi apreciez mult pe cei care se înhamă la asta şi fac faţă la toate neajunsurile agriculturii zi de zi. Pentru că ştiu că nu este deloc uşor şi nu sunt susţinuţi atât cât ar trebui”, adaugă aceasta.
Laura visează ca viitorul ei partener să îndrăgească la fel de mult animalele, să-i înţeleagă pasiunea şi să devină parte din poveste.
https://www.revista-ferma.ro/
