Aflându-ne în prima parte a lunii lui Mărțișor să evocăm personajul legendar care a generat atâtea obiceiuri specifice perioadei: Baba Dochia şi…cojoacele sale, care semnifică zilele schimbătoare ale începutului de primăvară.
Există mai multe variante în folclor referitoare la povestea bătrânei Dochia, o „soacră – poamă acră”, care îşi asuprea nora, punând-o să facă lucruri imposibile. De pildă, să spele la izvor cu apă ca gheaţa un caier de lâna neagră până se va face …albă!!! Văzând atâta răutate din partea ei, Divinitatea a pedepsit-o. Într-un început de primăvară baba a plecat cu turma de oi pe munte şi s-a încotoşmănat cu multe cojoace. Unele povestiri vorbesc de nouă – de unde şi numărul „Zilelor Babei Dochia” – altele de 12 cojoace, adică lunile anului. Cum la începutul lunii martie vremea este atât de schimbătoare iar la poalele muntelui fiind cald, bătrâna a năduşind tot urcând, astfel că şi-a lepădat rând pe rând câte un cojoc. Cu cât urca însă, frigul o cuprindea tot mai tare, în vârful de muntelui dând de ger şi zăpadă a îngheţat şi s-a prăpădit. Atât ea cât și turma de oi s-au transformat în stane de piatră…
Pornind de la această poveste cu tâlc în popor s-a perpetuat un obicei interesant. În decada care urmează, mai precis pentru fiecare dintre cele nouă zile (câte una pentru fiecare…cojoc al Babei Dochia din legendă) există datina ca fiecare să ne alegem o dată anume. Este pitoresc acest obicei care s-a păstrat până în vremea noastră, puţini semeni rezistând tentaţiei de a-si alege o „zi-babă” în intervalul 1 – 9 martie. Și aşa cum va fi vremea în ziua aleasă (însorită sau mohorâtă), tot aşa îi va merge respectivului tot anul: cu zile predominant bune ori mai rele…
Acest obicei vine în continuarea tradiției de a oferi cu toată dragostea de către bărbaţi Mărţişoare, buchete de ghiocei sau alte flori de 1 Martie domnişoarelor şi doamnelor, mamelor, soţiilor, prietenelor, surorilor, colegelor. În credința populară primele nouă zile ale lunii martie sunt numite „babe” și mulți oameni se amuză și își aleg una simbolică.
Aşa cum arătam şi cu alte ocazii, multe dintre obiceiurile străbune româneşti s-au estompat în timp, pierzându-şi savoarea originală, iar altele au şi dispărut. În acest context trist este, totuşi, bine că anumite datini reuşesc cu chiu cu vai să supravieţuiască, oferindu-le tinerilor posibilitatea să-şi afle rădăcinile, datinile, tradiţiile.
Horia C. Deliu
