RECORD PENTRU CTS SF. GHEORGHE. În cursul zilei de vineri, reprezentanţii Centrului de Transfuzie Sanguină (CTS) Sfântu Gheorghe au organizat o nouă acţiune cuprinsă în cadrul Campaniei de donare de sânge, în oraşul Întorsura Buzăului.
Încă de la primele ore ale dimineţii, echipa CTS Sf. Gheorghe, ce a avut în componenţa sa şapte membri – un medic, patru asistente medicale, un referent şi un şofer – a pregătit terenul, mai exact au descărcat aparatura şi materialele necesare în vederea desfăşurării acţiunii.
Având parte de o mediatizare adecvată, în presă, dar şi datorită faptului că a fost organizată într-o zi de mare sărbătoare creştinească, în care oamenii nu merg la muncile agricole, campania de donare de sânge de la Întorsura Buzăului a fost una cu rezultate foarte bune.
Directoarea Centrului de Transfuzie Sanguină Sfântu Gheorghe, dr. Claudia Savu, ne-a spus că la acţiunea de vineri, de la Întorsura Buzăului, au venit 105 persoane din toate categoriile sociale – cadre medicale din spital, poliţişti din localitate şi din localităţile învecinate, pompieri, cadre didactice, funcţionari publici, angajaţi de la instituţiile bancare, agricultori.
Potrivit acesteia, doar opt persoane nu au întrunit condiţiile clinice pentru a primi avizul donarii, restul de 97 primind „acceptul” pentru donare şi reuşind să doneze sânge, până la ora 14.00, când acţiunea s-a încheiat.
«Acesta reprezintă un nou record pentru Centrul de Transfuzie Sanguină Sf. Gheorghe, având cel mai mare număr de donatori, într-o singură zi, cu trei donatori mai mulţi decât în campania organizată la Valea Mare, la începutul lunii februarie, unde s-au înregistrat 94 de donatori» a precizat dr. Claudia Savu.
[slideshow id=46]
Culisele unei acţiuni reuşite
M-am întâlnit cu doamna doctor în cursul zilei de vineri, la Valea Mare, aceasta venind în sat direct de la Campania de donare de sânge organizată la Întorsura Buzăului. Am stat de vorbă despre acţiunea recent încheiată, şi mi-a promis că-mi va mai trimite nişte informaţii suplimentare, prin e-mail. Iar pentru că, odată primite, am remarcat faptul că doamna Claudia Savu «are condei», în rândurile de mai jos publicăm reportajul transmis de aceasta:
«În jurul orei 14.00 se încheie acţiunea. O mare reuşită! Fetele mele (aşa le spun eu asistentelor) sunt istovite, frânte de oboseală. Loredana glumeşte. E ultima ei zi de muncă la Centru (de la 1 iulie se va muta definitiv cu familia, la Sibiu)… nu o va uita curând, cu siguranţă! “D-na doctor, dacă mai organizaţi terenuri de genul asta, eu… nu mai vin la muncă, niciodată!”
Zâmbesc dulce din crunta-mi oboseală, dar nu am voie să arăt acest lucru (două săptămâni am pus la cale toate detaliile pentru ca acest “teren” să iasă aşa cum a şi ieşit). Îmi pare rău că pleacă, e o asistentă de nădejde, am avut o colaborare frumoasă cât am lucrat împreună. Îi doresc numai bine! Dintre celelalte fete, unele zâmbesc, altele boscorodesc… le voi da 2 zile libere pentru acest “teren” atât de important. Le merită pe deplin, toţi angajaţii. S-a muncit într-un ritm contra-cronometru. S-a recoltat simultan sânge de la 4 donatori, şi chiar de la 2 donatori odată, dintr-un singur pat. S-a doborât recordul de umplere a pungii de transfuzie, 3 minute şi 56 secunde (timplul alocat şi înregistrat de aparat este între 4 şi 8 minute, sau chiar mai mult), de către o angajată a spitalului, d-na Mincu, care, după ce a donat, ne-a mai şi ajutat cu una, cu alta. Am avut şi sărbatoriţi care au donat… tot o angajată a spitalului, d-na Petruţa, careia îi spunem şi pe această cale “La mulţi ani!”.
Dar lucrul cel mai îmbucurător este faptul că mai mult de jumătate dintre donatori au fost tineri. Grupuri de tineri între 18 şi 25 de ani au venit pentru prima oară la donare şi ne-au cerut, respectuos, să mai venim la Întorsura. Cinste lor!
Dr. Claudia Savu este directoarea Centrului de Transfuzii Sanguine şi medic de familie la Valea Mare
În jurul orei 14.30 dăm startul spre Centru (la ora 15.00 eu trebuie să fiu în altă parte). La sediu ne aşteaptă restul echipei, pentru prelucrarea sângelui recoltat.
Cu peste 40 de litri de sânge în portbagajul maşinii, şi fiind foarte cald afară (peste 300), gonesc “fulger” pe traseu, recunosc, dar trebuie să ajung rapid la bază. Am norocul să nu mă oprească nici un echipaj de poliţie, sau poate m-au văzut dar mi-au dat liber, căci şi ei fuseseră prezenţi la donare, în cursul dimineţii.
Până seara târziu s-a prelucrat toată cantitatea de sânge recoltată. Un sânge de calitate, care va ajuta şi va salva multe vieţi.
Cu deosebit respect, aduc calde mulţumiri persoanelor care au răspuns pozitiv la apelul meu de ajutor în susţinerea aceste campanii ce s-a dovedit a fi, în final, un mare succes. Permiteţi-mi să le menţionez numele, căci merită pe deplin acest lucru, şi chiar mai mult de atât: Dr. Iliuţă Vasile -Dierctorul Spitalului Clinic Întorsura Buzăului; Pr. Popica Ciprian – Parohia Ortodoxă Înt. Buzăului; D-l Leca Băncilă – Primarul oraşului Înt. Buzăului; Inspector Popez Gheorghe – Poliţia Înt. Buzăului ; Dr. Cuzub Radu – medic de familie; Dr. Anton Raluca – medic de familie; D-l Oltean Costică – Directorul Casei de Cultură Înt. Buzăului; toţi ceilalţi care au ajutat şi susţinut această acţiune umanitară, cu cel mai mare număr de donatori de până acum!
Şi, cine ştie… poate data viitoare se depăşeşte suta de întorsureni donatori de sânge! Doamne ajută !
«Fac totul cu respect, dăruire şi multă căldură sufletească»
În după amiaza aceleaşi zile, în cadrul unui protocol organizat la Valea Mare, o persoană dragă sufletului meu, m-a întreabat: „Nu vă e greu şi cu direcţiunea şi cu medicina de familie? Puteţi face faţă la amândouă?”. I-am răspuns succint, dar îi sunt datoare şi dumneaei şi altor persoane care citesc aceste rânduri, cu mai multe explicaţii: „Nu… nu mi-e greu! Fac totul cu respect, dăruire şi multă căldură sufletească. În plus, atât la CTS, cât şi la Cabinetul Medical am personal pe care mă pot baza. Îmi place ceea ce fac, să ajut, să salvez vieţi, să însănătoşesc copii, tineri, vârstnici”.
Tot la acel protocol am surprins o discuţie între doi oameni, un vălean de-al meu care afirma către celălalt, care nu era de-al satului: „Anul trecut când se auzise-n sat că pleacă doctoriţa în străinătate (într-adevăr, acesta era gândul şi planul meu, acela de a pleca în Franţa), plângea lumea-n sat! Mare bucurie ne-a făcut că s-a răzgâdit şi a rămas cu noi. Iar de când mai e şi director la Centrul ăla de sânge, suntem şi mai mândri de ea. Numai să nu ne lase, o iubim prea mult!”
O lacrimă îmi izvora din colţul ochiului. Nu ştia că-l aud. Cu ani în urmă, avusesem câteva dispute cu el. I-am cerut să plece, să-şi caute alt medic de familie. „Niciodată!”, mi-a răspuns „…Mă daţi afară pe uşă, intru pe geam, dar de mine nu scăpaţi!”
E trecut de ora 19,00 când plec de pe Vale (Valea Mare), revin la CTS în jurul orei 20.00, pentru a prelua garda de weekend. Trebuie să-mi ajut fetele, făcând şi eu de gardă la domiciliu (controlul frigiderelor cu produse sanguine, de două ori pe zi, plus livrări de sânge în urgenţele medico-chirurgicale, la cererea spitalelor).
În jurul orei 20,30 îmi strâng fetiţa în braţe, pentru prima dată, în ziua respectivă. Era în parcul de joacă cu “mama Ioana”, doamna căreia nu am cuvinte să-i multumesc, câtă grijă are de Anisia. “Găluşca” mea era supărată, avea ochii în lacrimi, întrebase de mine, credea că nu mai merg după ea. I-am sărutat obrăjorii uzi de lacrimi, am strâns-o puternic în braţe. Mă întreaba: „Mâine stai cu mine?”, iar eu îi răspund: „Da, iubita mea, mâine stau cu tine!”. Încerc să recuperez din timpul rămas la sfârşitul zilei şi să-l dedic ei, în totalitate. Venind agale spre casă, amândouă, sună unul din telefoane. Anisia, cu vorbele ei stâlcite, specifice vârstei de 2 ani, obişnuită fiind cu soneriile telefoanelor, spune: „Sună telefonu’, mami; ched că-i cineva bonlav”. Aşa şi era, o pacientă din Valea Mare mă întreaba cum să îngrijească o plagă post-operatorie. Ajungem în casă; înainte de culcare, Anisia îşi ia păpuşile, le consultă, le face injecţii, le dă “silopele” pentru că sunt “bonlave”. O privesc cu multă dragoste, poate-mi urmează drumul… cine stie?
Seara târziu, îmi refac bilanţul zilei: meserie nobilă mi-am ales, părinţilor mei le mulţumesc că m-au susţinut să o urmez, iar Bunului Dumnezeu îi mulţumesc, zilnic, că-mi dă puterea să o practic şi să merg mai departe.
Iar când, înainte de culcare, primesc şi o îmbrăţişare strânsă, alături de o ploaie de pupicuri, de la Anisuca mea, zicându-mi: „Te iubesc, mami, pân’ a Doamne-Doamne şi-napoi”, consider că am toată puterea necesară pentru ca a doua zi să o iau din nou, de la capăt».
Iar noi, doamnă doctor Claudia Savu, vă dorim să aveţi parte de tot binele din lume!
Maria Graur
