Vestea trecerii la cele veșnice a distinsei poete Anthonia Amatti (profesoara Miora Nicolau) ne-a întristat și, în același timp, ne-a determinat să rememorăm principalele momente ale colaborării noastre rodnice. Câteva din aceste aspecte le-am trimis la Brăila, pentru a fi cuprinse în necrolog și, în același timp, le vom publica în presa locală.
Răsfoind arhiva rămasă de la draga noastră colaboratoare Anthonia Amatti am identificat o scrisoare trimisă Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” și directorului acestuia, dr. Ioan Lăcătușu, în anul 2016, când Centrul se pregătea să aniverseze 20 de ani de la înființarea sa. Este un text care ne onorează și, în același timp, ne obligă, mai ales acum când starea de sănătate, nu mai este cea care a fost.
Îți mulțumesc, iubită prietenă! Cuvintele tale frumoase și înțelepte m-au emoționat profund, cu atât mai mult, cu cât ele sunt formulate de un intelectual cunoscut pentru prestația sa culturală de excepție.
Publicăm acest adevărat „testament pentru urmași”, reprezentând o responsabilă „povară”, pentru cei care vor răspunde de destinele Centrului, în anii care vor veni. Bunul Dumnezeu să-ți răsplătească truda jertfelnică depusă pe altarul culturii românești din Arcul Carpatic.
Fragmente din scrisoarea trimisă Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, în anul 2016, de poeta Anthonia Amatti:
„2001. Ne mutăm de la Brăila la Covasna, cunoscută nouă din repetatele cure balneare la Cardiologie. Ne simțim izolați, speriați de propriul curaj, priviți cu scepticism sau cu răceală chiar de cei de la care așteptam prietenie. Găsim, la Centrul Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” din Sf. Gheorghe, ceea ce ne lipsea: căldura unui cămin spiritual. Încurajați de seriozitatea luminoasă a instituției, de chiar directorul ei, dr. Ioan Lăcătușu, am fost mereu bine primiți de editorul (sub egida căruia am publicat patru din cele nouă cărți), coordonatorul incredibil de activ al nenumăratelor activități culturale, gazdă ospitalieră și generoasă a aniversărilor și zilelor comemorative, dar mai ales omul deschis, cald și statornic ospitalier, prietenul întotdeauna prezent, pe care l-am fi vrut veșnic acolo.
Cu diplomație, echilibru și clarviziune acoperea o arie de activități fără alte granițe decât ale calității și profesionalismului, domnul dr. Ioan Lăcătușu a întreținut, lângă catedrală, un adevărat spațiu sacru de cultură și românism. S-a înconjurat, ca un fin și experimentat psiholog de oameni valoroși – literați, istorici, muzeografi, profesori, artiști, dar mai ales preoți și ierarhi, elită care avea mereu ceva de spus la adunările din frumosul centru ecleziastic, la Araci la Casa Memorială „Romulus Cioflec”, în biserici sau în presă.
Volumul uriaș de cunoștințe istorice despre care „curgeau” comunicările Domniei Sale, l-au făcut remarcat și pe plan național. Natura lui dinamică, mereu în centrul evenimentelor, experiența de viață vastă și variată, spiritul ordonat, disciplinat și cu un rar simț al responsabilității l-au propulsat în rangul de lider al întregii vieți de cultură a Covasnei și Harghitei. Părea o prezență ubicuă – ba la Sf. Gheorghe, ba la Arcuș, Araci, Toplița, Miercurea-Ciuc – în sfat de taină cu Înaltpreasfințitul Ioan Selejan, la conferințe naționale la Cluj, Mureș sau București – ultima dată l-am văzut pe treptele de la Cotroceni, apărând cu echilibru și demnitate drepturile civice ale românilor.
Talentat jurnalist, depozitar enciclopedic al datelor și documentelor veridic-istorice despre Ardeal, dr. Ioan Lăcătușu încuraja cu totală dăruirea activitatea asociațiilor spirituale din zonă (ex. „Justinian Teculescu”, „Noi, românii”) sau din țară („Miron Cristea” – Toplița, „Țara Iancului” – Hunedoara), gata oricând să ajute cu o rară modestie și discreție.
Așteptam cu mare plăcere întâlnirile cu dânsul și cu cei din juru-i – colaboratorul Erich Broanăr (priceput, eficient, serviabil), prof.dr. Luminița Cornea – autoare de talent, dăruită muncii editoriale, părintele Ioan Tămaș de la Vâlcele – talentat paroh, o voce a zonei, prof. univ. dr. Ioan Ciurea din Köln (mare prieten al domnului Lăcătușu), dr. Gheorghe Olteanu (Baden-Baden) și nenumărați alții. Între ei un loc de frunte îl ocupă Înaltpreasfințitul Ioan Selejan. Veneam mereu cu bucurie să-i primim îmbrățișarea (de care eram siguri), atenția, aprecierea, sărutul de prietenie. Ne pregăteam din vreme – zeloși, să nu-l dezamăgim, convinși că ne pregătește o surpriză, mereu proaspătă, mereu mai elevată. Cu știința de a face variate și plăcute întâlnirile noastre, ne stimula, ne provoca, ne optimiza și lumina sărbătorește zile de neuitat, știind să ne promoveze, încurajeze, acordând fiecăruia șansa meritată.
Nu m-am gândit niciodată cum ar fi la Centru când nu ne va mai întâmpina acest mare prieten; sperăm că a impregnat urmașilor spiritul deschis marcat de creștinească mărinimie, energia atotcuprinzătoare a liderului adevărat și altruismul dătător de speranțe care au domnit la Centrul „Nicolae Colan” în ultimii ani.
Stimate Domnule Dr. Ioan Lăcătușu, să fiți sănătos, să nu ne abandonați, rămânându-ne colaborator, susținător, prieten și sfătuitor. Să vă avem mereu printre noi, cu noi, pentru noi, cu aceeași ținută tinerească, verticală și privire senină, albastră și plină de interes pentru frumos și bine.
Prof. Mioara Nicolau – poeta Anthonia Amatti, Covasna”.
Dr. Ioan Lăcătușu
