TRADIŢII. La fiecare 29 iunie, fără a se schimba data, Biserica îi prăznuieşte pe cei doi Sfinţi Apostoli, Petru şi Pavel.
Ca atare, aproape o jumătate de milion de români care se numesc Petru, cu variantele masculine şi feminine Petre, Petrică, Petrişor, Petruţ, Petruş, Paul, Patronel, ca şi Petruţa sau Paulina îşi sărbătoresc ziua onomastică. În privinţa lui Pavel există derivatele Pavăl, Pavlu, Paul, iar pentru femei Paula, Paulina, Pavelina, Polina.
În popor ziua această însemnată se numeşte şi Sân Petru de Vară.
Jumătatea anului agricol
Sărbătoarea de astăzi are mai multe semnificaţii. Cea religioasă este, fără doar şi poate, esenţială, de aceea vom reveni cu detalii. Însă nu trebuie neglijată nici latura laică, Sân Petru de Vară marcând jumătatea anului agricol. Există şi un Sân Petru de Iarnă, protectorul jivinelor, despre care am relatat la vremea respectivă.
Sf. Petru
Despre Sfântul Petru circulă multe istorisiri, legende, povestiri populare datând încă din vremea sa. Era un bun pescar, dar se îndeletnicea şi cu creşterea animalelor. Cea mai frecventă imagine îl arătă purtând la brâu cheile Raiului, fiindcă Dumnezeu l-a luat aproape de el. Înainte de a deveni Apostol al lui Iisus, şi-a făcut ucenicia la Sf. Ioan Botezătorul. Se spune că în timp ce asista uimit la una din minunile făptuite de Iisus, învăţăcelul Petru a fost îndemnat de Mântuitor să i se alăture şi să devină „pescar… de oameni”.
Legenda mai spune că Sf. Petru fiind desemnat responsabil peste cămările cereşti, a împărţit hrana oamenilor şi dobitoacelor, iubind mai cu seamă lupii.
Există şi un minologhion în care se arată că de Crăciun, Bobotează, Mucenici, Sf. Gheorghe şi de Sânziene, imaginea sa poate fi întrezărită la miezul nopţii. Atunci Cerul se deschide pentru o fracţiune de secundă şi Sf. Petru apare şezând la Masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu, el fiind cel mai popular dintre sfinţii Calendarului popular.
Sf. Pavel
Despre Sf. Pavel, care era şi el era evreu ca Petru, se ştie că făcea parte din neamul lui Veniamin, fiind instruit întru Legea lui Moise. A ajuns până la Roma, unde i-a îndemnat pe mulţi să creadă întru Hristos, motiv pentru care Nero a poruncit să i se taie capul. Legenda spune că din trupul său ar fi curs nu doar sânge, ci şi… lapte!?
În timpul vieţii a fost o fire populară, plăcută, veselă. Trupul îi era mic ca statură, capul pleşuv, cu sprâncenele aplecate în jos şi barba albă. Om înţelept, plin de însuşiri, poseda o mare putere de convingere. Sf. Pavel a rămas în conştiinţa credincioşilor, alături de Sf. Petru, ca doi corifei apostoli plini de Duhul Sfânt, având har dumnezeiesc.
Deşi Pavel a pierit în urma lui Petru, moaştele lor au fost aşezate de credincioşi împreună, pecetluind şi după moarte legătura lor puternică din timpul vieţii.
Hramul Bisericii „Sf. Apostoli Petru şi Pavel” din Zagon
La câteva zile numai după praznicele spirituale care au avut loc la Mănăstirile din Valea Mare şi Mărcuş cu prilejul Hramurilor, iată că a venit un moment asemănător şi pentru noua Biserică din Zagon. În cea mai mare comună din judeţul Covasna se va serba pe 29 iunie Hramul acestui frumos lăcaş de cult, chiar de ziua „Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel”.
Noua şi impunătoare Casă a Domnului, lăcaşul s-a ridicat prin strădaniile localnicilor, la îndemnul şi sub oblăduirea părintelui Nicolae Hagiu. Lucrarea s-a înfăptuit între anii 2000-2008. S-a muncit mult şi cu spor. Ca reporter am avut în aceşti ani posibilitatea să văd nu o dată la faţa locului cum însuşi părintele Hagiu presta muncă fizică, dând cu maiul sau cu cazmaua, reprezentând un exemplu pentru enoriaşii săi. Frumoasa ctitorie se găseşte peste drum de vechea Biserică din lemn a aşezării, monument arhitectonic vechi de peste două secole, un simbol al spiritualităţii româneşti din judeţul Covasna.
Datini populare
De Sân Petru natura se află în plenitudinea ei. De azi încetează să mai cânte atât privighetorile, cât şi cucii. Însă apar licuricii, care conform legendei ar reprezenta scânteile făcute de biciul Sfântului Petru. Tot acum el pune la fiert… grindina, pentru a deveni mai putin primejdioasă când cade peste ogoare.
În aceasta zi sfântă se face din nou pomenirea morţilor. Sunt mulţi asemenea „Moşi”, care după cum arătam într-un alt material, se succed la multe asemenea praznice religioase. Dimineaţa femeile duc la biserică felurite bucate, fructe (mere dulci sau acre), colaci, colivă spre a fi sfinţite, oferindu-se apoi celor săraci veniţi la porţile cimitirului.
O superstiţie străveche nu permite femeilor să mănânce mere până de Sân Petru, spre a nu… supăra morţii! Totuşi, numai femeilor tinere le este îngăduit să guste un măr, cele în etate trebuind să aştepte până la Sf. Ilie.
Maialuri şi târguri vestite
Un obicei pitoresc, aşteptat cu nerăbdare de suflarea satelor se referea pe timpuri la organizarea de maialuri, târguri, iarmaroace. Din păcate, asemenea întruniri populare s-au estompat, rămânând vestit doar Târgul Fetelor de pe Muntele Găina, în Apuseni. Acolo s-a păstrat nealterat un interesant ritual arhaic dedicat Zeiţei neolitice Gaea, protectoarea femeilor măritate, în zilele noastre căpătând mai mult un aer comercialo-folcloric.
Zeiţa a fost identificată uneori cu Sânziana, Dochia sau Drăgaica, după regiunile unde a apărut. Pentru a fi glorificată s-au perpetuat felurite sărbători câmpeneşti, târguri, bâlciuri, oboare.
Evenimentul de pe Muntele Găina este organizat în a treia duminică a lunii iulie. În zori apar fetele şi nevestele, întâmpinate cu voie bună de bărbaţii şi flăcăii ce şi-au petrecut noaptea afară, în jurul focului, bând şi cântând. Urmează dansul, pentru a se vedea cât sunt de suple viitoarele mirese şi dacă nu au vreun… beteşug.
Obiceiul străvechi (care acum nu se mai respectă) era foarte interesant, aşteptat de întreaga suflare prezentă. După ce părinţii tinerilor se învoiau, fata de măritat se aşeza la capătul unei scânduri în balans (un fel de “huţa”), iar la capătul opus se atârna zestrea. Odată “târgul” încheiat, urma un chef pe cinste.
Dar cel mai important aspect viza latura comercială, negoţul sătesc. Fireşte, nu lipseşte nici în prezent acest aspect comercial, venind negustori şi cumpărători din multe părţi.
Vechimea multimilenară a sărbătorii Zeitei Gaea e ilustrată de un detaliu astronomic, Cloşca cu Pui putând fi admirată în perioada Solstiţiului de Vară, dar şi de un argument etnologic (găina, pasăre cu ouă de aur) apare în multe legende româneşti.
***
Persoanelor sărbătorite de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel le urăm multă sănătate, împlinirea tuturor dorinţelor şi tradiţionalul La Mulţi Ani !
Horia C. Deliu
