Ziua Crucii – cum i se spune în popor – reprezintă cea mai veche Sărbătoare închinată Lemnului Sfânt. Ea se cinsteşte în fiecare an pe data de 14 septembrie numindu–se Înălţarea Sfintei Cruci. Credincioşii merg în această dimineaţă la biserică pentru a asista la Slujbă, rugându-se pentru sănătatea lor şi a familiei, pentru spor în toate.
Praznicul de astăzi preacinsteşte descoperirea pe Muntele Golgota a Crucii pe care a fost răstignit Iisus, descoperire posibilă ca urmare a strădaniilor depuse de Sfânta Împărăteasă Elena, mama Sf. Împărat Constantin cel Mare. Pe când aspira la tron acesta a trăit o experienţă uluitoare, care l-a marcat pentru tot restul vieţii. În ajunul unei lupte cruciale cu adversarul său Maxenţiu, care conducea o oaste numeroasă şi victoria părea că va fi de parte lui, viitorul Împărat Constantin a avut o viziune salvatoare: pe cer i-a apărut în plină zi o Cruce luminoasă cu inscriptia „In hoc signo vinces” („Prin acest semn vei învinge”). În noaptea ce a urmat i s-a arătat în vis Iisus, purtând acelaşi semn al Crucii, cerându-i să-l pună ca simbol protector pe steagurile şi armurile soldaţilor.
Împăratul a procedat întocmai, iar a doua zi a ieşit biruitor în marea bătălie, fapt care l-a determinat pe Constantin cel Mare să devină de atunci un fervent apărător al Creştinismului, împreună cu mama sa – Sf. Elena.
În popor există o seamă de obiceiuri şi superstiţii legate de evenimentul religios din 14 septembrie. Se spune că cine posteşte sever în această zi va fi o vreme ferit de beteşuguri, iar cei suferinzi o să găsească grabnic leacul pentru a se face bine. Fiind o Sărbătoare importantă nu sunt îngăduite anumite treburi casnice de rutină, interdicţie pe care mai cu seamă gospodinele în etate din mediul rural o respectă. Există prejudecata potrivit căreia cine nu ţine la regulile scrise şi nescrise ale tradiţiei va fi pedepsit, îmbolnăvindu-se cât de curând.
Potrivit unei vechi datini, preoţii sfinţesc ulcele noi pline cu lapte aduse de închinători, peste care se poate aşeza şi câte un colac sau o împletitură, fiind date apoi de pomană.
Prin unele părţi credincioşii prind de toarta acestor căni câte un fir roşu de lână, ca să le aducă noroc sărmanilor ce primesc aceste ofrande drept milostenie, urmând să se roage pentru pomenirea morţilor.
Tradiţia populară mai spune că nu este bine să se mănânce astăzi legume şi fructe ce au miezul asemănător cu o cruce: cum ar fi nucile, prunele, usturoiul etc., pentru că acest lucru aduce necazuri.
Oamenii de la ţară sunt deprinşi cu faptul că reptilelele se retrag în ascunzişuri, răcirea treptată a vremii impunând acest comportament. Acolo, sub pământ, vor hiberna până în 17 martie (de Alexii).
În aceste zile se culeg ultimele buruieni de leac, cum ar fi mătrăguna, bozul (fratele socului), micşunelele, năvalnicul (o specie de ferigă), care pot trata anumite afecţiuni.
Pe vremuri bolnavii de friguri erau trataţi cu crenguţe de busuioc aprinse, cu care erau…afumaţi cei ce zăceau la pat.
În dimineaţa Zilei Crucii oamenii duc la biserică mănunchiuri din aceste plante medicinale, inclusiv de busuioc, pe care le pun în jurul Crucii, ca să fie sfinţite. După Slujbă credincioşii le iau acasă şi le păstrează la icoane, urmând a fi folosite în vindecarea unor boli. De asemenea, frunzele şi florile de cimbru, mentă, maghiran sunt socotite plante magice, fiind şi ele bune de leac după ce au fost sfinţite.
Prin unele sate izolate oamenii atârnau odinioară în ramurile pomilor care nu rodeau mici cruci făcute din busuioc sfinţit, având convingerea că în anul viitor produce „miracolul”.
Tot acum sunt adunate ramurile de alun de către cei ce cunosc vechiul meşteşug al găsirii izvoarelor, având credinţa că îi vor ajuta la găsirea apei necesare săpării fântânilor. Potrivit unei superstiţii respectivele crengi culese în ziua Înălţării Sfintei Crucii dobândesc în mod inexplicabil puteri „magice”, ajutându-i pe fântânari să afle zona unde pot da de apă.
Astăzi este zi de Post aspru şi rugăciune
…Ziua Înălţării Sfintei Crucii, marea Sărbătoare închinată Lemnului sfânt, reprezintă un moment important pentru fiecare credincios, urmând a fi cinstită conform tradiţiei strămoşeşti prin Post aspru, rugăciune şi smerenie.
Horia C. Deliu
