Câți dintre noi nu s-au întrebat de ce unii oameni sunt bogați și alții săraci, de ce unele state sunt bogate și altele sărace? Și nu ne vom referi aici la cei care și-au obținut averile pe căi necinstite, ci la marea masă a truditorilor care alcătuiesc comunitățile, respectiv popoarele și națiunile. Și în acest context, de ce România rămâne mereu săracă, deși ar avea toate condițiile naturale pentru a se dezvolta, în comparație cu Japonia, de exemplu, care nu dispune de bogățiile naturale ale țării noastre, și totuși se situează printre primele puteri economice ale lumii?!
Într-un mesaj circulând pe internet și conținând o expunere frumoasă de diapozitive, am găsit răspunsul la această întrebare. Rezultă că diferența între indivizii sau țările bogate și cele sărace este dată de atitudinea oamenilor, respectiv a țărilor, față de viață. În acest sens sunt enumerate câteva principii de bază, care, dacă sunt respectate, duc la progresul societății: „etica, integritatea și cinstea, ordinea și curățenia, punctualitatea, dorința de perfecționare, respectul pentru lege, dorința de a face bine ceea ce faci, cheltuiala cu chibzuință, unitatea de acțiune”. Acestea și atitudinea noastră ne modelează caracterul.
Sunt date și câteva concluzii/ sugestii: Rămânem săraci pentru că „Ne lipsește caracterul pentru a ne comporta după aceste principii de bază ale funcționării societății”, „Dacă vom aștepta ca Guvernul să rezolve problemele noastre, vom aștepta toată viața”, „Vom trăi așa cum gândim și cum acționăm” sau cu alte cuvinte, de pe la noi: „Cum îți vei așterne, așa vei dormi.”
Gândindu-ne acum la situația în care ne găsim noi, după 32 de ani de la „căderea comunismului”, ce putem spune despre etica sau nivelul moral al cetățenilor din România, pe ce treaptă ne-am situa pe o scară de la 1 la 10? Ce putem spune despre integritatea și cinstea locuitorilor, despre respectul față de lege sau despre cheltuieli chibzuite? Cât despre „unitatea de acțiune” să nu mai vorbim, mai degrabă am putea discuta despre gradul de dezbinare și învrăjbire a populației. Cel mai bine se poate observa acest lucru privind actuala criză politică prelungită, în care principalele partide nu sunt capabile să alcătuiască urgent un Guvern care să rezolve gravele crize prin care trece Țara. Ce unitate de acțiune? Mai potrivit ar fi să spunem circ politic, din care nu va ieși nimic bun.
Cine este de vină de această situație dezastruoasă? Credem că fiecare dintre noi, dar mai ales cei care ne conduc și care prin priceperea sau nepriceperea lor construiesc destinul națiunii. Dacă destinul este suma alegerilor și deciziilor noastre, atunci suntem vinovați cu toții și acum plătim, pentru că noi, prin alegerea noastră la votare, fie că ne-am prezentat, fie că nu, ne-am ales reprezentanții și i-am trimis în forurile supreme ale țării, să decidă în locul nostru. Și s-a dovedit că nu toți au respectat principiile unei societăți democratice, adesea primând orgoliul, interesele personale și de grup, în loc de interesele patriei. Nici măcar în ceasul al 12-lea aceștia nu vor să se trezească la realitate și să vadă calea greșită pe care au urmat-o, continuă degringolada, nefiind în stare „să taie nodul gordian”. Poate așteaptă să fie împinși din spate de furia poporului, căci oamenii nu vor mai putea suporta mult starea precară tot mai accentuată în care se află mai ales acum, în prag de iarnă. Amintiți-vă de versurile lui Coșbuc: „Când nu vom mai putea răbda…”, n-aș vrea să dau tot citatul, pentru a nu se interpreta ca incitare, dar așa au început toate revoltele, când poporul și-a pierdut speranța și n-a mai suportat greul vieții.
Încă mai e puțin timp pentru a se lua decizii corecte la nivel înalt, înainte ca magma clocotindă din adâncuri să erupă. Deocamdată supușii Măriilor Voastre mai așteaptă răbdători.
Mihai Trifoi
