Această lucrare reprezintă o compilație de idei, gânduri, comentarii, observații și studii ale celor care au exprimat în lucrările lor prestigioase trenduri, direcții, ori concluzii, despre evoluția societății contemporane, în totalitatea elementelor și funcționalităților lor. Subsemnatul, observând analiza și mai ales multiplele observații care converg, am încercat să atrag atenția asupra uneia, evidentă, abordând și studiind cât mai mult din implicațiile acestor idei și ajungând la o concluzie, care eu cred că îmi aparține: aceea a paradoxului unei paradigme, a înstrăinării individului în societatea modernă: turma se înmulțește permanent și cu cât suntem mai mulți, cu atât suntem mai singuri și mai străini. Deși „distanțele” dintre noi se micșorează datorită creșterii vitezei de comunicare și coabitare (generate de progresul tehnico-informațional și dorința de confort), tot în acest fel (continuu), ne îndepărtăm nu numai de cei de lângă noi, ci și de noi înșine. Iar acest lucru se manifestă prin dedublările circumstanțiale determinate de multiplele secvențe de viață și activitate, de auto-clonările ce ne pierd esența naturalului, a identității autentice.

Înstrăinarea versus progresul tehnologic

Înstrăinarea umană rezidă și din faptul că omul începe să-și piardă valoarea economică. Oamenii au creat la început semi-roboți, utilaje care se auto-conduc parțial în procesul de producție, apoi roboți și computere care îi ajung pe oameni din urmă, îi întrec și îi comandă, devenind în viitor inamicii lor.

Chiar dacă computerele nu au căpătat încă atribute umane sau conștiință și nici nu se întrevede în viitorul apropiat că ele vor dobândi emoții și senzații, totuși omul riscă să-și piardă valoarea economică implicată practic, deoarece inteligența umană se decuplează, se eliberează de conștiință.

Inteligența nu are nevoie de conștiință, ea nu mai pierde timpul raportându-se la un act de control selectiv uman al conștiinței și, astfel, treaba merge mai repede și fără complicații și implicații de natură senzorială sau rațională, specifice actului motor al omului în procesul de producție. Cele două atribute fundamentale ale atitudinii umane se îndepărtează una de cealaltă. Până acum, doar oamenii puteau să diagnosticheze boli, să execute sarcini ce necesită conștiință dezvoltată.

Mai devreme sau mai târziu oamenii, încetul cu încetul, din spate, vor fi inutili. Și vor fi înlocuiți.

Activitatea administrativă, inclusiv cea familială ori bancară, începe să fie efectuată prin algoritmi informatici, din care omul începe să dispară. Nu mai apare greșeala umană. Deci, în relație cu consumatorul serviciului dispare omul specializat, căruia îi ia locul computerul, cu algoritmul său informatic. Omul se înstrăinează de semenii lui, interfața cu problemele cetățeanului, cu problemele sociale, administrative, financiare, bancare etc. fiind asigurată de algoritmul informatic, computerul.

În învățământ au apărut „profesorii digitali”, etapa și forma de predare în sistemul electronic găsindu-și începutul odată cu apariția pandemiei de Covid 19. Aici, relația interactivă dintre profesor și elev dispare. În locul ei este interpusă virtualitatea. În viitorul apropiat cadrele didactice vor expune o anumită temă prin algoritmi informatici și vor monitoriza pedagogic orice răspuns al elevului. Nu va mai fi probabil necesar nici măcar să se întâlnească. Între aceștia este interpus algoritmul informatic de predare a metodei și cel de evaluare a cunoștințelor dobândite. Unde este școala peripatetică a lui Aristotel în care, prin prezența relației fizice de profesor-elev în plimbare, exista o conexiune superioară de percepere a informației, o chimie organică de reciprocitate a actului de educație și învățământ?

În activitatea medicală, de asemenea, doctorii pot cădea victime ale algoritmilor informaticii. Aplicațiile pe computer, în funcție de anumiți markeri, sintetizează un posibil diagnostic căruia îi corespunde o anumită procedură terapeutică. Atenția, grija, căldura sufletească, atitudinea umană în tratarea pacientului, toate acestea sunt noțiuni ce vor apune cât de curând.

Și aici cele două ființe, doctor cu pacient, se înstrăinează. Și în acest domeniu omul se înstrăinează de om.

Oamenii încep să devină inutili, ei trebuie înlocuiți și în locul lor apar aplicații și programe informatice inconștiente.(va urma)

Viorel Sălăgean