Pentru a omagia produsele culinare tradiționale și, în special, celebri kürtőskalács, în ultimii ani s-a organizat la Sf. Gheorghe un Festival gastronimic renumit, care trebuia să se desfășoare în wekend-ul abia încheiat de început al lunii lui „Brumărel”. Intuind angergura evenimentului ne-am documentat pentru a realiza un reportaj mai aparte. Numai că din pricina accelerării Pandemiei și a intrării României în Scenariul roșu de infectare începând de sâmbătă, 2 octombrie 2021, manifestările s-au sistat. Spre regretul general. Vor fi reluate la anul dacă situația se îndreapta.
După o pauză de un an, aromele inconfundabile ale colacului secuiesc (cum l-au numit unii) ar fi trebuit să umple din nou Piața Centrală din municipiul de reședință al județului Covasna. Numai că din motive obiective Ediţia cu numărul patru a mult-aşteptatei Sărbători „Kürtőskalács – Festivalul Deliciilor Dulci”, programat a se desfăşura între 2-3 octombrie 2021 nu a mai avut loc!!!
Trebuie spus că amintitul Festival a intrat deja în tradiţia comunităţii locale ca o Sărbătoare populară, al cărei scop a rămas acelaşi: să trăim bucuria de a fi împreună, în toată diversitatea noastră, în jurul unor ispititoare arome dulci.
Bine că măcar vor rămâne peste timp aceste însemnări despre câteva branduri culinare simple, „ca la mama acasă”…
…Imediat după Evenimentele turbulente de acum peste trei decenii din România am avut bucuria imensă de a pleca încă din luna martie 1990 Occident. Printre primele destinații s-au aflat Statele Unite și apoi Canada. La New York aveam rude apropiate și prieteni buni. După prima vizită de acomodare și uluială, soția și cu mine aveam să constatăm că din senin se ivise o mare problemă: cadourile pe care urma să le ducem în următoarele vizite gazdelor cât și noilor amici pe care ni-i făcusem acolo între timp. Dar ce puteam să le oferim cât de cât onorabil din paupera noastră Românie? Am dus mult artizantat, bluze tip iie (foarte apreciate pe atunci de sexul frumos), albume de artă, cărți deosebite, discuri, albume foto cu frumusețile Patriei Mumă etc.
Numai că treptat am constatat că asemenea „atenții” nu mai produceau plăcere, destinatarii mimând factice surpriza. Cei din Diasporă aveau de toate. În plus, fiind pragmatici au început să pună pe primul plan cele „de-ale gurii”, specialități culinare „ca la mama acasă”, care în primii ani după 1990 nu prea existau peste Ocean. Acum găsești orice, fiindcă românii stabiliți acolo în ultimii ani s-au orientat rapid la solicitările pieței.
Eram …„rugați”, spunându-ni-se mai voalat sau direct să aducem bunătăți, după care salivau precum câinele lui Pavlov.
Ai noștri s-au fixat în ultimul timp pe trei bunătăți: slănina de casă ținută în baiț (după o reţetă populară din Transilvania), palinca de Zalău și Colacii secuieşti (așa-numiții pre limba lor maternă și paternă „kürtőskalács”, proveniți din Arcul Intracarpatic). Primele două produse originale, nu…„fakes” (că tot reprezintă un termen la modă) sunt tot mai greu de găsit. Surogatele au apărut ca ciupercile după ploaie. Faci rost de cele autentice doar cu…pile și relații. În schimb, „sweet delight”-ul produs specific județelor Covasna, Harghita și Mureş poate fi cumpărat din multe așezări rurale și urbane din Transilvania, iar vara și de pe…Litoralul Mării Negre. În ultimii ani pe toate plajele mari, de la Mamaia până la Olimp și Saturn pot fi văzuți în sezonul estival o mulțime adolescenți bruneței metomorfozaţi în…comersanţi ambulanţi, care pe lângă porumb fiert vând la greu „kürtőskalács”. Cum numele original este greu de pronunțat, au apelat la o variantă comodă, zicându-le „colaci secuieşti”. Turiștii înțeleg despre ce este vorba și dau buluc. Mai ales copiii. Dar iată că și…diasporenii se dau în vânt după o asemenea bunătate, așa că m-am decis să dezvolt nițel subiectul.
Iar „colac peste pupăză”, nu mai departe de ieri, plimbându-mă prin centrul Braşovului, am găsit pe strada Republicii un chioşc curat și aspectuos adus din Secuime, în care se preparau în faţa clienţilor celebrele delicatese glazurate. Iar când i-am întrebat pe cei doi meşteri de unde sunt de fel, mi-au spus că din Covasna, și așa mi-a venit ideea acestui reportaj… dulce. Am adăugat și…amărui, deoarece Festivalul dedicat lui nu a mai avut loc în ultima clipă din pricina Pandemiei.
Savuroșii „kürtőskalács” se găsesc mai ales în municipiile Sfântu Gheorghe, Târgu Secuiesc, Miercurea Ciuc, Gheorgheni. De asemenea, asemenea delicii dulci se comercializează și în staţiunile turistice Malnaș Băi, Bodoc, Tușnad, Izvorul Mureș, Sâncrăieni, Lacul Roșu. Dacă străbați cu mașina D.N. 11 sau D.N. 12 vei vedea la multe porți tarabe ce-i îmbie pe șoferi să oprească și să cumpere asemenea colaci dulci în formă de…tulnic puși în țiplă pentru protecție. Nu lipsesc nici din localitățile rurale Chichiş, Ozun, Santionlunca, Moacşa, Cernat, Lunga, până sus, la Breţcu, sau în partea cealaltă în comunele Ghidfalău, Cozmeni, Sânmartin, Ciceu, Siculeni etc.
Avem de-a face cu un produs specific perimetrului Intracarpatic, iar reţeta se spune că ar fi veche de sute de ani. Acest gen de colac se prepară dintr-un aluat dulce cu totul aparte, iar secretul se păstrează din generaţie în generaţie. Oricât i-am iscodit pe meșteri, nu mi-au spus tot.
Totuși, la Ozun am avut succes, după ce am cumpărat mai mulți colaci de la un chioșc impovizat aflat în fața unei case de la șosea. Din vorbă în vorbă aflând că sunt „szakképzett újságíró” („ziarist iscusit” – ați observat, desigur, ghilimelele?), gazda, (Éva néni, o femeie blajină, la vreo 70 de ani) m-a lămurit că ştie reţeta de „kürtős” de la bunica ei, iar aceasta de la… străbunică. Pensia de la CAP fiind mică, încearcă împreună cu „omul ei” să-și mai rotunjească venitul vânzând „la botul calului” produse bio din propria gospodărie: cartofi, ceapă roșie, slănină fiartă în zeamă de varză și condimentată cu boia – un deliciu -, dar și mere, pere, prune din grădină. Erau expuse și niște borcănașe cu gemuri preparate de dumneaei și câteva sticle cu țuică din… gutui (!) făcută de soț. Căutarea cea mai mare o au însă „kurtőkalács” şi cu pâinea de casă cu cartofi. „Colacii secuieşti” se vând rapid fiind apreciați de șoferii aflați în tranzit. De asemenea, și locuitorii din Moldova și Basarabia plecaţi la muncă prin Italia, Spania, Germania etc., când vin în valuri acasă de sărbători ori vara în vacanță opresc bucuroși în fața porții pentru a cumpăra copiilor ceva dulce și bun, deşi au mașinile burduşite cu cadouri.
Am aflat că aceşti celebri colaci secuieşti reprezintă nişte produse de patiserie care prin formă, aromă şi mod de preparare sunt… unicate. Aparatul tradiţional cu care se prepară constă din mai multe role de lemn cu diametrul de 10 cm şi lungimea de 40 cm, pe care se infăşoară fâşii de aluat groase cam cât degetul. Exteriorul se unge înainte de coacere cu o glazură din miere şi gălbenuş de ou, zahăr, nuci pisate, migdale. Se trece apoi la faza coacerii pe cărbuni, sucind periodic rolele. Cel mai delicios produs este cel proaspăt copt, cu o crustă crocantă şi interiorul moale.
Cine nu crede, poate să guste…
Horia C. Deliu
