TRADIŢII. Duminică, 3 iunie, şi luni, 4 iunie 2012 – zile declarate oficial nelucrătoare – creştinii ortodocşi serbează Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt.
Evenimentul este prăznuit la trecerea unui interval de 50 de zile de la Învierea Domnului, având loc în aşa-numita Duminică a Cinzecimii. Atunci Duhul Sfânt a coborât peste Sfinţii Apostoli, aceştia primind în mod miraculos darul vorbirii în numeroase graiuri, putând astfel să propăvăduiască învăţăturile Mântuitorului în lumea largă.
Împreună cu Sfintele Paşti, Rusaliile reprezintă cea mai veche Sărbătoare creştină, fiind cinstită cu evlavie de către închinători.
Moşii de vară
Cu toate că de-a lungul anului există mai multe momente când sunt pomeniţi morţii, cei plecaţi dintre noi într-o lume mai bună, se consideră că acum, în ajun de Rusalii se desfăşoară cea mai importantă solemnitate – numită Moşii de vară. În anumite locuri ea poartă denumirea de Ziua Morţilor ori Moşii de Rusalii.
Pe vremuri oamenii simpli aveau convingerea că sufletele celor duşi părăsesc mormintele înainte de Paşti, în Joia Mare, şi nevăzute se mişcă în voie printre cei vii, timp până la Rusalii, după care se reîntorc de unde au venit.
Bătrânii satelor mai ştiu unele poveşti legate de superstiţiile specifice acestei perioade, după cum ne-a relatat şi tanti Nuţi Luca, din Dobârlău. Nu o dată am ascultat istorisiri despre apariţia rusaliilor sau ielelor, personaje fabuloase extrem de interesante. Sunt spirite ale celor morţi ce bântuie prin lume în perioada Cinzecimii, şi, dacă nu sunt, chipurile, tratate cu pietate şi respect, se supără şi amână clipa reintoarcerii în ţintirim! Ba mai mult, se metamorfozează în iele sau ninfe, speriindu-i pe necredincioşi.
Ielele – personaje din mitologia populară
În mitologia populară românească rusaliile se numesc şi şoimane ori drăgaice, reprezentând nişte fete frumoase, îmbrăcate în alb, care apar numai noaptea. Aceste fiinţe imaginare vrăjeau prin joc şi cânt pe bărbații necredincioşi, exercitând puteri nefaste asupra lor. Ielele erau socotite zâne… rele, termen oarecum contradictoriu, însă potrivit în cazul de faţă. Pentru a nu fi vrăjiţi de ele, bărbaţii suprestiţioşi aveau în buzunare frunze de pelin, care se spune că-i ocroteau.
Ca să scape de toate pericolele născocite de şoimane, oamenii temători practicau, odinioară, ritualuri de îmbunare a duhurilor celor trecuţi în lumea umbrelor, oferind daruri, ofrande. Treptat, aceste pomeni au căpătat o altă semnificaţie, numindu-se Moşii de vară.
Pomenirea morţilor
Cu acest prilej rudele merg la cimitir, în ajun de Rusalii, curăţă mormintele familiei, plantează flori, aprind lumânări, se roagă pentru iertarea păcatelor, sănătatea lor şi a fiinţelor dragi. După slujba din biserică preoţii ies în curte şi oficiază mici ritualuri de sfinţire a bucatele şi băuturii întinse pe mese. Credincioşii aduc cu ei felurite bunătăţi (colaci, plăcinte, fructe), sticle cu vin care, apoi se împart sărmanilor, cunoscuţilor.
Trecând momentul reculegerii şi pioşeniei, lumea merge acasă sau la felurite maialuri organízate în aer liber. Pe vremuri se ţineau aşa-numitele târguri, aşteptate cu nerăbdare de toată lumea.
Moşii de vară (termenul „ moş” este răspândit în graiul românesc, având origine traco-dacică) prilejuiau nu doar ritualuri triste, ci constituiau un prilej de veselie şi petrecere. Se organizau bâlciuri vestite, iarmaroace, unde oamenii se întâlneau, cumpărau diferite mărfuri trebuincioase în gospodărie, asistau la serbări câmpeneşti, beau, mâncau şi se distrau, uitând măcar pentru câteva ceasuri de necazurile obişnuite.
Porţile caselor, verandele erau împodobite cu ramuri verzi de tei sau nuc, ce fuseseră în prealabil sfinţite la biserică, simbolizând mărturii ale puterii Sfântului Duh care s-a pogorât de Rusalii peste Sfinţii Apostoli.
Datini şi superstiţii
În mitologia populară rusaliile ar fi, de fapt, nişte fiinţe fantastice, din categoria ielelor, fiicele lui Rusalim Impărat, ne-a relatat profesorul I. Paler. Rosalia semnifica,odinioară, (potrivit denumirii sale latine) Sărbătoarea trandafirului, însă la noi s-a încetăţenit o variantă cu influenţe arhaice.
Rusaliile erau, în viziunea oamenilorsimpli, nişte creaturi graţioase, înzestrate cu puteri magice, mai ales de seducţie. Superstiţiile populare vorbesc despre zâne care pluteau prin văzduh şi pricinuiau suferinţe acelora care nu respectau obiceiurile.
În lumea satului au circulat legende potrivit cărora ielele se scăldau desplite şi goale în lanuri sub razele Lunii, cântând şi prinzându-se apoi într-un dans funambulesc.
Este vestita Horă a ielelor, întâlnită şi în literatura. Un dans pătimaş al fecioarelor cu pieptul dezgolit, înveşmântate cu voaluri transparente şi purtând clopoţei la picioare. Aceste creaturi supranaturale executau un ritual plin de taine, ce nu poate fi înţeles de muritori. Dacă se nimerea cineva prin preajmă şi privea dansul lor, îşi pierdea minţile.
Ielele se aseamănă cu personaje similare din mitologia altor popoare, numite naiade, nimfe sau sirene.
O mini-vacanţă binemeritată
…Iată, a apărut încă o mini-vacanţă binemeritată pentru slujbaşi, ocazie de a petrece clipe frumoase, alături de cei dragi. Tradiţia spune că dacă de Rusalii vremea va fi frumoasă, caldă, aşa va fi toată vara.
Însă, indiferent de starea atmosferică, să cinstim, dragi prieteni, aşa cum se cuvine marea Sărbătoare creştină a Pogorârii Duhului Sfânt, în pace şi bucurie!
Horia C. Deliu
