Drumul mătăsii de la viermi până la magicul fir de borangic trece prin sufletul unei oltence strașnice, pe numele ei Cristina Niculescu, artizan, designer și fondatoare a brandului Borangic Niculescu de mai bine de 20 de ani, timp în care a ridicat tradiția românească la nivel de artă. Și nu orice artă, ci una unicat în România! …Și poate printre puținele din afara țării care mai respectă această tradiție veche de creștere a viermilor de mătase din care se obține uluitorul fir, atât de fin și delicat, firul de borangic.
Pe cât de fragil, pe atât de trainic, așa cum este și tradiția pe care o promovează această familie din Stoenești-Vâlcea, care de peste 20 de ani și-a dedicat viața borangicului. Iar articolele vestimentare confecționate manual din această țesătură, pânza fiind țesută la străbunul război, sunt adevărate obiecte de artă de o finețe și o valoare inegalabilă. Pentru că în fiecare rând țesut se scrie o frumoasă istorie a neamului românesc, una care păstrează și în care pulsează ADN-ul străbunilor noștri care au purtat cândva, în mod firesc aceste straie.
Borangicul este firul natural de mătase țesut cu măiestrie de larvele fluturelui Bombyx mori, hrănit cu frunze de dud și nelipsit din gospodăriile țărănești, acolo unde în lada de zestre a oricărei tinere se găsea cel puțin o cămașă cu altiță cusută cu fir de bornagic. Cei din generația mea, probabil își amintesc de una dintre marile obligații pe care le aveam în vacanțele de vară față de școală, aceea de a aduce cât mai multe plase cu frunză de dud. Nu-mi amintesc cu plăcere de acele zile, ci cu uimirea faptului că n-am știut că din hidoșeniile alea de viermi, ieșeau asemenea minuni.
Sericicultura, așa cum se numește ramura care se ocupă de cultivarea viermilor de mătase, nu este o îndeletnicire tocmai ușoară. Plăcută nici atât. Numai când îmi amintesc mirosul, îmi vine să tot fug. Pentru a obține gogoșile de mătase, viermii trebuiesc hrăniți timp de 40 de zile o dată la 30 de minute. Perioadă în care viermele devine larvă, lăsând în urma sa, una dintre cele mai fine țesături la care omul, cu toată tehnologia lui, nu va ajunge niciodată, mătasea. Atât de râvnită încă de la apariția ei, mileniul 3 î.Hr, de marile imperii care au folosit-o ca monedă de schimb pentru cele mai scumpe mărfuri, primele fiind legate de caii Fergana care erau considerați la vremea aceea, cei mai scumpi.
Atelierul „Borangic Niculescu” din comuna Stoenești, jud. Vâlcea, unde doamna Cristina Niculescu își petrece o mare parte din timp, este singurul loc din România unde se mai obține mătase naturală. Familia Niculescu deține o plantație impresionantă de duzi necesară hrănirii viermilor din care se obține prețioasa mătase, pe care mai apoi, mâini iscusite și harul doamnei Cristina le transformă în ii, rochii, marame, eșarfe, costume populare și alte minunății de o inestimabilă și inegalabilă valoare, având în vedere cât sacrificiu se face pe drumul mătăsii până la produsul finit. Duzii își dau frunza, viermii transormați în larve sunt sacrificați, urmează apoi orele de muncă ale celor implicați în această mică afacere de familie, după multele nopți albe în care doamna mătăsii – Cristina Niculescu, se străduiește să satisfacă, prin noi modele, cele mai exigente gusturi. Majoritatea clienților pe care-i are, în afara faptului că-și doresc cu ardoare să poarte o ie devenită Brand de România, Ia – „Borangic Niculescu”, sunt dintre cei care mai știu să aprecieze arta autentică. Dintre cei care-și doresc să poarte un articol vestimentar tradițional și unicat, la diferite ocazii ori la cele mai importante evenimente din viață, cum ar fi nunta sau botezul. Mulți părinți preferând să-și creștineze pruncii îmbrăcați în minunățiile create de doamna Cristina Niculescu sau nași care-și doresc să-și conducă finii în fața altarului îmbrăcați în frumosul stil tradițional al străbunilor noștri.
Prin bunăvoința unor prieteni dragi din R. Vâlcea, am avut ocazia de curând să intru în atelierul din comuna Stoenești, jud.Vâlcea. Acolo unde se află și un magazin de expoziție. N-am știut dinainte unde ajung. Nici de povestea acestei familii care face cinste României, ducând această sfântă și străveche tradiție pe cele mai înalte culmi, în cele mai alese saloane sau pe marile scene ale modei. Multe modele tradiționale oltenești sau moldovenești pe care doamna Cristina Niculescu și le amintește din copilărie și le folosește pe ii, fiind sursă de inspirație pentru marile branduri, așa cum sunt colecțiile „Tom Ford” și „Christian Dior”, care au „împrumutat” pe nedrept „referințele culturale fără a credita originalul”, după cum avea să aflu dintr-un articol. Așa cum se întâmplă și în alte domenii, din păcate, în absența unei legi clare care să protejeze creatorul. Fapt care nu o împiedică pe doamna noastră să-și desăvârșească arta preluată cu ani în urmă de la mama ei și pe care a avut ambiția, după ce a citit „Drumul Mătăsii”, să-și croiască și să-și asume propriul drum oricât de greu i-a fost ori îi este, să-l răzbată. Un drum al mătăsii în România, parcurs cu inima, cu mândrie și demnitate, de la originea lui până în slăvile incerte ale globalismului în care trăim. Unde mai de preț, dar nu prețioase, pentru că-s mai accesibile, sunt ii provenite din China, Turcia, India. Gusturile nu se discută, e drept, dar în timp, se pot educa! …Și cumva, impresionată de această aspră, meticuloasă și divină măiestrie practicată la Stoenești-Vâlcea, prin aceste rânduri asta încerc să fac, fără a avea de câștigat ceva, ci doar din dorința de a promova ceva autentic românesc.
O ie „Borangic Niculescu” este o achiziție pe viață, care dacă este atent îngrijită și bine păstrată, poate fi purtată de mai multe generații, mătasea având proprietatea de a rezista în timp. Exact ca cele 14 războaie vechi de peste 100 de ani din atelierul „Borangic Niculescu”, aflat pe DN 67 între Râmnicu Vâlcea și Târgul Jiu. Războaie folosite pentru a țese minunatele articole vestimentare, pe care doamna Cristina le-a adunat de la cei care le-au aruncat, le-a restaurat cu ajutorul unor meșteri tâmplari, și le-a pus la treabă. Și nu una ușoară! Fiecare cu povestea lui, cu rostul său, fiecare fiind specializat pentru a reliaza diferite tipuri de produse. Unul țese brâie, altul pânza de casă, pânza de borangic, luându-se parcă la întrecere în a duce vestea neamului meu până hăt departe, dincolo de granițele țării, de unde vin uneori și comenzile.
Brandul „Borangic Niculescu” este marcă înregistrată, stârnind curiozitatea și experților de la UNESCO, care au rămas uimiți să vadă păstrată o tradiție atât de veche în țara noastră. Oferă o gama largă de produse tradiționale românești atât pentru copii cât și pentru adulți, confecționate manual: ii și rochii din pânză topită, ii din pânză de casă țesute manual, șervețele, ștergare de artizanat, fețe de masă, trăiști și trăistuțe, brâie, veșminte preoțești din borangic sau din bumbac cu diferite motive tradiționele, veste, paltoane, stofe unicat din mătase care ajung în Statele Unite, și alte minunății care merită toată atenția celor care-și doresc să iasă puțin din anormalitatea vremurilor care promovează orice, mai puțin ceea ce este autentic românesc.
Pentru cei care doresc să vadă aceste bijuterii vestimentare și nu pot ajunge la atelierul din Stoienești – Vâlcea, pot arunca o privire pe site-ul lor https://borangic.ro/ Încântă ochiul, sufletul, crește mândria de a fi român, și este gratis! Apoi fiecare decide cu ce se îmbracă! Eu am vrut doar să vă spun o frumoasă și nemuritoare poveste a neamului meu.
Mihaela Aionesei,
Târgu Secuiesc
