Împreună pentru o sănătate mai bună
Deşi boala, cu tot cortegiul de suferinţe pe plan fizic, psihic şi social, tinde să ne convingă de nesiguranţa vieţii, viziunea asupra acestei experienţe este resimţită ca un accident, iar sănătatea ca ţinând de normalitate. Şi este bine că lucrurile stau astfel. Deşi trăim într-o epocă în care axa valorilor este răsturnată, poate chiar atomizată, constatăm cu uimire că omenirea acordă valoare vieţii şi demnitatea cuvenită individului.
În anul 1984 revista canadiană „Mc Clean” a cerut cititorilor săi să îşi exprime dorinţele pentru Noul An; rezultatele: 44% îşi doreau sănătate, 42% un venit mai bun, 10% o îmbunătăţire a relaţiilor sentimentale. Cititorii de peste 65 de ani au preferat, în proporţie de 75%, o sănătate mai bună, doar 14% venituri mai mari, iar 10% o viaţă sentimentală îmbunătăţită.
În anul 1985 sondajul Grupului Gallup, efectuat pentru Revista „Succes”, a arătat că starea de sănătate se află pe locul I în lista simbolurilor succesului: sănătate optimă- 58%; profesie îndrăgită – 49%; familie fericită – 45%; pace în suflet – 34%; prieteni de calitate – 25%; inteligenţă 15%; bunăstare financiară – 11%; talent – 7%.
Nu doar sondajele de opinie din diferite categorii masss-media, ci şi intemeiate studii ştiinţifice publicate în literatura de specialitate relevă, cu prisosinţă, că subiectele înrudite cu starea de sănătate, optimizarea relaţiilor inter-personale şi cele de natură spirituală se află încă în top-ul preferinţelor unui public numeros. Şi aceasta pentru că omul, ca fiinţă tridimensională, resimte suferinţa nu doar ca un rezultat al decompensării biologice, ci în aceiaşi măsură, ca un rezultat al ignoranţei, superstiţiei şi al păcatului.
Conform opiniei lui F. Bacon, omul este o minunată harpă, cu un potenţial incomensurabil, dar care cere o respectare a parametrilor în care a fost construit, preocuparea pentru sănătatea sa echivalând cu acordarea armonioasă a instrumentului cu multe şi delicate coarde.
Există însă un element care aşează omul mai presus de îndrăgitul instrument: omul are viaţă proprie, are libertatea alegerii, în timp ce harfa rezonează doar la măiestria interpretului. De aici, unicitatea fiinţei umane dar şi copleşitoarea lui responsabilitate.
Atitudinea noastră faţă de valoarea numită sănătate este urmarea unei anumite filozofii şi rămâne o problemă de alegere personală; în cele din urmă, în ciuda unei explozii informaţionale, a unor cuceriri uimitoare ale ştiinţei şi tehnicii, a unei profunde susţineri academice experimentale şi clinice, consecinţele acestei alegeri sunt atât de vaste şi de profunde asupra sănătăţii noastre, încât responsabilitatea noastră este pe măsura darului libertăţii.
Filozofia este considerată, deseori, ca un domeniu arid şi neinteresant şi totuşi, nu există finţă umană care să nu aplice în propria viaţă, în mod constient, voluntar sau involuntar, o concepţie anume, o filozofie de viaţă.
Chiar atunci când acţionăm sub imperiul impulsului, noi facem acest lucru fiindcă, în prealabil, am aderat la o anumită filozofie. Cu siguranţă, ca o concepţie de viaţă care este asumată, ale cărei principii şi obiective se regăsesc în toate straturile priorităţilor noastre şi opţiunilor noastre, până la detaliile concrete, cotidiene, este preferabilă unui stil de viaţă haotic, dictat de imprejurări şi lipsit de finalitate.
Filozofia nu se opreşte doar la tentativa de a defini un concept, ci caută răspunsuri la întrebările fundamentale; când acceptăm, la modul practic, definiţia Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, conform căreia sănătatea este o stare de bine în plan bio-psiho-social, nu putem să nu subîţelegem un adevăr fundamental: că sănătatea precede starea de boală, ea reprezentând normalitatea spre care trebuie să fie mereu îndreptate nu doar speranţele, idealurile, ci şi eforturile inteligente şi susţinute ale individului şi societăţii, ca la un deziderat obligatoriu şi permanent.
Intelectul şi personalitatea noastră au ca substrat şi se exprimă prin intermediul unor structuri biologice, fizico-chimice, care ne fac nouă şi celor din jur viaţa frumoasă, dacă le este respectată „Cartea tehnică”.
„Puţini oameni realizează măsura în care obiceiurile lor de viaţă sunt în relaţie cu sănătatea, caracterul şi eficienţa lor, în această lume” nota la începutul sec. al XIX-lea autoarea E.G.White.
Capacitatea de a compensa ravagiile unor obiceiuri nesănătoase, mai ales la nivelul substratului infra-microscopic al vieţii, îi determină pe mulţi să se complacă în perpetuarea unor practici vătămătoare. Fiecare obicei rău are un impact negativ asupra unuia sau mai multor nivele ale existenţei noastre. „Tot ceea ce disturbă circulaţia biocurenţilor în sistemul nervos, diminuează tăria puterilor vitale, şi rezultatul este o anulare a sensibilităţii lor mentale”, nota aceiaşi autoare.
Altfel spus, nu sănatatea de dragul sănătăţii ci, lângă avantajele biologice, sănătatea fiinţei umane aduce discernământ moral şi păstrează cea mai nobilă dimensiune a sa – spiritualitatea.
Ce este atunci sănătatea? Un obiect preţios, aşezat pe o poliţă, ce ne aminteşte de casa bunicilor, pe care să-l ştergem din când în când de praf şi să-l admirăm? Da, este una din valorile majore, pe calea numită viaţă, dar o valoare pe care o purtăm indispensabil cu noi, faţă de care suntem răspunzatori, pe care o putem spori, nu doar păstra. Este foarte adevărat că nu pornim toţi de la aceiaşi înălţime, ca şi în celelalte dimensiuni ale fiinţei noastre, dar toţi putem să fim proprii artizani, respectarea legilor sănătăţii cerând valori imateriale, ce sunt la îndemana tuturor. Un gând frumos, un gest de amabilitate, ca şi evitarea unor excese de orice fel, măsură chiar şi în lucrurile bune, refuz pentru orice lucru dăunător, o plimbare, fie ea şi imaginară, în timp sau în spaţiu, nu costă bani, nici timp, fiecare dintre ele aduce o răsplată greu de cântărit.
Sănătatea este un lucru de mare preţ, pentru care nu sunt necesare seifuri sau vitrine speciale, pentru că ne este alături în fiecare clipă a vieţii, ea merge cu noi, pe cărări mai aspre sau netede, vrând să le lumineze cu gânduri şi idealuri realizabile şi cu armonie, bucurie şi frumos.
Iacobina Luminiţa Curteanu
A.S.E.F.
