În anul 2020, la Editura Eurocarpatica a Centrului European de Studii Covasna-Harghita din Sfântu Gheorghe a apărut volumul Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100, sub coordonarea dr. Ioan Lăcătușu și prof. Vasile Stancu, de 738 pagini, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului României prin Serviciul Dezvoltare Comunitară. Volumul cuprinde 49 de studii ale unor istorici din întreaga țară, materiale prezentate în decursul anilor la manifestările științifice organizate în județele Covasna și Harghita.
O apariție editorială de excepție este reprezentată de volumul Trianon, Trianon, Un secol de mitologie politică revizionistă, la Editura Școala Ardeleană, Vasile Pușcaș Ionel N. Sava (Coordonatori), prefaţă și postfaţă de Vasile Pușcaș, volum apărut sub egida Academie Române. În prefață volumului, profesorul Vasile Pușcaș precizează: „Inițiativa editării acestui volum a venit dinspre interesul manifestat de studenți, dar și de opinia publică generală care a receptat din mass-media lansarea subiectului Tratatului de la Trianon (1920). După ce, în anii anteriori, s-a scris despre Centenarul declanșării Primului Război Mondial (1914), al terminării conflictului (1918) și s-a celebrat un secol de la desăvârșirea Marii Uniri (1918), aducerea agresivă a subiectului Trianonului cu ton contestatar la momentele istorice menționate a stârnit nedumerire printre consumatorii știrilor lansate de media și îndeosebi media socială”(Ioan Lăcătuşu, Vasile Lechinţan, Cele mai recente cercetări românești despre Trianon. Volumul „Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă”, Arhiva CESCH și în Mesagerul de Covasna, din 5 iun. 2020.)
Semnalăm seria de cinci volume, care apar sub coordonarea științifică a prof. univ. dr. Gheorghe Sbârnă și prof. univ. dr. Ioan Opriș, inițiatori și coordonatori editoriali fiind Mihai Milca și Eugen Uricaru. Volumele apar la Editura Muzeul Literaturii Române, București, cu sprijinul Institutului Cultural Român, Muzeului Național al Literaturii Române, COPYRO – organism de gestiune colectivă a drepturilor de autor și Institutului „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni. Până acum, din această serie au apărut primele patru volume: „Tratatele de pace ale României 1919-1920” și „România în anii premergători Marii Uniri 1916-1917” (în anul 2017), „România în anii Marii Uniri 1918” (în anul 2018) și „1919. Confirmarea internaţională a României întregite. Culegere de studii” (2019), urmând ca în acest an să apară volumul dedicat Tratatului de pace de la Trianon.(Ioan Lăcătușu, Vasile Stancu, „Mass-media maghiară şi română din spaţiul central european privind problematica Tratatului de la Trianon (iunie 1920)”, în Revista Polis, vol. VIII, nr. 2(28), martie-mai 2020; Vasile Lechințan, „Marile beneficii aduse ungariei de tratatul de la tRianon și Despre absența statului român de la marcarea Centenarului Trianon”, în Centenarul recunoaşterii internaţionale a Marii Uniri, Baia Mare, p. 32-70). La Baia Mare, sub coordonarea academicianului Emil Burzo, a părut volumul de studii Centenarul recunoaşterii internaţionale a Marii Uniri.( Biblioteca CEDMNC)
Lucrarea Români și unguri, în trei volume, a istoricului Petre Ţurlea, a apărut cu sprijinul Ministerului Culturii și Identității Naționale, prin Direcția Județeană pentru Cultură Prahova, prilejuită de Centenarul Marii Uniri. Este o lucrare de referință, despre o temă de mare actualitate, redactată strict pe baza izvoarelor documentare, consemnate în cele peste 2000 de note bibliografice. În ultimii ani, istoricul Petre Ţurlea a publicat mai multe cărți privind raporturile din ultimul secol dintre români şi unguri, toate bazate pe documente, inclusiv pe documente mai puțin cunoscute și cercetate. De la început trebuie apreciat travaliul științific de excepție, de cercetare a mii de documente de arhivă, majoritatea inedite, finalizat cu introducerea în circuitul public românesc a unei analize riguroase privind evoluția relațiilor dintre români și unguri, pe parcursul unui secol: 1918-2018, în paginile ei fiind abordate pe larg problematica Trianonului (Ioan Lăcătuşu, „O carte de referință: «Români și unguri», de Petre Țurlea, Edit. Karta Graphic, Ploiești, 2018, trei volume, 1650 de pagini”, în Mesagerul de Covasna, din 1 mart. 2020). Bibliografia tematică cuprinde şi alte titluri, apărute în ultimii ani (Dr. Mircea Dogaru, Între Alba Iulia și Trianon. Ungaria tuturor cauzelor și războaiele de succesiune (1918-1920); Dr. Mihai Racovițan, Alexandru Vaida Voevod între Memorandum și Trianon, Sibiu, 2008; Ioan Cișmaș, Ungaria. Lungul drum spre Trianon, Tg. Mureş; Mihai Racovițan, Românii transilvăneni în sistemul de stat austro-ungar (1867-1918). Conferința de Pace de la Paris (1919-1920); Botoran, L Calafeteanu, E. Campus, V. Moisuc, România și Conferința de Pace de la Paris (1918-1920), Edit. Dacia, Cluj-Napoca, 1983; Cristina Țineghe, Problema transilvană reflectată în notele prezentate de delegația maghiară la Conferința de Pace de la Paris (1920), ediție critică; Dumitru Preda, Sub semnul Marii Uniri. Campaniile armatei române pentru întregirea țării, Edit. Academiei Române, 2019; Dumitru Preda, Costică Prodan, Romania in the Great War for National Unit, 1916-1920, București, 2020; Trianon, Trianon: La Tusványos: Scopul prost mascat al politicii ungare este revizuirea Trianonului prin intermediul şi cu mâna Uniunii Europene, 27 iulie 2018).
În anul 2019, redacţia revistei „Polis” și-a propus să găzduiască o serie de articole semnate de specialişti în domeniul istoriei, științelor politice, sociologiei etc. menite să aducă în atenția publicului tema Tratatului de la Trianon. În acest sens. studiile din Volumul VII, Nr. 2(24), Serie nouă, martie-mai 2019 au abordat perioada parcursă de la 1 Decembrie 1918 până la semnarea Tratatului de la Trianon („Tratatul de la Trianon și destinul proiectului realizării României Mari”, în Revista Polis, vol. VIII, nr. 2 (28), serie nouă, martie-mai 2020, coordonat de Sabin Drăgulin).
În rândul acestor apariţii editoriale se înscrie şi volumul de faţă, intitulat Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100. Volumul include 60 de studii care prezintă istoria ideii și construcției statului național modern în Europa Centrală, ca și a contextualității europene și central-sud-est europene de la sfârșitul Primului Război Mondial.
Din perspectiva istoricilor români, studiile cuprinse în prezentul volum au fost redactate în urma valorificării ştiinţifice a unor importante surse documentare, din arhivele româneşti şi străine. Ele sunt în consens cu exigenţele istoriografiei moderne, care reclamă necesitatea reevaluării critice, constructive, a domeniului cercetării istorice pe baza documentelor de arhivă şi promovarea stăruitoare a adevărului istoric, cu elaborări conceptuale înnoitoare, privind conștiința istorică a societății de azi și de mâine.
La aniversarea unui secol de la recunoașterea internațională a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, studiile cuprinse în volumul de față, împreună cu celelalte lucrări ale istoricilor români, apărute în acest an, constituie un răspuns românesc, de ținută științifică, la dezbaterile care au loc pe această temă, în România și Ungaria.
Majoritatea studiilor referitoare la problematica Tratatului de Pace de la Trianon, cuprinse în volumul de faţă au apărut, în principal, în anuarele româneşti din județele Covasna și Harghita. Ele au fost grupate cronologic, în capitolele: perioada premergătoare Marelui Război de Reîntregire Naţională, Războiul de Reîntregire Naţională, Conferinţa de pace de la Paris – Trianon şi urmările Trianonului.
Studiile cuprinse în prezentul volum au fost redactate în urma valorificării ştiinţifice a unor importante surse documentare, din arhivele româneşti şi străine. Ele sunt în consens cu exigenţele istoriografiei moderne, care reclamă necesitatea reevaluării critice, constructive, a domeniului cercetării istorice pe baza documentelor de arhivă şi promovarea stăruitoare a adevărului istoric, cu elaborări conceptuale înnoitoare, privind conștiința istorică a societății de azi și de mâine.
Volumul Recunoașterea internațională a Marii Uniri. Trianon 100, ediție îngrijită de Ioan Lăcătușu și Vasile Stancu, apare la la Editura Europcarpatica, în anul 2020, cu sprijinul Secretariatului General al Guvernului României, când se împlinesc 100 de ani de la adoptarea Tratatului de pace de la Trianon, în cadrul proiectului „Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative”.
Alături de cercetătorii din întreg spațiul românesc, cercetătorii locali dovedesc a fi foarte buni cunoscători ai realităţilor din sud-estul Transilvaniei, reuşind, în acelaşi timp, să realizeze o încadrare a istoriei locale şi regionale în context naţional şi internaţional, să evidenţieze amprenta pusă pe evoluţia evenimentelor din zona cercetată, de jocurile şi scenariile politice ale marilor puteri. Printr-o judicioasă valorificare a surselor bibliografice edite şi inedite, autorii reuşesc să prezinte o imagine generală asupra participării românilor din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune la pregătirea, înfăptuirea şi consolidarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, şi totodată, să identifice aspectele specifice, atât în desfăşurarea cronologică a evenimentelor, cât şi în funcţie de aşezarea geografică şi structura etnică a localităţilor româneşti din arealul studiat.
Autorii de istorie locală aduc o contribuție importantă la cunoașterea temeinică și riguroasă, bazată pe izvoare istorice de necontestat, a istoriei românilor din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune de la sfârşitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, respectiv de dinainte, în timpul și după Marea Unire, eveniment astral din istoria românilor. Pe baza unei bogate bibliografii şi a numeroase surse arhivistice, în studiile lor, sunt redate dimensiunile demografice ale comunităţilor româneşti, atât din satele monoetnice, cât şi din localităţile etnic mixte, precum şi principalele dimensiuni ale amplului proces de maghiarizare, dar şi contribuţia celor două instituţii identitare fundamentale – bisericile ortodoxe şi greco-catolice şi şcolile confesionale româneşti – la păstrarea şi afirmarea identităţii naţionale, date despre liderii populaţiei româneşti din zona de referinţă, participanți la Marea Unire, apoi evoluţiile din perioada interbelică şi consecinţele lor asupra comunităţilor locale, precum şi aspecte ale integrării judeţelor Ciuc, Odorhei şi Treiscaune în realitatea politică, socială şi culturală a României Mari şi nu în ultimul rând, reverberaţii şi valorizări contemporane referitoare la Marea Unire şi Tratatul de pace de la Trianon.
În studiile din volum sunt prezentate viziunile istoriografice asupra temei, în istoriografia română şi istoriografia maghiară. Studiile care prezintă modul cum este tratată problematica Trianonului în mass-media maghiară permit cunoaşterea direct „de la sursă” a perspectivei maghiare. Din această ultimă perspectivă, studiile din volum sunt răspunsuri documentate la actualele proiecte autonomiste și separatiste maghiare prezente în spațiul public românesc, care urmăresc obținerea autonomiei teritoriale pe criteriu etnic.
Noutăți și elemente inedite sunt aduse și în capitolul Urmările Trianonului dedicat perioadei post 1920, analizată din perspectivă legislativă, administrativă, școlară, politică, bisericească, culturală, jurnalistică, economică, socială. În mod special, putem remarca studiile dedicate implementării legislației României în sud-estul Transilvaniei, foarte bine documentate cu surse arhivistice.
În redactarea majorității studiilor au fost utilizate mai multe fonduri documentare, unele poate neglijate sau ocultate din varii motive înainte de 1989, dar care sunt puse acum în circuitul ştiinţific cu o metodologie adecvată, sunt introduse noi paradigme istoriografice. Reconstituirea evenimentelor dintr-o zonă distinctă din Transilvania reprezintă, indiferent de spaţiu şi timp, un subiect incitant, complex dar şi dificil de tratat în acelaşi timp, mai ales că soarta românilor din Secuime a fost una deosebit de ingrată în perioada pre şi post Trianon.
În majoritatea studiilor de istorie locală sunt abordate aspecte mai puţin cunoscute, introducând în circuitul public, atât pentru cercetători, cât şi pentru publicul larg noi informaţii necesare cunoaşterii amănunţite a evoluţiilor istorice complexe din fostele judeţe Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, în procesul integrării lor în realitatea politică, economică, socială şi culturală a României Mari.
Sursele folosite sunt variate şi consistente: sute de fonduri de arhivă, şi de colecţii sau volume de surse edite (volume de documente, corespondenţă, memorii etc), precum şi în alte sute de lucrări generale, de studii şi articole (regăsibile în nu mai puţin de câteva mii de note de subsol). Sunt de asemenea utile şi reprezentative datele statistice prelucrate sub formă tabelară. Atât în cazul cercetătorilor experimentaţi, cât şi al celor tineri, avem de-a face cu un limbaj ştiinţific, clar şi coerent, dovada stăpânirii temeinice şi în detaliu a problemelor supuse analizei.
Majoritatea autorilor reliefează inclusiv importanta componentă simbolică a temei cercetate, reflectată în contemporaneitate, prezentă în mentalul colectiv şi promovată obsesiv în istoriografia maghiară, în manualele şcolare şi în mass-media sub cunoscuta expresie „Sindromul Trianonului”. Totodată, acestea prezintă aspectele actuale ale politicii externe a Ungariei, respectiv politica recursului la memorie, practicată de guvernele maghiare, subsumată sindromului Trianon. Studiul sociologului Vasile Sebastian Dâncu, pe această temă, se încheie cu următoarea concluzie: „Cazul recent din localitatea Ditrău (județul Harghita), unde comunitatea locală – aproape în totalitate de etnie maghiară – s-a revoltat față de angajarea la brutăria din localitate a doi muncitori din Sri Lanka și și-a manifestat îngrijorarea că acest fapt poate reprezenta un precedent periculos pentru prezervarea siguranței și tradițiilor locale, aduce o dovadă în plus că minoritățile maghiare din alte teritorii sunt o cutie de rezonanță mult mai bună decât societatea maghiară dintre granițele Ungariei pentru politicile separatiste și de stimulare a paralelismului etnic, promovate de Budapesta, sub regimul iliberal al lui Viktor Orbán. Maghiarii din zona Ținutului Secuiesc sunt ținuți în captivitatea coliviei etnice, iar blocarea integrării ca cetățeni ai statului român este un scop atins al regimului Orbán” (Vasile Sebastian Dâncu, „Iliberalism și sindromul Trianon. Regimul Orbán și susținerea paralelismului etnic în Transilvania”, în Vasile Pușcaș și Ionel Nicu Sava (coordonatori), Trianon, Trianon! Un secol de mitologie politică revizionistă, Edit. Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2020, p. 254.)
La o sută de ani de la recunoaşterea internaţională a Marii Uniri, în multe localități etnic mixte din județele Covasna şi Harghita, românii nu se „simt acasă”, iar tinerii părăsesc meleagurile natale. Proiectul autonomiei teritoriale pe criteriu etnic a „ținutului secuiesc” nu poate constitui o soluție acceptabilă, nici pentru românii și nici pentru maghiarii din județ, nefiind agreat de Uniunea Europeană. Până acum, instituțiile abilitate ale statului român nu au analizat temeinic consecințele, pe termen mediu și lung, ale obținerii dublei cetățenii de către concetățenii maghiari, a circulației libere a proprietăților funciare și nu numai, a investițiilor strategice realizate de statul ungar în zonă și a lipsei unor asemenea investiții din partea statului român.
Problematica specifică a românilor și maghiarilor din Arcul Intracarpatic trebuie să constituie o prioritate a statului român, care printr-o strategie adecvată de dezvoltare economică și socială a acestei binecuvântate zone din inima României, să asigure dăinuirea identitară a tuturor locuitorilor, într-un mediu multietnic și pluriconfesional armonios și nu într-o enclavă etnică, organizată după legislația medievală.
Aceasta este doar una din concluziile ce se desprind din studiile publicate în volumul de faţă, studii care, prezentate în acest proiect editorial, reprezintă contribuţia cercetătorilor din sud-estul Transilvaniei la cunoaşterea adevărului, din perspectiva istoriografiei româneşti, despere acest moment astral din istoria României – Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 și recunoașterea ei internațională.
La aniversarea unui secol de la recunoașterea internațională a Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, volumul de față, împreună cu celelalte lucrări ale istoricilor români, constituie un răspuns românesc de ținută științifică la dezbaterile care au loc pe această temă, în România și Ungaria.
Mulţumim tuturor colaboratorilor Centrului European de Studii Covasna-Harghita şi ai Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan”, care au studii în prezentul volum, Tipografiei Magic Print din Oneşti şi, în mod deosebit, Secretariatului General al Guvernului României, care a finanţat editarea volumului, în cadrul proiectului Promovarea identității culturale românești din sud-estul Transilvaniei prin lucrări reprezentative.
Dr. Ioan LĂCĂTUŞU, prof. Vasile STANCU
