Așa o supranumesc românii din Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Serbia și Ungaria pe profesoara Areta Moșu, președintele Despărțământului „Mihail Kogălniceanu” Iași al ASTREI. Pentru că numai o mamă este capabilă să se dăruiască până la uitarea de sine pentru copiii ei!
Am cunoscut-o în urmă cu trei decenii și nu încetez să mă minunez și astăzi de rezerva inepuizabilă de energie, puterea de muncă și de dăruire asumate în nume propriu pentru împlinirea unui vis: acela de a ridica peste garduri artificiale, despărțitoare de neam, podurile dragostei frățești. Un vis mare și, pe cât de mare, pe atât de dificil. Iar pentru aceasta e nevoie de energia unui Sisif, capabil să urce din nou și din nou bolovanul spre vârful muntelui împlinirii. O ajută spiritul și deviza ASTREI: „Per aspera, ad astra” (Pe căi anevoioase, spre stele). Visul ei e visul fiecăruia dintre noi. Ea este exponentul dorinței noastre, încrezătoare fiind că odată și odată vom fi din nou împreună, și continuă să lupte ca acest „odată și odată” să vină cât mai repede. Forțează venirea lui peste dușmănii, răutăți, amenințări, invidii, lașități, comodități… Rar, foarte rar, găsești caractere de acestă tărie a fibrei. Dintr-o simplă femeie, a devenit o instituție – Instituția Areta Moșu. Nu i-a cerut nimeni să se înhame de una singură la acest uriaș efort. Doar glasul sângelui din originile sale basarabene. Și iată că, ceea ce a reprezentat ASTRA pentru românii transilvăneni în procesul de recuperare și afirmare a identității lor naționale, în urmă cu peste un secol și jumătate, reprezintă astăzi Despărțământul Iași al ASTREI pentru românii basarabeni, pentru românii din Ucraina și pentru cei de pe Valea Timocului. Dacă astăzi este o puternică vibrație românească în Basarabia, acest fapt se datorează în mare măsură eforturilor consecvente ale profesoarei Areta Moșu. Privind retrospectiv, adeseori se întreabă: „Cum am putut realiza atâtea?!” Dar nu are răgaz să-și răspundă pentru că programul nu-i permite: are de dat telefoane, de rezolvat volumul imens de corespondență cu diverse oficialități, instituții și asociații, cu ambasade, cu numeroase persoane din întreaga lume, de pregătit sutele de manifestări științifice și culturale în țară și peste hotare, de întocmit sumarele publicațiilor, de citit materialele, de adresat rugăminți, de revenit la rugăminți, de făcut noi deplasări pregătitoare pentru alte întâlniri esențiale. În ciuda fragilității sănătății sale, nu cunoaște oboseala. Iubirea și dragostea de neam îi alimentează elanurile și-i sporesc proiectele.
E uimitor de logic, de practic și de consecvent programul imaginat pentru redeșteptarea și recâștigarea sentimentului național. Pentru aceasta a înființat cercuri și despărțăminte ale ASTREI, a dus numeroase ansambluri de cântece și dansuri din țară, a inițiat Festivalul folcloric „Se-ntâlnește dor cu dor”, a organizat vizite în România, a dezvelit busturi și plăci memoriale, a înzestrat biserici cu cele trebuincioase, a contribuit la înființarea unor muzee, biblioteci și centre culturale, a donat cărți în limba română, a acordat burse pentru copiii buni la învățătură și cu o situație materială precară. A editat publicații (Revista română, Surâsul, Cronos, Constelații ieșene, Almanahul sud-vest pentru românii din sudul Ucrainei), volume tematice, antologii, broșuri. Organizează simpozioane științifice („Deniile eminesciene” – 19 ediții), tabere de cultură și civilizație românească („Acasă la noi” – 17 ediții, pentru mii de copii de origine română din Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Bulgaria, găzduiți în familii din România), competiții pentru elevii români de pretutindeni (concursul de fizică „Ștefan Procopiu”, concursul internațional de arte plastice „Nicolae Tonitza”, concursul de creație literară „Veronica Micle”), Școala europeană de vară pentru studenți „Onisifor Ghibu”. Pentru întreaga sa activitate stau mărturie tomuri întregi de documente și volume care vor face parte din istoria regăsirii într-un trup comun a românilor. Logica ei e simplă: Când unirea sufletelor s-a realizat, unirea propriu-zisă se reduce la o simplă aplicare a apostilei. Abia atunci gesturile și eforturile ei se vor ridica deasupra timpului istoric și vor intra în legendă – Legenda preafrumoasei Instituții Areta Moșu.
Ion Onuc NEMES
