În Arhiva Centrului Ecleziastic de Documentare „Mitropolit Nicolae Colan” (CEDMNC), din Sfântu Gheorghe, Colecţia de Documente, se păstrează copii după articole din presa românească din Transilvania, de dinanite de Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, referitoare la comunităţile româneşti din fostele scaune secuieşti Ciuc, Odorhei şi Treiscaune, articole identificate de istoricul Vasile Lechinţan. Până la apariţia viitorului volum „Românii din fostele scaune secuieşti în presa românească din Transilvania, de dinainte de 1918″, ediţie îngrijită de Vasile Lechinţan şi Ioan Lăcătuşu, culegere computerizată de Carmen Baraboi, publicăm, în serial, în „Mesagerul de Covasna, o secţie din articolele respective.
Dare de seamă publică. Căpeni
Biserica ortodoxă din Căpeni
Creştini nostri din Căpeţ (Köpetz) – Căpeni (în maghiară Köpec) este un sat ce aparține orașului Baraolt din județul Covasna), din protopresbiteratul Treiscaunelor, cu 10 ani înnainte s’au apucat de zidirea unei biserici din material solid, în jurul căreia sĕ se grupeze apoi cele vr’o 40 familii, ce s’au mai conservat pentru biserica şi naţiunea noastrá. Toată încrederea puterilor însĕ, de care dispun aceşti oameni, deşi nutrită în casul acesta şi de un zel religionar, nu putea duce la un resultat complet, fără venirea într’ajutor a autorităţii noastre bisericesci din fondurile cu astfeliu de meniţiune, s’au fără sucursul material binevoitor al coreligionarilor (care profesează aceeași religiune cu alții).
Spre ajungerea acestui scop, Prea Veneratul Consistoriu (consitóriu, consistorii, s. n. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici) archidiecesan, prin părintescul rescript dto 21 Ianuariu a. c. Nr. 7035 B. 1885 încuviinţează concesiunea cerută pentru adunarea darurilor caritative de pe la credincioşii nostri, dispunênd deocamdată colectarea în 10 ppresbiterate.
Prea onoratul oficiu protopresbiteral gr. or. al tractului Sibiiu a fost cel dintâiu, care a respuns preamintitului ordin eonsistorial, administrând acestui oficiu protopresbiteral o frumoasă sumă de 77 fl. 76 cr., conform consemnărei, însoţite de o listă a contribuenţilor alăturate sub % 1-2, pe cari Ve rog dle redactor sĕ binevoiţi ale publica.
Nu vanitatea este, ce me deobligă a da această dare de seamă (arh. pt. expunerea unui fapt) ci, dacă considerăm că în secuime, numai în protopresbiteratul încă nedeplin arondat al Treiscaunelor, sunt la 4000 suflete români gr. or. înprăştiaţi în vr’o 34 comune cari nici port, nici limbă nu mai au comun cu noi – e datoria, cred, şi a noastră, ca pe când celelalte biserici din patriă ‘şi afirmă problema întru propagarea culturei şi sentimentului patriotic (maghiar) cu ori-ce jertfe, chiar printre cei de altă limbă şi lege – sĕ ne nisuim(năzui, năzuiesc, arh. pt. a se strădui, a se trudi; a încerca, a tinde cu putere și stăruință către ceva, a aspira, a rîvni, a dori stăruitor ceva, a ținti la ceva)cel puţin spre apĕrarea individualităţii noastre, ceea ce nu ni se va putea împuta, fără a nu recunoasce noi înşine lipsa puterei de esistenţă. Dar atare sprijinire benevolă, este totodată şi un puternic indemn încurâjător pentru atari credincioşi ai nostrii, cari simţindu-se a nu fi avisaţi numai la propriele puteri, vor persista mai mult întru manifestarea pe faţă a individualităţii lor.
‘Şi are îndoită însemnătate, dară spriginul material destul de însemnat în aceste împregiurări – ce a resultat din tractul protopresbiteral al Sibiiului pentru biserica din Căpeţ. Şi pănă me voiu putea afla în posiţiă a publica darurile caritative şi din celelalte protopresbiterate, primească marinimoşii dăruitori, şi în special dl protopresbiter Simion Popescu, pentru zelul, cu care a spriginit acest scop sfânt, recunoscinţa ce o manifestez în numele comunităţii bisericesci respective.
Sepsi-Sân-Georgiu, 8 Decembre 1886.
Dimitrie Coltofean, protopresbiter.
(„Telegraful Român”, Căpeni, nr. dos. 529/1886)
Dr. Vasile Lechințan
Dr. Ioan Lăcătușu
