Criticul literar Pompiliu Constantinescu a fost, în perioada interbelică, cel mai longeviv cronicar literar al unei reviste, publicând la „Vremea” între anii 1930-1938, şi colaborând la „Revista Fundaţiilor Regale”, începând cu 1939. Fără un program aparent, criticul a reuşit să emită judecăţi de valoare, dintre care puţine au fost infirmate în timp. A evitat, până la un punct, echivocul opiniei, apărând independenţa de atitudine şi libertatea de a judeca.
Pompiliu Constantinescu s-a născut la Bucureşti, la 17 mai 1901. Licenţiat al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1924), a colaborat în perioada 1925-1928 la publicaţiile „Mioriţa”, „Ritmul vremii”, „Mişcarea literară”, „Sburătorul”, „Viaţa literară”, potrivit volumului „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2004) şi site-urilor https://mnlr.ro/muzeul-digital/pompiliu-constantinescu/, https://www.ro.biography.name/scriitori/.
A publicat volumele „Mişcarea literară” (1927), „Opere şi autori” (1928), „Critice” (1933 – Premiul Societăţii Scriitorilor Români), „Figuri literare” (1938), „Tudor Arghezi” (1940, Premiul Societăţii Scriitorilor Români). A editat, împreună cu Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu şi Tudor Şoimaru, revista „Kalende” (1928-1929). A fost redactor şi cronicar literar al revistei „Vremea” (1930-1938). A colaborat la revista umoristică „La zid” a lui Ion Anestin, semnând cu pseudonimul Pyrhon.
Din 1939 a colaborat la „Revista Fundaţiilor Regale”. Începând cu 1945, până la sfârşitul vieţii, a susţinut cronica literară la Radio Bucureşti.
A murit în noaptea de 9 spre 10 mai 1946, la Bucureşti. Postum, i-a apărut volumul „Eseuri critice” (1947). Ulterior i-au mai apărut lucrările: „Scrieri alese” (1957), „Scrieri”, vol. I-IV (1967-1972), „Studii şi cronici literare” (1974), „Poeţi români moderni” (1974), „Caleidoscop” (1974), „Romanul românesc interbelic” (1977), „Figuri literare” – o culegere de 400 de pagini din articolele, cronicile şi studiile sale, cu o prefaţă de G. Dimisianu.
AGERPRES
