Prin tradiție, data de 1 aprilie este considerată ca Zi a păcălelilor. Deci, fiți atenți, dragi prieteni, ca cineva să nu vă facă o farsă! Iar dacă, totuşi, se întâmplă, măcar să fie o păcăleală inocentă şi amuzantă, nu răutăcioasă, care să vă stânjenescă ori să vă pună în dificultate.
Obiceiul acesta amuzant al farselor este specific nu doar României, fiind răspândit aproape în întreaga lume, la începuturi cei păcăliţi fiind socotiţi un pic „nebuni”, nu neapărat… fraieri. Dar de unde provine acest joc bizar?
Părerile sunt diferite, circulând o variantă ce este acceptată de majoritatea celor care se referă la acest subiect. Cea mai plauzibilă ipoteză este legată de schimbarea Calendarului gregorian în anul 1582. Întâmplarea s-a petrecut în Franţa, pe timpul lui Carol al IX-lea, care a stabilit că Anul Nou să fie sărbătorit pe 1 ianuarie, şi nu ca până atunci la 1 aprilie. Deoarece unii supuşi nu s-au putut obişnui prea repede cu această modificare, au continuat o bucată de vreme să sărbătorească venirea Anului Nou pe stil vechi, adică la… 1 aprilie!
Peştele simbolic
Spre a-şi bate joc de aceşti „nebuni”, li se atârnau pe spatele hainelor (fără ca ei să aibă habar) câte un…peştişor de hârtie, ca să râdă lumea de ei. De aceea păcaliţii au fost porecliţi „poissons d’avril”. Deprinderea aceasta a avut succes, perpetuându-se ani şi secole de-a rândul. Şi în ziua de azi în Franta se trimit în prima zi de aprilie felicitări care reprezintă tot felul de peşti, de asemenea, se oferă bomboane cu forma respectivă, dar cel mai adesea se agaţă pe spatele păcălitului un peşte de hârtie.
Acest obicei a prins rapid şi s-a răspândit cu variaţiuni specifice de la ţară la ţară mai întâi în Europa, apoi în America şi Canada, ulterior în întreaga lume, ajungând şi în România. Cu timpul, data de 1 aprilie a devenit sinonimă cu Ziua păcălelilor – prilej de glume inocente şi amuzament general pe seama unor semeni neatenţi la cei din jur.
Prilej de glume
Având o asemenea longevitate, tradiţia farselor a căpăt diferite conotaţii populare, care diferă de la o ţară la alta. De plildă, în Scoţia, celor păcăliţi li se spunea „cuci”, în Irlanda „prostănac”, iar în Anglia „nebun de aprilie”. Cu timpul au apărut şi anumite superstiţii legate de obicei. De exemplu, se crede că asemenea glume e bine să fie făcute numai până la jumătatea zilei de 1 aprilie, altminteri aduc ghinion făptuitorului.
Unii traversează strada dacă văd în faţă o pisică neagră, alţii ies din casă numai păşind cu piciorul drept ori nu se întorc din drum când au plecat să rezolve ceva important (fiindcă asta aduce ghinion), se îmbracă cu aceleaşi haine ce le-au purtat noroc într-o anumită împrejurare semnificativă, la un examen, un interviu la angajare, un rol pe scenă etc. Am auzit că anumite persoane ce cred în tot felul de semne rău-prevestitoare poartă de 1 aprilie în buzunar bucăţi de pânză roşie spre a nu fi deochiaţi!
Cei împătimiţi de jocurile de noroc trebuie să aibă mare grijă în această dată, fiindcă au toate şansele să piardă. Exista, pe vremuri, o superstiţie legată e faptul că bărbaţii care se căsătoreau la această dată – fireşte dacă nu se nimerea Postul Paştelui, când sunt interzise ceremoniile religioase de acest fel – riscau să rămână mereu nişte „îmbrobodiţi”, viaţa sub…papucul nevestei!
În schimb copiii născuţi acum vor avea mult noroc toată viaţa.
Dacă la începuturi farsele vizau un singur indvid, în epoca modernă s-a ajuns la o adevărată „industrie a păcălelilor în masă”, mai ales media contribuind la iniţierea şi propagarea acestora. În ziua de 1 aprilie multe televiziuni, agenţii de presă, radiouri, ziare lansează tot felul de ştiri aberante, incredibile, şocante, pe care le dezmint cu nonşalanţă după 24 de ore, precizând că a fost vorba doar de nişte…glume. Unele sunt reuşite, altele mai puţin.
Lumea s-a obişnuit între timp şi nu se mai supără, ba chiar se amuză, chiar dacă la început aveau o reacţie negativă.
Sărbătoarea păsărilor
Tot astăzi este şi Ziua păsărilor. Ornitologii, ecologiştii, iubitorii naturii ştiu acest lucru, sărbătorind evenimentul de peste o sută de ani: fac adăposturi, le repară pe cele vechi, pun grăunţe, apă.
Pe 19 martie 1902 s-a semnat, la Paris, o Convenţie referitoare la protecţia acestor mici vieţuitoare sărbatice, document ce s-a bucurat de aprecieri unanime. Directiva 79/409/CCE este actul legislativ european care reglementează menţinerea, prezervarea şi reabilitarea unei diversităţi şi a unei suprafeţe suficiente de habitat. Directiva a fost introdusă în legislaţia românească prin Legea 462/2001.
Cinstirea înaripatelor cerului reprezintă o tradiţie românească ce datează după Primul Război Mondial, fiind reînviată în anul 1993, la iniţiativa Societăţii Ornitologice Române. Prezenţa graţioasă a păsărilor săbatice, ciripitul lor stenic, exemplul de stabilitate a unor cupluri de zburătoare constituie motive de admiraţie pentru noi.
Ştiaţi că păsările sunt indicatori ai sănătăţii ecosistemelor şi că aproape 12 la sută din cele peste 10.000 de specii din lume ar putea să dispară în viitor din pricina poluării, a încălzirii globale şi a modificării condiţiilor de habitat?
Zile senine
În încheiere, vă dorim zile senine, o primăvară frumoasă și caldă, sperând să nu mai fie o…„păcăleală” ca până acum.
Horia C. Deliu