Desigur că acea conştiinţă a vechimii şi extensiei limbii române în Transilvania, soliditatea de granit a ancorării ei în acest spaţiu, firescul şi armonia vorbirii ei, sufletul enorm care era pus în această vorbire, în cântecele populare româneşti, i-au făcut pe maghiari şi secui să se conformeze oarecum regulilor ei, să o însuşească relativ uşor şi să-i împrumute unele cuvinte pe care ei nu le aveau (afine, boier, catrinţă, jintiţă, strungă, etc.), sau altele cărora le găseau o personalitate, o expresivitate, o prestanţă şi o individualitate mai evidentă ca în limba lor.

 

Urmează alte cuvinte româneşti asimilate în limba maghiară, cu menţiunea localităţii/zonei şi anul atestării documentare.

– fecior, cuvânt românesc de origine latină (fetiolus), figurează împrumutat în maghiară sub formele ficsór/ficsúr de maghiari/secui din:

  1. a) Transilvania: cu sens de flăcău român (Cluj, 1570, este vorba de unul din cei doi trâmbiţaşi ai oraşului, care era român; scaunul Odorhei, 1597; Dumbrăveni, Târnava Mică, 1657; Galda de Jos, comitatul Alba de Jos, 1676, este amintit feciorul român – Olah ficsor Buta Medre; Râpa de Jos, 1714, este amintit feciorul Nistor Cozma, care înainte a locuit în Râciu, comitatul Turda; Beteşti, 1721, este amintit un fecior român; Sfântu Gheorghe, Trei Scaune, 1748; Cojocna, 1752; Dăbâca, 1758; Pachia, Trei Scaune, 1768; Zagon, Trei Scaune, 1782, este pomenit un fecior român pe nume Buna Vasi; Făgăraş; Borsec, etc.); cu sens de tânăr flăcău (Secuime, 1838; zona Nirajului, 1863; Ozun, scaunul Trei Scaune; scaunul Mureş, Feiurdeni, Cojocna, Ciuc, Chinteni, Mădaraş, scaunul Ciuc, etc.); cu sens de tânăr care îşi dă aere, filfizon, arogant (Salonta; Zalău); cu sens de boţ de brânză (Ciumani, zona Giurgeu); cu sens de nume (într-un document din 1376, cea mai veche atestare a cuvântului fecior: Bothus dicto ffichormiklous; Chintelnic, 1482; Aluniş, scaunul Odorhei, 1569; Cluj, 1592, este amintit feciorul Petru din Sumurducu; Veţca, scaunul Odorhei, 1674 ); în sens de nume de animale (cca. 1655, nume de cal al principelui Gheorghe Rakoczy II); în sens de nume de loc, toponim (Sâncraiu de Mureş, scaunul Mureş, 1616; Huedin, 1737, 1792, 1833; Tuşnad, etc.), etc.
  2. b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ungariei, Ucrainei şi Serbiei cu sens de tânăr flăcău, flăcăiandru (Cegléd, oraş în judeţul Pesta, spre centrul Ungariei, 1893; Beregszasz, azi Berehove, Ucraina, 1897); cu sens de vas de lemn folosit de morar la luarea uiumului (pe malurile Tisei, 1873; Kishegyes, azi Mali Iđoš, Voivodina, Serbia, cu 82% locuitori maghiari); cu sens de haine pentru copii (Debrecen); în sens de cizmuliţe (Debrecen); în sens de nume de câine (Hódmezővásárhely, oraş în judeţul Csongrad, Ungaria); în cuvinte compuse (Veszprém, oraş în Ungaria; în zona Kemenesaljia, vestul Ungariei).

– mocan, cuvânt românesc de origine necunoscută, împrumutat de maghiari/secui din:

  1. a) Transilvania: cu sens de român de la munte (Jucu de Sus, comitatul Cluj, 1699; Turda, 1766; Mociu, comitatul Cluj, 1767; Zimbor, comitatul Cluj, 1785; Bicălatu, comitatul Cluj, 1797, se spune în text că locuitorii sunt toţi români şi se numesc mocani; Budeşti, comitatul Cluj, 1837; Dej, 1845; comitatul Solnoc-Dăbâca, 1885; zona Călatei; Viile Tecii, comitatul Cluj; comitatul Odorhei, 1875; comitatul Ciuc, 1838; comitatul Trei Scaune, 1838; în comitatele Ciuc, Giurgeu, Odorhei, în Câmpia Transilvaniei, Turda, etc.); cu sens de om simplu, necioplit, dar cu demnitate şi caracter (Cluj, Aita Seacă, Reghin, Sovata, etc.); cu sens de toponim (Hida, comitatul Cluj, 1777, toponimul Poiana Mocanului – Mokány Pojánájan).
  2. b) de maghiari de pe teritoriul actual al Ungariei şi Slovaciei: în sens de poreclă la măgari (ţinutul Gyöngyös, spre nordul Ungariei, 1873); în sens de calitate inferioară (Paks, în sudul Ungariei, judeţul Tolna, 1890); în sens de nume de cal (Szürnyeg, azi Sirník, Slovacia).

(Urmează alte cuvinte preluate de maghiari din limba română, atestate inclusiv pe teritoriul actual al Ungariei).

Foto: Familie de români din Mărginimea Sibiului.

 

Dr. Vasile Lechințan

Vrei să fii notificat când apare un articol nou? Abonează-te prin e-mail