Cred că în toate veacurile oamenii s-au obişnuit să aştepte pentru ei lucruri bune, chiar minunate, de la anul care tocmai începea, cu speranţe nemaipomenit de luminoase, chiar dacă nu tocmai realiste. De ce am fi noi altfel. Speranţele noastre parcă mătură ele singure pandemia din cuprinsului noului an 2021.
Suntem parcă mai tineri, mai puternici şi credem că toate obstacolele din noul an le vom şterge de pe faţa pământului, vom fi mai liberi în a trăi frumos, în lumină şi puritate sufletească, aşa ca şi nou născuţii. Avem parcă o platoşă nouă care ne apără de posibilele rele care ar îndrăzni să se abată asupra noastră. Mai mult, îi vedem şi pe ceilalţi semeni curaţi şi buni, doar prin simplu motiv că ne aflăm într-un an nou, de (alt) început de Timp al vieţii, de început de altă lume parcă, nu mai suntem în timpul cel „vechi”, cel care ne-a umilit destul cu pericolul lui, cu răutatea lui, cu stăpânirea lui asupra noastră, pentru că ne-a prins complet neputincioşi, victime în bătaia vântului lui rece şi ostil până la anihilarea noastră.
Destul! Acum suntem „alţii”, mai puternici, apăraţi de forţa invincibilă de partea noastră a Timpului Nou care ni s-a dat. Chiar şi ciorovăielile politice de mai ieri ni se par infime angajări în deşert. De acum înainte vrem lucruri serioase, demnitate de la toţi, onestitate de la toţi, fapte ziditoare de la toţi. Vrem să ne fie anul cel nou o primăvară a sufletului, o vară a seninătăţii vieţii – fără norii ameninţărilor şi presimţirilor rele – şi o toamnă a prosperităţii noastre în bogăţiile pământului şi ale înfăptuirilor de tot soiul. Aşteptăm ca să ni se deschidă uşi în viaţă pentru a ne hrăni spiritul, pentru a ne limpezi mintea, pentru a ne satisface pasiunile nobile ale vieţii noastre. Aşteptăm de la noul an să închidă definitiv, cu zăvoare puternice, încercările de furt, de înşelare a bunei noastre credinţe, de jignire, de nedreptate, de conspiraţie contra noastră.
De ce nu am putea trăi o astfel de lume în care Răul, Prostia, Discordia, Limitarea Speranţelor omeneşti să nu ne mai conducă şi să nu mai afecteze pe Om ştirbindu-i personalitatea la fiecare pas? Poate, dacă ne gândim bine, avem fiecare un rol în realizarea unei astfel de lumi.
Dr. Vasile Lechințan
